Aurul proștilor, așa cum este cunoscută în mod popular pirita, și-a căpătat acest renume deoarece seamănă foarte tare cu metalul prețios.
Termenul a fost popularizat îndeosebi în timpul goanei după aur din California anilor 1840. La vremea respectivă, prospectorii fără experiență credeau că au dat peste depozite de aur, în timp ce acestea erau doar depozite de pirită.
Și totuși, ceea ce nu știau cei de acum un secol și jumătate este că cristalele de pirită chiar conțin mici cantități de aur real, doar că este foarte dificil de extras.
Aurul care se găsește în pirită este denumit și ”aur invizibil”, deoarece nu poate fi observat la microscop și este nevoie de instrumente sofisticate pentru a-l detecta.
Abia în anii 1980 cercetătorii au aflat că aurul din pirită poate fi în forme diferite: ca particule sau ca aliaj.
Într-o nouă cercetare, publicată în jurnalul Geology, oamenii de știință au descoperit o a treia formă în care aurul poate apărea în pirită. Atunci când cristalele de pirită se formează, la temperaturi sau presiuni înalte, poate dezvolta mici imperfecțiuni în structura cristalină, iar acestea ajung să fie ”decorate” cu atomi de aur.
Atomii dintr-un cristal sunt aranjați sub forma unor ”zăbrele atomice”, însă acest tipar poate dezvolta și imperfecțiuni. Pirita, deși dură la suprafața planetei, poate fi maleabilă când se formează în adâncul Pământului, acolo unde se formează și depozitele de aur.
Când aceasta își schimbă forma. legăturile dintre atomi se rup și se refac, apărând și imperfecțiunile amintite anterior. Aceste defecte la nivel atomic sunt dificil de studiat deoarece sunt foarte mici, astfel că impuritățile sunt în cantități minuscule. Detectarea acestora necesită folosirea unui instrument special, o probă atomică.
Aceasta poate analiza materiale la rezoluții extrem de mari și poate chiar să creeze hărți tridimensionale, arătând locurile exacte unde apar impuritățile dintr-un cristal, arată sciencealert.com.
Cercetarea de acum arată că aceste defecte din cristalele de pirită pot fi presărate cu atomi de aur. Asta se întâmplă îndeosebi în zonele în care cristalele au fost supuse unui stres mai mare, aurul fiind prezent în cantități de câteva ori mai mari decât în restul cristalelor.
Până acum, se credea că aurul din cristale de pirită bogate era creat din particule de aur formate într-un proces cu mai multe etape. Asta sugera că pirita și aurul s-ar fi cristalizat la momente diferite și abia ulterior s-ar fi contopit.
Totuși, descoperirea de acum arată că aurul care presară imperfecțiunile sugerează că și cristalele de pirită bogate în aur se pot forma într-un proces unitar.
Descoperirea ar putea ajuta minerii să extragă mai eficient aurul din pirită, cu potențial pentru reducerea emisiilor de gaze de seră. Pentru a extrage aurul, mineralul este de obicei oxidat în reactoare mari, ce consumă cantități imense de energie.
Cercetătorii speră că descoperirea lor poate contribui la dezvoltarea unor metode de minerit mai sustenabile, dovedind că aurul proștilor nu este chiar atât de lipsit de valoare.