Aurel Pădureanu, confesiuni despre Cornelia Catanga și Traian Băsescu: ”O visez mereu”

Aurel Pădureanu și-a deschis sufletul pentru FANATIK, povestind câteva lucruri despre care nu a mai vorbit până acum, exprimându-și totodată marea dorință pe care o are pentru acest an.

Aurel Pădureanu, confesiuni rare la aproape doi ani de la moartea Corneliei Catanga

La aproape doi ani de la moartea Corneliei Catanga, interpretul de muzică lăutărească a dezvăluit care sunt regretele sale ca artist, a trecut în revistă amintirile frumoase pe care le-a păstrat în minte cu îndrăgita muziciană. Artistul ar fi vrut să plece în America, dar a amânat decizia întrucât vrea cu tot dinadinsul să organizeze un spectacol în memoria soției sale, chiar la Sala Palatului!

Cântărețul ne-a povestit și pentru ce oameni importanți a cântat de-a lungul anilor, cele mai frumoase amintiri fiind legate de fostul președinte al României, Traian Băsescu. Despre toate acestea, puteți citi în interviul din rândurile de mai jos!

Fiul artistului a rămas în România ca să aibă grijă de el: „Nici în America nu e numai lapte și miere”

Să trăiți, domnule Pădureanu! Cum mai sunteți, ce mai faceți? Mai plecați sau nu în America, până la urmă?

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

– Sunt bine, tăicuțule, facem și noi ce putem. Da, am amânat plecarea în America. Vreau să fac un spectacol la Sala Palatului, în memoria Corneliei. Măcar atât să pot face pentru ea, pentru că merită, a fost o artistă de mare valoare.

Vreau ca Dumnezeu să audă rugămintea mea… Cei care n-au putut să vină la înmormântarea ei, știți care au fost condițiile și n-o să iert niciodată ce i-au făcut, să poată veni la Sala Palatului. Cornelia a fost un simbol al muzicii!

Aveți posibilitatea să organizați un astfel de eveniment? De ce ați avea nevoie? Ați discutat cu cei de la Sala Palatului deja?

– Trebuie să ai și sponsori, să vorbești în stânga și-n dreapta. Niște telefoane pot să dau, nu asta e problema, nu e problemă nici să plătești la Sala Palatului închirierea pentru un astfel de spectacol. Ca peste tot, și aici sunt aranjamente, dar nu vreau să mai gândesc așa. O să mă lupt până când voi vedea acest vis împlinit. Am vorbit cu mai multe persoane care m-ar putea ajuta să facem ceva în memoria Corneliei. Mi-a promis domnul Ciutacu (n.r.: Victor Ciutacu, jurnalist la România TV) că mă va ajuta, să vedem.

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

Fiul dumneavoastră, Alex, nu se mai întoarce nici el în America?

– El e încă aici. N-a mai plecat de când a murit mama lui. Vrea să se asigure că sunt bine, stă să aibă grijă de mine. Să știi că nici în America nu e numai lapte și miere. Nu umblă câinii cu covrigi în coadă, s-au schimbat multe și acolo. Eu am fost și în Canada, și la New York și știu ce înseamnă să faci un spectacol acolo. Vedeți, merg tot felul de artiști, știm noi cine, care se laudă toți că au cântat, că au făcut mare spectacol. Da, e mai binișor în afară, vii cu câteva mii (n.r.: de dolari) de acolo, dar lucrurile oricum sunt diferite.

„Dacă te plângi și spui că ești sărac, nu te mai bagă nimeni în seamă”

Pe plan personal, cum vă descurcați? Ce alte probleme întâmpinați?

– Și dacă e ceva ce nu merge bine, am învățat că nu mai e bine să te plângi. Dacă zic ceva vine cineva și zice: ”Ia uite-l și pe cerșetorul ăla!”. Și îți mai spun ceva. Dacă ne văităm în permanență, stresul ăsta dăunează organismului. Eu sunt sănătos, bine. Ne descurcăm, nu e problemă. Am cântat și de Revelion, la televiziune oricând pot să mă duc să fac o cântare.

Dacă te plângi și spui că ești sărac, nu te mai bagă nimeni în seamă, înțelegi? Dacă zici de o durere pe care o ai, vin și te bombardează toți, te judecă. De 2.000 de ani ni se predică să ne iubim, dar noi nu facem altceva decât să ne sfâșiem. Așa că eu o să îți zic (n.r.: ironic) totul e la superlativ. Totul e extraordinar! Totul e minunat, e lapte și miere!

Cum a ajuns Aurel Pădureanu să cânte în America: „Venea lume bună, atașați militari la ambasade. Cornelia îmi zicea că am avut jumătate de normă în altă parte”

Cum ați ajuns să cântați în străinătate? Ce amintiri aveți legate de spectacolele din America, de pildă?

– Eu am cântat încă de la 23 de ani la un restaurant cunoscut, la Pădurea Băneasa. Acolo venea multă lume bună, atașați militari de la ambasade, tot felul de politicieni, persoane importante. Au remarcat talentul meu și așa, din vorbă în vorbă, am ajuns să cânt în New York… Îți spun ceva și chiar vreau să subliniez asta: personalitatea unui artist se formează într-un mediu spiritual elevat. Am cunoscut multă lume din sistem, dar nu mă laud ca alții. Nu are niciun rost.

Îmi amintesc când am ajuns prin 2003-2004, Cornelia, văzând că mă cunoștea lumea, că mă salutau toți, îmi zicea glumind „Cred că ai avut jumătate de normă în altă parte”, înțelegi la ce mă refer, da? (n.r.: râde). Noi am fost chemați de multe ori în străinătate pentru că am fost în primul rând un cuplu apreciat pentru profesionalismul de care am dat dovadă.

Aurel Pădureanu a refuzat să rămână în Canada în 1987: „Nu am vrut”

Ați avut probleme în perioada comunismului? A încercat Securitatea să vă racoleze cum sunt poveștile despre viața artiștilor dinainte de 1989?

– Când spuneai ceva contra partidului, da, te mai trăgeau de mânecuță. Eu nu am avut niciun fel de problemă, niciodată! Eu am plecat fără niciun fel de problemă în 1987 la Montreal, în Canada. Nu mi s-a pus niciun fel de obstacol în cale, deși mi s-a propus în 1987, atunci, să rămân în Canada, dar nu am vrut. Îmi iubesc foarte mult țara. Dacă voiam, puteam să îmi fac acolo cariera, să rămân acolo. Au fost și lucruri frumoase în cealaltă perioadă, o spun cu toată responsabilitatea.

Traian Băsescu, un președinte pe care Pădureanu nu-l va uita niciodată. Cum o aștepta pe Catanga la restaurantul Cireșica

În toată cariera pe care ați construit-o prin muncă, ați cântat, de exemplu, după 1989 și pentru oameni de rang înalt, presupun…

– N-aș vrea să zic iar ceva că cine știe ce se mai spune, iar mă bombardează apoi toată lumea. Uite, pot doar să îți spun că a fost un președinte pentru care am toată stima, care se purta întotdeauna frumos cu mine și Cornelia. Când mergeam la mare, la restaurantul Cireșica din stațiunea Neptun, la Traian Băsescu, domnul președinte ne saluta frumos, o aștepta pe Cornelia cu un coș mare cu flori. Ne-a impresionat că era un om tare de treabă, știa să petreacă, îmi spunea „maestre”…

În afară de spectacolul în memoria Corneliei, ce altă dorință aveți pentru anul ăsta?

– Aș vrea, sincer, din toată inima să îmi iasă acest spectacol. Apoi, o să mă lupt și pentru fiul meu, Alexandru, care e un pianist excepțional, dar vezi, la noi nu prea merge genul ăsta, nu se caută jazz-ul. La mine mai e și vârsta, dar mai am cântări. Sunt conștient că în ziua de azi ca artist, dacă vrei să reziști, trebuie să te reinventezi mereu.

Păi nu vezi că azi sunt nume mari din muzica asta ușoară care cântă muzică lăutărească, nu vreau să dau nume că se știu ei, și cântăreți din lăutărie care cântă muzică ușoară. Nu se mai ascultă nici romanțe… Eu sunt printre ultimii cântăreți care mai cântă acest gen muzical, sunt ultimul mohican, ca să zic așa. Acum se amestecă toate lucrurile, sunt alte generații…

Cum a visat-o recent pe fosta soție: „Îngrijorată”

Care e cea mai mare diferență pe care ați observat-o la industria asta muzicală față de cum era pe vremuri?

– Înainte nu trebuia să cânți ce voia publicul. Acum ca artist ești cumva obligat să faci pe plac publicului. Nu ai văzut ce filme se făceau înainte, ce calitate aveau spectacolele, cum se strângeau marii artiști la grădinile de vară sau când auzeai discret câte-o vioară? Noi nu cântam ce își dorea publicului, ci educam publicul, le arătam ce este frumosul.

Acum e totul pe dos. Și la televiziune, uitați-vă ce emisiuni se fac acum și ce emisiuni se făceau… Păi când era Corina Chiriac, de exemplu, la Național TV, cum era emisiunea aia? Sau Angela Similea, o altă mare valoare. Este singura artistă care n-a cântat la evenimente din astea, pe ea nu ai văzut-o niciodată cântând la nunți, s-a respectat.

În final, ne spuneți dacă ați mai visat-o pe soția dumneavoastră în ultima vreme? O visați des?

– Câteodată o visez tristă… O visez mereu. Nu tot timpul o visez foarte clar. Am regretul, mai ales când îmi apare în vis, că mai bine o lăsam să moară acasă, nu la spital. Odată am visat-o, de exemplu, îngrijorată. Mi-a zis în vis să am grijă de Alex…