“AUR? Nu! Fier vechi de pus la rana fanatismului!” Editorial Fanatik despre relicvele dezgropate de alegeri

Alegerile Parlamentare s-au încheiat cu un șoc: AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) a intrat în Parlament. Am avut parte, așadar, de un final de râsu-plânsu’, aplaudat în stil zoo de fanii fenomenului „ultras” și dezaprobat de cetățenii cu aspirații europene.

Deși partidele extremiste păreau moarte și îngropate, nostalgicii și-au uns rănile cu fier vechi, schimbând prezentul ce putea fi prețios cu unul care tinde spre dispreț.

Ceea ce frapează este faptul că, în diaspora, unde de regulă voturile mergeau în favoarea partidelor de centru-dreapta, de data aceasta, formațiunea condusă de George Simion și-a adjudecat „partea leului”.

Ce se vede dincolo de doctrina AUR

Presa străină ne-a taxat… Deutsche Welle susține că „naționaliștii de extremă dreaptă din Alianța pentru Unirea României au primit, de asemenea, un impuls de la corona-sceptici și anti-vaxxers pe fondul pandemiei, ajungând la 5,2% din voturi (n.r. se pare că scorul este mult mai mare) și, prin urmare, trecând pragul pentru a intra în Parlament, pentru prima dată”. Vorbim despre impactul teoriilor conspiraționiste (gen „coronavirusul este programat, nu e bine să ne vaccinăm, ne vor ucide!”), care, deși sunt deseori demontate de istorie, își găsesc matca în fieful oamenilor cu ochelari de cal.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

În teorie, doctrina AUR vorbește despre unitatea românilor de pretutindeni și despre unificarea cu Republica Moldova. Dincolo, însă, de aburul călduț al acestui discurs fratern, se întrezărește o piramidă fără de sine. Discursul anti-european (bandajat cu sloganul „o Europă a națiunilor și nu un imperiu socialist de ordin federal”) ne târăște înapoi cu mult mai mult timp decât apreciază unii analiști.

Amintiri dezgropate cu Garda de Fier (vechi)  și o mișcare anacronică

Au existat voci care reclamau faptul că AUR își trage seva din fostul Partid Comunist, iar altele comparau formațiunea condusă (la vedere) de George Simion și de Claudiu Târziu cu PRM-ul lui Cornel Vadim Tudor. În realitate, Alianța aduce pe undeva cu Garda de Fier, al cărui pseudo-naționalism în parpalac negru deraiase din idealurile unei mișcări cu adevărat naționale, din rândurile căreia au făcut parte Mircea Eliade, Petre Țuțea, Nichifor Crainic, Vintilă Horia și alții. Naționalism nu înseamnă „fanatism”, iar o astfel de mișcare este profund anacronică, la nivel european.

Pe vremuri, unii erau „naționaliști” pentru că le plăcea să stea cu fundul pe bănci vopsite în tricolor. Acum, lumea a „evoluat”…

Cauzele din pricina cărora asistăm la acest fenomen sunt multiple și erau previzibile. Istoria a demonstrat că, pe fondul unor crize, economice, politice sau pandemice, partidele și formațiunile extremiste prind aripi, profitând de degringolada creată. Aici se cuvine, însă, să definim ce reprezintă termenul „extremist”. A fi „naționalist” înseamnă a-ți iubi țara, poporul, a-ți respecta jurămintele și a construi, pentru societate. În niciun caz, instigările, mareele de tricouri negre și sloganurile tipice petardaților din galerii n-au vreo legătură cu fenomenul. Aici abia discutăm despre extremism, ca și în cazul încăpățânării de a rămâne în zona golului istoric.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Din acest punct de vedere, nenorocirea României este că, din 1990 încoace, nu a izbutit să dea naștere unui partid de dreapta autentic, ci doar unor struțo-cămile care și-au modificat discursurile, în funcție de contextul extern. Ba erau „populari”, deveneau „de centru-dreapta” sau chiar de-a dreptul „de dreapta”, și tot așa… Iar acest fapt naște, inevitabil, neîncredere. Lipsa de educație și de cultură politică își spune cuvântul, iar în viața lui trează, un popor este obligat să iasă din acest cerc vicios, dacă vrea să supraviețuiescă într-un context extern care presupune unitate prin diversitate.

Modelul german, alături de nostalgia protestelor

Ascensiunea rapidă a AUR ce a dus la scorul uriaş scos la alegerile parlamentare merită privită raportându-ne la situația internațională. În contextul pandemiei și al crizei mondiale, în Europa au scos capul de sub brazdă mai multe cârtițe cripto-naționaliste sau, dacă ne referim la Germania, cripto-național-socialiste.

În mai multe Landuri, formațiunile extremiste au ajuns să ocupe peste 20 de locuri în Parlament, iar asta spune mult. Asistăm la un reflux violent al acestor mișcări, propagat printr-un discurs îndeobște xenofob, anti-UE și chiar anti-american. Nu e de mirare, așadar, că și în acest colț al Europei, s-a născut o mică lebădă care rage.

De regulă, asemenea mișcări se manifestă atât pătrunzând cu discreție în straturile societății, cât și confiscând manifestații publice. Granița dintre libertate și libertinaj este firavă, iar agitarea constantă a spiritelor, în jurul unor probleme false, crează anarhie și conduce la distrugere. Nu știm exact care este raportul dintre prostie și dezinformare în mesajele anti-vaccinare, dar, cu siguranță, nici măcar un chior nu poate ignora numărul morților, atunci când se împiedică de ei, pe stradă. Aici avem de a face cu un soi de paranoia, pe undeva vecină de bloc cu madamele care, în anii ’90, nu vroiau nici Kent și nici valută, nu-și „vindeau” țara, ci o împingeau către un trecut găunos din care tocmai încercam să evadăm.

Mișcările extremiste prind mai abitir acolo unde informația este refuzată, din principiu, nu acolo unde ea nu există. În zonele în care informația lipsește, cetățeanul responsabil, omul, ca animal socio-politic, caută adevărul. Precum românul care ciulea, pe șest, urechile la Europa Liberă, ori precum chinezul avid de informațiile disponibile pe internetul „adevărat”, nu de cele denaturate de regimul comunist de la Beijing.

Teoria Conspirației și eternul candidat

Nostalgia, absenteismul, scandalurile din lumea politică sunt și acestea izvoare din care AUR și-a atras simpatia. Din păcate pentru membri acestei Uniuni, în particular, și pentru țară, în general, și de această dată am avut parte de un vot negativ. Nu s-a votat pentru doctrine, nici măcar pentru oameni. S-a mers la urne pe sistemul „să nu iasă ăia!” sau mai rău, conform devizei „pe ei, pe mama lor!”.

Manipularea este, de asemenea, un subiect aprig disputat și asta pe bună dreptate. Cine altcineva poate fi mai lesne dus de lesă decât individul (a se citi „poporul”) nemulțumit, frustrat, furios, neinformat și revanșard. Manipularea nu se referă doar la repulsia față de vaccin, în contexul pandemiei, sau la alte teorii referitoare la cauzele oculte cărora li se datorează dezastrul, la nivel global, ci la anumite personaje care ar ține în mâini frâiele planetei. Echilibrul șchiop dintre realitatea reală și realitatea închipuită iese și el, ca puiul de reptilă, de sub crusta oului.

S-a vorbit despre faptul că AUR l-a propus pentru funcția de premier pe Călin Georgescu, fost președinte al Clubului de la Roma pentru Europa, una dintre cele mai importante organizații masonice. Și aici avem de a face cu o teorie a conspirației lipsită de sevă.

Oamenii care îl cunosc spun despre candidatul AUR că „este un etern candidat la funcția de premier. Are un discurs naționalist curat, dar aici ne oprim doar la cunoașterea sa. Este nevoie de discursuri naționaliste adevărate, dar el nu a făcut nimic altceva decât a vorbit”.

În căutarea surselor de finanțare ale AUR

Concluziile trebuie să fie, însă, altele. Dincolo de succesul AUR, de șocul înregistrat și de jocurile pe care le-ar face așa numita „ocultă”, această formațiune s-a trezit în Parlament chiar și spre marea mirare a membrilor săi. Există posibilitatea ca ea să se dezumfle în curând ori poate sucomba mai târziu, precum defunctul PRM, dar asta ține mai ales de finanțare. Iar aici am atins punctul sensibil!

Problema primordială a acestor zile este descoperirea adevăratelor surse de finanțare ale AUR, pentru că, din câte se pare, acest angrenaj și-a călit mușchii cu niscaiva „vitamine” ascunse ochiului public. Interesant este ce urmăresc „medicii” care administrează acest „tratament” și cât de „naționale” sau de „naționaliste” sunt interesele acestora. Abia aici se ține țanțoș Nodul Gordian, nu în praful în ochi degajat de unii lideri care s-au trezit Târziu să zbiere la adresa homosexualilor ori să ne propună o Românie singură pe continent, precum Robinson Crusoe, un auto-didact care i-a predat canibalului Vineri lecții despre psihologia disperării.