Aurelian Temişan vorbeşte despre regretele care îl macină: „Îmi lipseşte privirea aceea dură!” Ce mesaj îi transmite lui Adrian Enache

Aurelian Temișan, în faţa publicului este un artist iubit, iar acasă este un soţ şi un tată iubitor. A crescut într-o familie unită, cu doi părinţi care se iubeau mai presus de orice. A învăţat de la ei că respectul este cel care primează într-o relaţie şi face ca aceasta să treacă proba timpului. A reuşit să aplice ce a învăţat şi în propria familie, iar astăzi, împreună cu Monica Davidescu, să formeze unul dintre cele mai longevive cupluri din showbiz.

Aurelian Temişan despre regrete, viața de familie și relația cu Adrian Enache

Aurelian Temişan se bucură de o carieră înfloritoare, iar pentru asta îi este recunoscător tatălui său care i-a ghidat paşii către lumea artistică. E convins că de acolo, de sus din ceruri, părinţii sunt extrem de mândri de el. Dar asta nu-i estompează durerea de a nu-i mai avea aproape.

Artistul dezvăluie în exclusivitate pentru FANATIK cum a fost nevoit să zâmbească pe scenă, atunci când sufletul său plângea. Dar şi cum a reuşit să-şi aline dorul de părinţi şi de fratele pe care l-a pierdut, atunci când avea doar cinci ani.

De asemenea, în exclusivitate pentru FANATIK, a vorbit despre relația cu Adrian Enache. Iar asta după ce, în ultima perioadă, au apărut controverse publice despre cei doi cântăreți.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Aurelian Temişan: „Gustul mâncării făcute de bunica mea îmi aminteşte de copilărie”

Când vă amintiţi de copilărie, ce vă aduce zâmbetul pe buze?

– De copilărie îmi aduce aminte gustul mâncării făcute de bunica mea, în acea bucătărie mică de la etajul doi al unui bloc, dintr-un cartier din Craiova. Sunt gusturi care mi-au rămas întipărite. Mă mai întâlnesc din când în când cu astfel de mirosuri şi gusturi şi imediat îmi revine zâmbetul pe buze şi mă întoarce în timp.

Aurelian Temişan, peripeţii din copilărie! A sărit de la etajul 2

Vă amintiţi vreo trăsnaie care merită povestită şi nepoţilor?

– Se spune că trăsnăile e mai bine să nu le povesteşti, ca să nu le facă şi alţii. Dar cea pe care o am cea mai vie în minte este cea în care voiam să demonstrez cine este şeful, eu fiind un fel de Florin Piersic la vremea respectivă, al cartierului, printre copiii de vârsta mea. Le-am arătat cum se sare de pe balcon, de la etajul doi. Voiam să sar, dar parcă nu aveam curaj.

Şi până nu am auzit cheia în uşă, intra bunicul în casă fără să ştie că nepotul e pe balcon, nu am sărit. Până la urmă am sărit, le-am arătat cine este şeful şi am fugit imediat din spatele blocului. Se pare că niciun vecin nu m-a pârât sau nu m-a văzut, pentru că nu mi-am luat nicio ceartă şi nicio mustrare când am ajuns seara acasă.

Tatăl a fost cel care i-a ghidat paşii către lumea artistică

Când şi cum v-aţi descoperit pasiunea pentru muzică?

– Nu am avut niciodată credinţa că voi ajunge un cântăreţ sau un artist, dar ca orice copil, aveam un model. Cântam prin casă, cu o şurubelniţă în mână, după toate discurile de vinil pe care le aveam la vremea aceea, având pick-up şi magnetofon atunci când mi-l împrumuta vecinul. Tata m-a tot auzit până când, într-o zi, a zis `hai să facem mai mult decât să cânţi prin casă` şi m-a înscris la Şcoala Populară de Artă prin care am ajuns la Bucureşti. Numai aşa se putea ajunge la Bucureşti, la preselecţie la Mamaia, printr-o Şcoală Populară de Artă din oraşul respectiv. Aşa a început toată această incursiune de 34 de ani de când cânt.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Aurelian Temişan, măcinat de dorul tatălui: „Îmi lipseşte vocea lui, îmbrăţişarea lui”

V-aţi pierdut tatăl într-o zi de martie… Ce vă lipseşte cel mai mult de la el?

– Îmi lipseşte vocea lui, îmbrăţişarea lui. Îmi lipseşte privirea aceea dură, dar care ascundea o mare blândeţe şi o iubire pe care nu a ezitat să ne-o afişeze. Dar când era vorba de decizii sau de cuvânt dat, trebuia să te ţii de cuvânt pentru că altfel, întâlneai acea privire. Îmi lipseşte fizic.

Ce îi datoraţi tatălui dumneavoastră?

– Îi datorez tot. Dacă nu era el, nu cred că ajungeam pe acest culoar. Îi datorez de la felul în care m-a educat, până la felul în care mi-a ghidat paşii în noul culoar, cel muzical. De la toate sporturile pe care le făcusem până atunci am ajuns să cânt pe scenă la Mamaia şi de atunci să umeze toată această  minunăţie de viaţă.

Aurelian Temişan despre sfaturile primite de la părinţi: „Mă pot pierde uşor în lumea asta haină”

Ce sfat vă dădeau cel mai des părinţii, care ulterior, v-a şi ajutat în viaţă?

– Mama ca mama, că era o tipă foarte blândă şi tot timpul împăciuitoare, dar majoritatea sfaturilor le-am primit de la tata. Unul dintre ele a fost când am intrat pe acel nou culoar al vieţii, după debutul de la Mamaia. Atunci m-a sfătuit să am grijă că showbizul este precum o pâine rumenită. Este frumoasă la vedere, mirosind într-un fel, dar pe care, dacă o muşc şi nu sunt atent, s-ar putea să mă întâlnesc cu un miez necopt, care mai cade şi greu la stomac. Cu alte cuvinte, să am grijă că nu tot ce zboară se mănâncă. Fiecare pas pe care îl fac să îl fac cu atenţie, că altfel mă pot pierde uşor în lumea asta haină şi poate fi dureros.

Cine ar fi acum mai mândru de dumneavoastră, mama sau tatăl?

– Nu cred că există un termen de comparaţie sau vreun dezechilibru între cine ar fi mai mândru. Cred că amândoi, poate un pic mai mult tata. El a cântat şi a avut satisfacţia de a mă vedea şi pe mine în postura în care fusese el cu nu mulţi ani în urmă, pe scenă. Dar mândria eram al amândurora.

Aurelian Temişan şi-a pierdut ambii părinţi într-un singur an: „Speranţa mea e să fie împreună”

Spuneaţi că părinţii dumneavoastră au avut o legătură extrem de puternică…credeţi că s-au reîntâlnit acolo sus, în ceruri?

– Niciunul nu s-a întors să-mi spună că este cu celălalt, deşi am visat că unul a venit după celălat. Probabil de aceea, mama nu a mai stat mult printre noi, a mai stat doar 11 luni după moartea tatălui meu. Speranţa mea e să fie împreună şi de acolo să îmi dea putere să continui ceea ce fac. Ceea ce sunt ca om, să duc şi eu mai departe învăţăturile de familie pe care le-am moştenit de la părinţii mei.

Ce v-a ajutat să mai estompaţi durerea din suflet, după pierderea părinţilor?

– Eu cred că cel mai important a fost conştientizarea faptului că i-am avut ca părinţi. Mulţumirea către Bunul Dumnezeu că am trăit cu ei milioane de clipe frumoase. Mulţumirea că oricum nu aveam cum să fac mai mult, să îi ţin aici, dar şi liniştea că este posibil ca ei să îşi continue acea relaţie începută şi trăită 49 de ani, aici pe pământ.

„Am jucat comedie în ziua în care mama a murit”

S-a întâmplat de multe ori să jucaţi pe scenă comedie, cu dramă în suflet?

– Cea mai mare dramă pe care am trăit-o, a fost în acea zi în care am aflat la 10 şi jumătate că mama nu mai e, iar seara aveam o comedie, pe care am jucat-o şi la care numai colegii mei au ştiut ce se întâmplă. Colegii mei fiind în primul rând Monica şi ceilalţi.

Dacă ar fi posibil, ce aţi vrea să-i transmiteţi fratelui dumneavoastră, pe care l-aţi pierdut pe când aveaţi doar 5 ani?

– I-aş transmite că îmi este dor de el şi că încă mai alergăm împreună. I-aş transmite în acelaşi timp că, deşi nu îl văd, îl simt aproape şi îl simt protector.

Aurelian Temişan despre căsnicia cu Monica Davidescu: „Oricâtă dragoste ar fi la începutul relaţiei, ea se sedimentează în timp”

Împreună cu Monica Davidescu, formaţi unul dintre cele mai longevive cupluri din showbiz. Ce consideraţi că este cel mai important într-o relaţie?

– Cel mai important într-o relaţie, consider că este respectul. Oricâtă dragoste ar fi la începutul relaţiei, ea se sedimentează în timp. Se aşează şi ia alte forme, respect, înţelegere, admiraţie, susţinere şi dorinţa de a vrea să mergi umăr la umăr alături de omul de lângă tine. Să construim împreună, nu să dezbinăm. Să facem progrese şi nu regrese.

Aţi plâns de multe ori, unul pe umărul celuilalt?

– Da, am plâns unul pe umărul celuilalt de fiecare dată când situaţia a cerut-o. În 2002, Monica şi-a pierdut tatăl, l-a îngropat pe 8 Martie, când seara avea de jucat Tache, Ianke şi Cadâr. A trăit aceeaşi senzaţie pe care am trăit-o şi eu, nişte ani mai târziu, în 2015 când mi-am pierdut mama. Cum să nu susţii un astfel de om? Au fost şi alte situaţii prin care am trecut şi care, deşi păreau că ne destabilizează emoţional, le-am trecut tot împreună. Cum de altfel, am trecut şi prin bucurii, tot împreună.

Cum îşi surprinde Aurelian Temişan soţia

Sunteţi un bărbat care face des surprize, cumpără flori, cum vă surprindeţi soţia?

– Trăim într-o eră a vitezei, a cantităţii de cadouri, nu şi a calităţii lor. Şi-atunci, de cele mai multe ori, între mine şi Monica, cele mai mici gesturi sunt mai importante decât cele mai mari cadouri pe care ni le putem face. Poate o excursie de ziua unuia dintre noi, luată de celălalt evident, e cu mult mai importantă decât un cadou la care poate se aştepta sau nu. Din excursie rămâi cu nişte poze, cu nişte amintiri, cu un suflet încărcat de imagini, de trăiri din acea vacanţă.

Aurelian Temişan despre soţia sa: „Monicăi îi pot mulţumi pentru tot ce este ea”

Aţi descris-o recent pe Monica „acest balsam al sufletului”…pentru ce îi sunteţi recunoscător soţiei dumneavoastră?

– Monicăi îi pot mulţumi pentru tot ce este ea, ca om, ca artist, ca soţie, ca iubită. Este o mamă cu principii sănătoase, un om simplu, moral sănătos şi cu coloană vertebrală dreaptă.

Cum e Aurelian Temişan ca tată? Vă este teamă de vreo etapă din viaţa fiicei?

– Evoluţia Dorei este una normală, a unui copil normal, cu doi părinţi normali, deşi amândoi suntem persoane publice. Ei nu îi va fi uşor să meargă mai departe cu doi părinţi cunoscuţi. Noi nu am încercat niciodată să îi tăiem din personalitate care este foarte puternică. Dimpotrivă, am încurajat-o şi o încurajăm să facă lucrurile şi după capul ei. Dacă ni se cere înainte vreo părere, noi o spunem, dacă nu, orice om are dreptul să dea cu şi cu capul de pragul de sus. Doar aşa îşi poate da seama, dacă este cazul să mai sară înainte de a trece de acel prag.

Eu cred că sunt un tată blând, aşa cum au fost şi părinţii mei, poate chiar mai blând decât ei. Încercăm amândoi, şi eu şi Monica, să învăţăm din comportamentul ei, să adaptăm din comportamentul copilului din ziua de azi. Se spune că orice copil, faţă de părinţi, trăieşte alte vremuri şi e normal să fie aşa. Iar când copilul aude replica „pe vremea mea nu era aşa”, deja o ia razna. Normal că lucrurile se schimbă de la o generaţie la alta. Trebuie şi noi, ca părinţi, să ne adaptăm, nu doar să impunem să facă într-un fel sau altul.

De ce se teme artistul?

Vă temeţi de ceva?

– Sincer, mă tem de ceva. Sunt trei fenomene pe care nu le putem controla, sau din păcate, foarte rar, pe unele dintre ele. Şi aici mă refer la inundaţii, cutremure şi incendii. Dacă la incendii mai poţi face faţă, dacă la inundaţii mai ai o şansă, mai puţin la potopul lui Noe, la cutremure Dumnezeu cu mila. De astea trei fenomene mă tem.

Aveţi un moment petrecut pe scenă, pe care nu-l veţi putea uita niciodată?

– Nu am un moment anume pe care să nu-l uit. Îmi sunt foarte vii momente chiar şi de acum 30 şi ceva de ani, de la începutul carierei, dar niciunul nu a avut un impact atât de puternic încât să nu-l uit.

Aurelian Temişan are planuri mari pe plan muzical: „Vreau să colaborez cu artişti internaţionali”

Cu cine v-aţi dori să aveţi o colaborare pe plan muzical, în viitorul apropiat?

– Aş vrea să încep colaborările cu artiştii internaţionali. Cu nume mari ale muzicii internaţionale, care au însemnat ceva în ultimii 20, 30, 40 de ani şi înseamnă în continuare şi în ziua de azi pe plan muzical. Dar şi cu artişti moderni, răsăriţi în ultimii ani, care sunt foarte sus cu box office-ul. Artişti pe care îi vizez şi colaborări care, cu siguranţă vor veni, una câte una, la momentul potrivit.

Aurelian Temişan despre Adrian Enache: „Ne leagă prea multe amintiri”

Aţi mai vorbit cu Adrian Enache după replicile apărute în presă?

– Sigur că am mai vorbit cu Adrian Enache, ne vedem destul de des, la antrenament, la meciurile de fotbal. A fost şi el surprins de ceea ce a citit în presă. Am ajuns şi la o concluzie, dacă mai era cazul. Eu cu Adrian Enache pot ajunge la cuţite, aşa cum a scris presa, într-o singură situaţie. Dacă vom fi la vreo emisiune de gătit, iar unul dintre noi trebuie să câştige vreun concurs de tocat ceva. Altfel, noi doi la cuţie, nu prea se poate.

Ne leagă foarte multe lucruri. Ne leagă prea multe amintiri atât de pe scenă, cât şi din afara ei, de familie chiar, noi fiind prieteni foarte buni. Nu se pune problema învrăjbirii a mea împotriva lui sau a lui contra mea.

Aurelian Temişan, mesaj pentru Adrian Enache

Dacă v-ar auzi acum, ce i-aţi transmite fostului coleg de scenă­?

– I-aş transmite să aibă încredere în continuare în prietenia noastră, aşa cum a a avut-o şi până acum, indiferent de ce momente am trăit amândoi. Nu toate au fost lacrimă, dar noi nu ne-am pierdut încrederea, având în vedere că suntem prieteni din 1989.

Cum arată masa de Paşte în familia cântărețului

Cum petreceţi anul anul acesta de Paşte şi ce preparat este nelipsit de pe masa festivă?

– Având în vedere că a doua zi, luni, avem spectacol la Teatrul Naţional, vom petrece destul de aproape de casă, în familie, cum am făcut în foarte mulţi ani. Vom fi la sora Monicăi, la Breaza, la mama lui Cosmin Vijeu, actor, nepotul nostru. Dora este deja acolo în vacanţă, de o săptămână.

Cred că produsul nelipsit de pe masa oricărui român este oul roşu. Noi nu mâncăm carne, deci drobul sau alte preparate cu carne, nu ne fac cu ochiul. Dar cred că ce nu lipseşte, nu ca produs, ci ca stare, este dragostea cu care ne întâlnim de fiecare dată, la orice masă, indiferent de ziua anului în care suntem împreună. Cu atât mai mult, când avem o astfel de sărbătoare, cum este sărbătoarea Paştelui, cum este Crăciunul şi de zilele de naştere ale membrilor familiei.

Vă urez un Paşte fericit şi să ne auzim cu bine, iar ca dorinţă din partea mea, să lăsaţi muzica bună să vă guverneze sufletele. Avem nevoie de muzică, eu o consider un balsam pentru suflet. Paşte fericit!