O familie din București a cerut statului român aproape un sfert de tonă de aur dobândit de la Mișcarea Legionară și confiscat de comuniști în 1948.
Tribunalul București are pe rol o cerere de revizuire a unei sentințe civile din 2022 referitoare la restituirea unei cantități uriașe de aur aflat în posesia Băncii Naționale a României. Povestea aurului cumpărat de la legionari și confiscat de regimul comunist este una spectaculoasă, la care ”și-au dat concursul” și procurorii DNA.
Familia unei asistente medicale pensionate a solicitat încă din 2009 Băncii Naționale a României restituirea unor bunuri din aur și din platină, după cum urmează:
Reclamanții susțin că aurul a aparținut familiei și au prezentat în instanță un proces verbal încheiat la data de 28 august 1948 prin care regimul comunist a confiscat bunurile și le-a depus la Banca Națională a României.
Inițial, aurul ar fi fost dobândit de la Mișcarea Legionară, potrivit declarațiilor făcute în instanță. Totuși, proveniența lor nu a putut fi probată cu documente.
”În procesul verbal de confiscare se face menţiune cu privire la actul de provenienţă a bunurilor ce fac obiectul revendicării ca fiind dobândite de la „Mişcarea Legionară prin cumpărare după rebeliune”. Aceste acte de proprietate nu au putut fi păstrate de către autor, având în vedere contextul în care au fost preluate”, se arată în dosar.
De-a lungul timpului BNR a retrocedat cantități semnificative de aur confiscat de regimul comunist. Până în 2004, instituția raportase retrocedarea a 148 de kilograme de aur fin, în urma soluționării a 617 cazuri. Procedura a implicat o scădere a rezervei de aur a României, în condițiile în care aceasta reprezenta soluționarea unui procent foarte mic din cererile care ar fi îndeplinit drepturile la restituire. În 2009, statul român a sistat retrocedarea metalelor prețioase, însă pe rolul instanțelor au mai rămas mai multe litigii.
În cazul de față, familia a solicitat restituirea aurului în 2009, însă cererea a fost refuzată. A urmat un proces care a durat 13 ani la capătul căruia instanța a respins definitiv cererea de retrocedare.
Acesta nu este însă singurul proces deschis de familia asistentei Adriana G.A. împotriva statului român. Nu mai puțin de 11 litigii s-ar fi aflat pe rolul instanțelor cu solicitări de retrocedări pentru bunuri de valoare (tablouri, colecții numismatice, etc) în valoare de aproape un miliard de euro. Litigiile au atras și atenția procurorilor DNA, care au deschis un dosar penal pentru suspiciunea de fals în acte publice.
După câțiva ani de anchetă, DNA a ajuns la concluzia că documentele prezentate de moștenitori ar fi false și a dispus desființarea înscrisurilor. Procurorii au clasat, totuși, urmărirea penală pe numele reclamanților din dosarul de retrocedare pentru că nu s-a putut dovedi că aceștia sunt autorii presupusului fals. Asta în condițiile în care hârtiile purtau, totuși, amprenta timpului.
Chiar și în aceste condiții, reclamanții au continuat să solicite aurul de la BNR, aducând în instanța civilă propriile lor expertize care probau autenticitatea documentelor. Aceștia au cerut judecătorilor ”să depună mai multă diligență” și să dea dovadă un rol activ în aflarea adevărului.
”A mai învederat că instanţa naţională ce are posibilitatea de a evita ca un rapt comunist să fie „asanat judiciar” de către alt rapt „democratic” că autorul reclamantei a avut curajul de a păstra, cu sacrificii efective ale sale şi familiei sale probele raptului, respectiv înscrisurile defăimate ca fiind „posibil false” (!!!) de către experţi subordonaţi ai Statului român, cu înlăturarea concluziilor celor mai prestigioşi experţi români în materie, dar şi a Institutului Criminalistic din Roma (institut ce este dincolo de orice suspiciune, şi care a realizat expertize finalizate cu condamnări în mediile nu doar mafiote – ci chiar ale reprezentanţilor de vârf ai clasei politice italiene)”, a arătat unul dintre moștenitori.
În 2025, procesul s-a reluat după o cerere făcută în instanță de afaceristul Marin Gostin, cunoscut în lumea imobiliară pentru implicarea în controversele legate de retrocedări spectaculoase, cum ar fi palatul Ghica. Acesta a cumpărat, alături de alți doi ”investitori”, drepturile litigioase a 55% din cantitatea de aur care astăzi valorează peste 140 de milioane de euro.