Supus bombardamentelor intense ale SUA și Israelului, Iran a ripostat prin lansarea de rachete și drone ce au vizat infrastructura energetică din Golf, însă principala sa contralovitură a fost blocarea strâmtorii Ormuz ce a făcut ca prețurile carburanților din întreaga lume să crească substanțial. Însă aceasta nu este ultima lovitură pe care Teheranul o poate da economiei mondiale.
Un oficial iranian a declarat sub protecția anonimatului că Teheranul ia în calcul atacarea vaselor care trec prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, un alt punct de importanță crucială în navigația la nivel mondial. Strâmtoarea leagă Marea Roșie de Oceanul Indian, fiind situată între Yemen în Asia și Eritreea și Djibouti în African. În cazul în care navigația în acest punct ar fi sever periclitată, vasele nu vor mai putea intra în Mediterana prin canalul Suez și vor trebui să ocolească toată Africa pentru a ajunge în Europa, cu costuri suplimentare ce se vor regăsi în prețurile mărfurilor.
„Dacă inamicul încearcă o operațiune terestră pe insulele iraniene sau oriunde altundeva pe teritoriul nostru sau dacă încearcă să impună costuri asupra Iranului prin manevre navale în Golful Persic și Marea Oman, vom deschide alte fronturi ca „o surpriză”. Strâmtoarea Bab el-Mandeb este una dintre cele mai strategice din lume, iar Iran are și voința și capacitatea de a reprezenta o amenințare credibilă la adresa ei”, a declarat oficialul iranian pentru agenția iraniană Tasnim, citată de The Defense Post.
Oficialul nu a precizat dacă Iran va ataca direct vasele din strâmtoare cu rachetele și dronele pe care le posedă sau prin interpuși, adică milițiile Houthi din Yemen, aliate ale regimului de la Teheran. Houthi au început să atace cu rachete și drone vase în Marea Roșie încă din octombrie 2023, de la începutul războiului din Gaza, vizând în special nave care aveau legături cu Israel. În replică, SUA au lansat Operațiunea Prosperity Guuardian, iar Uniunea Europeană Operațiunea Aspides, cu nave militare trimise să protejeze circulația maritimă în zonă.
Succesul misiunilor este unul aproximativ. Pe 15 martie, chiar ministrul german de Externe Johann Wadephul recunoștea că Operațiunea Aspides „nu este eficientă”, declarație făcută în contextul în care SUA cereau aliaților europeni să extindă operațiunea și în strâmtoarea Ormuz. De la începerea ostilităților din Golf, milițiile Houthi au fost singurii dintre aliații regionali ai Iranului care nu au atacat bazele SUA sau aliații americanilor din regiune, iar eventualele lor atacuri asupra navelor care trec prin Bab el-Mandeb ar da încă o lovitură grea traficului maritim mondial.
În anii precedenți, tirurile Houthi au avut o eficiență limitată, însă o analiză realizată de Institute for the Study of War semnalează că lucrurile s-ar putea schimba. Un clip filmat din dronă postat, pe 24 martie, de Rezistența Islamică din Irak, o gruparea șiită pro-iraniană, arată că militanții ar putea să dețină drone FPV (first person view). „Capacitatea Iranului de a fabrica și de a opera drone FPV cu fibră optică și de a transfera această tehnologie către partenerii săi regionali ar reprezenta o provocare semnificativă pentru interesele SUA din Orientul Mijlociu, dacă înregistrarea este autentică”, notează ISW.
Dronele FPV, folosite pe scară largă în războiul din Ucraina de ambele tabere, sunt controlate de la distanță de un operator și sunt imune la bruiaj. Ele pot fi folosite pentru recunoaștere sau pentru lovituri de precizie. Chiar dacă au o rază relativ redusă de acțiune și transportă încărcături explozive reduse, pot provoca daune mari dacă sunt folosite asupra unor ținte costisitoare. „Rusia a oferit componente de dronă Iranului, iar acesta ar avea, pare-se, drone FPV, însă până acum a fost neclar dacă Iran a început transferul acestei tehnologii către partenerii săi din Irak”, susțin experții ISW. Deocamdată, nu sunt informații care ar indica faptul că și Houthi ar deține această tehnologie.
În ce privește capacitatea proprie deținută de Iran de a lansa rachete și drone asupra țărilor din Golf, aceasta nu pare a fi scăzut considerabil de la începerea războiului pe 28 februarie, lucru demonstrat chiar de datele centralizate de Institute for the Study of War, în baza statisticilor oficiale oferite de țările țintite. Astfel, cele mai multe rachete asupra Arabiei Saudite, 12, au fost lansate pe 18 martie, iar cele mai multe drone – 76 pe 20 martie, adică la mai bine de trei săptămâni după bombardamente intense ale SUA și Israelului
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/whatsapp-image-2026-03-26-at-163423.jpeg)
Bahreinul a avut de suportat un atac cu 45 de rachete în prima zi de război, după care numărul lor a scăzut. Însă numărul de drone a crescut în ultimele zile la un nivel similar celui din primele zile.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/whatsapp-image-2026-03-26-at-163423-1.jpeg)
Emiratele Arabe Unite au fost ținta predilectă a Iranului în primele zile de război, iar acum atacurile s-au redus la un nivel minim. Însă a fost suficient ca Dubaiul să se golească de turiști, astfel că pentru Emirate răul a fost deja făcut.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/whatsapp-image-2026-03-26-at-163423-2.jpeg)
În Kuwait, datele sunt neclare pentru primele zile, autoritățile din Emirat neprezentând statistici defalcate pentru fiecare 24 de ore scurse. În schimb, atacurile cu rachete lansate din Iran s-au intensificat în mod clar după 20 martie
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/whatsapp-image-2026-03-26-at-163423-3.jpeg)
Astfel, graficele arată că atacurile SUA și Israelului nu au eliminat capacitatea de ripostă a armatei iraniene, însă nici nu permit o evaluare a situației stocurilor de arme de care Teheranul mai dispune, inclusiv în perspectiva unor lovituri asupra unor ținte aflate la mare distanță, precum navele din strâmtoarea Bab el-Mandeb.