Revelion de COŞMAR pentru doi portari români: “S-ar fi ZDROBIT MORTAL DE SOL!”

Octavian Cojocaru   
în Special Fanatik
01/01/2014, 12:31
Revelion de COŞMAR pentru doi portari români: “S-ar fi ZDROBIT MORTAL DE SOL!” GALERIE FOTO

FANATIK dezvăluie o poveste incredibilă despre devotamentul unor fotbalişti din alte timpuri pentru tricolor

* Ambii au petrecut un Revelion de groază şi au trecut prin tot felul de probleme pentru a juca pentru prima reprezentativă. Unul dintre eroii acestei poveşti şi-a riscat chiar şi viaţa!

O noapte de Revelion petrecută în tren prin Iugoslavia şi Grecia. O noapte de Revelion petrecută într-un aerodrom minuscul din Bulgaria. Şi o aterizare forţată, pe 1 ianuarie, pe un cîmp viran lîngă Mangalia. Aceasta este poate cea mai frumoasă poveste de Sărbători din istoria fotbalului românesc. Sau poate cea mai puternică dovadă de ataşament pentru culorile echipei naţionale de fotbal a României. Eroii acestei întîmplări fabuloase au fost portarii William Zombory şi Andrei Şepci. Să ne întoarcem în timp, în urmă cu 79 de ani, cu ajutorul primului volum din lucrarea „Agora U”, o fabuloasă istorie a „şepcilor roşii” semnată de istoricul Gheorghe Bodea.

„A avut un singur ghinion: provincialofobia selecţionerului unic”

Naţionala n-a fost construită pe interese doar acum, iar antrenori cu fixuri ciudate am avut mereu, nu numai în ultimii ani. România era atunci, în 1934, deţinătoarea Cupei Balcanice şi avea de apărat la Atena un trofeu cucerit en-fanfare în 1933, la Bucureşti, cu trei victorii din trei meciuri, contra Greciei, Iugoslaviei şi Bulgariei, şi cu un golaveraj incredibil, 13-0. Selecţioner unic era }ane Săvulescu, pe care presa sportivă de atunci îl acuza de parti-pris-uri cu cluburile din Capitală, fiindcă n-a avut ochi pentru portarul Andrei Şepci, de la „U” Cluj, eroul Balcaniadei din 1933, preferîndu-i pe Carol Burdan (Venus Bucureşti) şi pe Anghel Creţeanu (Juventus Bucureşti). Gazeta Sporturilor din decembrie 1934 a criticat dur selecţia: „Şepci trebuia văzut şi revăzut în cursul sezonului. La 11 jocuri de campionat i s-au marcat 11 goluri, în timp ce aproape toţi ceilalţi portari au la pasivul lor peste 20. A avut un singur ghinion: provincialofobia selecţionerului unic şi mai ales faptul că acesta n-a fost curios să vadă prea mulţi jucători de la alte cluburi decît cel pe care îl simpatizează (n.r. – Venus)”.

Burdan şi Creţeanu au fost „praf”

Şi a venit Balcaniada programată la Atena în timpul sărbătorilor de la finalul anului 1934 şi începutul anului 1935. România a jucat primul meci, cu Grecia, a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie. Şi a făcut doar 2-2, un rezultat dezastruos în acele timpuri cînd noi eram „naşii” elenilor, nu invers. în poartă fusese Burdan. Pe 30 decembrie a urmat jocul România – Bulgaria 3-2, cu Anghel Creţeanu în poarta tricolorilor. Oficial, se „accidentase”. De fapt, apărase catastrofal şi }ane Săvulescu n-avea cum să explice de ce a luat doi goal-keeperi „praf”. Urma, pe 1 ianuarie 1935, meciul cu trofeul pe masă, România – Iugoslavia. Săvulescu a înţeles greşeala încă din timpul primului joc şi a decis să ceară ajutor.

Apel la radio: „Trimiteţi-ne portari!”

Meciurile au fost transmise în direct la radio, comentator fiind celebrul tehnician din acele timpuri Virgil Economu. În timpul transmisiunii partidei cu Grecia, Economu a făcut un apel „în numele oficialilor pentru auditorii din Timişoara, rugîndu-i să comunice forurilor sportive locale ca să trimită de urgenţă pe Zombory, portarul veteran a Ripensiei, sau în lipsa unei disponibilităţi a acestuia, pe CAT-istul (n.r. – Clubul Atletic Timişoara) Konrad, cei doi portari selecţionaţi nedînd satisfacţie”.

andrei-sepci_49681

 S-a împrumutat de bani

Filmul convocărilor de urgenţă este incredibil. În cursul zilei de sîmbătă, 29 decembrie 1934, conducerea clubului „U” Cluj a primit un telefon de la Atena în care se sugera ca Andei Şepci să fie gata de plecare la Atena. Duminică, 30 decembrie 1934, „U” Cluj l-a chemat pe Şepci de acasă, de la Satu Mare, şi acesta a venit imediat cu un taxi. Seara, la ora 19.30, selecţionerul a făcut oficial convocările. În acel moment, Zombory era la Timişoara, iar Şepci la Cluj. Zombory avea posibilitatea să plece cu trenul prin Iugoslavia. Dar pînă la plecarea trenului mai erau doar două ore. Timp în care a avut loc o convorbire cu Federaţia la Bucureşti, pentru a rezolva problema vizei. Şi-a făcut bagajul. Zombory i-a avertizat pe federali: „N-am jucat de trei luni. Nu garantez nimic de mine”. Ripensistul mai avea o problemă de rezolvat: n-avea bani, iar federaţia n-avea timp să-i trimită. S-a împrumutat, iar apoi s-a urcat în tren. Toate astea în numai două ore. în aceeaşi seară cînd Zombory lua trenul spre Atena, Şepci se îmbarca, tot în tren, cu destinaţia Bucureşti. De aici urma să plece cu avionul spre Atena. Era 31 decembrie, ora 9 dimineaţa, cînd a ajuns la Bucureşti.

„Soluţia salvatoare! Şepci pleacă la Atena”

Ziarele de prînz titrau: „Soluţia salvatoare! Şepci pleacă astăzi cu avionul la Atena”, „Zombory a părăsit aseară Timişoara”, „Şi Şepci pleacă la Atena!”. La ora 12.00, trebuiau să-i fie terminate formalităţile pentru paşaport. Aviatorul Gheorghe Bănciulescu, erou al Primului Război Mondial, care avea proteze la ambele picioare, n-a ţinut cont nici că mai erau cîteva ore pînă la Revelion, nici că o furtună de zăpadă se abătuse asupra ţării şi s-a oferit să-l ducă pe Şepci la Atena cu un avion cu două locuri. Ziarele de seară erau, în continuare, în delir: „Şepci a plecat la Atena cu avionul pentru a apăra poarta României contra iugoslavilor”.

„Avionul dispare fără urmă”

Programul era următorul: pe 31 decembrie, după masa de prînz, avionul trebuia să decoleze de pe aeroportul Pipera (Băneasa de azi), cu o scurtă escală în Bulgaria pentru alimentare, apoi încă una la Salonic, de unde, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 1935 urma zborul spre Atena. Ziarele de seară au schimbat tonul: „Avionul dispare fără urmă”. Grecii au sunat în seara zilei de 31 decembrie să anunţe că nu se ştia nimic despre avion. Cunoscînd programul şi opririle de pe traseu, românii nu s-au sinchisit. Doar mai erau cîteva ore pînă se schimba anul… Abia a doua zi dimineaţa, pe 1 ianuarie, cînd grecii au revenit cu telefon, s-au panicat şi românii. Nici bulgarii nu s-au preocupat prea tare. Abia seara tîrziu, Sofia a comunicat că avionul s-a aprovizionat în Bulgaria şi a fost văzut zburînd la o înălţime mică deasupra coastei Mării Negre, în direcţie opusă Atenei.

Curtiss B-2

Bulgarii le-au pus benzină impură

Ce se întîmplase? Avionul a zburat de la Bucureşti la Burgas, unde trebuia să oprească pentru realimentare. Pentru aterizare era nevoie de încă un vraf de hîrţoage. Nimeni nu i-a mai băgat în seamă, aşa că Bănciulescu şi Şepci au făcut Revelionul pe aerodromul din Burgas. În dimineaţa zilei de 1 ianuarie, după ce au primit toate avizele, Bănciulescu a decolat, dar şi-a dat seama imediat că motorul nu funcţiona cum trebuie. Bulgarii îi dăduseră benzină impură şi zborul devenise un coşmar. Bănciulescu s-a orientat către cel mai apropiat loc unde ar fi putut ateriza de urgenţă şi s-a întors spre Constanţa. Motorul nu l-a mai ascultat pînă la capăt şi, cu 20 de kilometri înainte de Mangalia, a fost nevoit să caute un petec neted de pămînt unde să aterizeze forţat. Manevra i-a reuşit şi astfel Bănciulescu şi Şepci, în loc să ajungă la Atena, s-au trezit pe un cîmp. Noroc cu o căruţă, care i-a dus pe cei doi pînă la Mangalia.

„După mai multe încercări chinuitoare, am reuşit să aterizez cu bine la Mangalia şi de aici l-am trimis acasă cu trenul pe bravul tînăr, care merită toată recunoştinţa pentru spiritul său de sacrificiu…” (Gheorghe Bănciulescu, despre Andrei Şepci)

„Paraşuta era încîlcită pe el. Şepci s-ar fi zdrobit mortal de sol”

Meciul cu Iugoslavia se terminase cu un eşec de proporţii, 0-4, cu Zombory între buturi, dar gîndurile tuturor erau îndreptate spre soarta celor doi pasageri din avionul dispărut. Bănciulescu a telefonat la federaţie şi a anunţat: „Sîntem bine. Am aterizat forţat la Mangalia. O pană de benzină ne-a obligat să ne întoarcem forţat de la jumătatea drumului”. Bănciulescu declara apoi în Gazeta Sporturilor din 2 ianuarie 1935: „Adevăratul erou al Balcaniadei de la Atena este Şepci, care, în pofida gerului, s-a angajat voluntar şi curajos pentru acest zbor, numai pentru a-şi ajuta echipa. Înainte de decolare i-am instalat şi lui paraşuta şi l-am instruit cînd şi cum să sară din avion, dacă ne vom afla în primejdie (…) Ne aflam la 1.000 de metri înălţime cînd motorul a început să «tuşească» şi am fost nevoit să fac nişte manevre complicate să caut un loc prielnic pentru a reveni la sol. Deodată, mă uit în spate şi văd că Şepci, cu paraşuta în mînă, era gata să se arunce în gol. În ultima clipă am reuşit să-l trag înapoi, deoarece pe faţa lui se putea citi hotărîrea nestrămutată, soră cu moartea. Această clipă a salvat viaţa jucătorului, deoarece paraşuta era atît de încîlcită pe el, încît nu s-ar fi deschis niciodată şi Şepci s-ar fi zdrobit mortal de sol”.

Închide ×