Vine un avertisment important și de luat în seamă, de la specialiști, pentru românii care locuiesc în blocuri construite înainte de 1990. Cât de sigure sunt, de fapt, aceste clădiri în cazul unui cutremur major.
Pe 4 martie 1977, România a fost lovită de al doilea cutremur catastrofal al secolului XX. În mai puțin de un minut, în București s-au prăbușit peste 30 de blocuri. Aproape 1.400 de oameni și-au pierdut viața în Capitală.
Cutremurul de magnitudine 7.2 de acum o jumătate de secol a provocat numeroase distrugeri în blocurile de locuințe, în special la nivelul municipiului București. După această tragedie de proporții, românii au început să privească cu suspiciune clădirile înalte și să le evite.
Oamenii sunt îngrijorați că într-o locuință aflată pe mai multe niveluri un dezastru natural i-ar afecta mai repede. Această frică a oamenilor speriați de cutremur nu era deloc pe placul regimului comunist.
Astfel, pentru a-i liniști pe oamenii simpli, cei aflați la putere au lansat tot felul de mituri despre rezistența noilor blocuri care au apărut post-seismul din 1977. În țara noastră apăruse legenda blocurilor antiseismice ”pe bile”. Erau considerate a fi cea mai avansată tehnică de protecție împotriva seismelor.
Bineînțeles, la fel ca multe alte proiecte ale comuniștilor, această teorie nu avea o bază reală. Ea ar fi fost lansată de propaganda partidului comunist și răspândită de Securitate pentru a liniști populația în urma dezastrului natural din 1977.
Matei Sumbasacu, un inginer specializat în cutremure, a demontat aceste povești în epocă, privind tehnicile de construcție ale clădirilor din perioada comunistă. Potrivit acestuia, miturile au fost lansate chiar de dictatorul Nicolae Ceaușescu, așa cum reiese din rapoartele Securității.
Încă din vara lui 1977, președintele comunist a oprit toate lucrările de consolidare la blocurile avariate în timpul marelui cutremur din luna martie. Toate materialele de construcție și banii destinați consolidărilor au ajuns la alte proiecte. Intervențiile de consolidare au fost înlocuite cu tencuială pentru acoperirea fisurilor din pereți.
”Oamenii trecuseră printr-o tragedie și, după cutremur, venea la ei o echipă de muncitori care pur și simplu dădeau cu un maglavais pe perete și spuneau: Atât, asta e intervenția”, a spus inginerul Sumbasacu.
Recent, în 2025, într-un interviu pentru Republica, același ingineri a demontat și o serie de mituri seismice, între care și cel al construcțiilor comuniste pe bile. ”Este cel mai întâlnit mit. Potrivit lui, clădirea ar avea sub fundație un dispozitiv care să o facă mai puțin vulnerabilă, iar mișcările Pământului să nu se transmită în partea superioară.
Deși este un mit foarte răspândit, n-am reușit să găsim nicio clădire de dinainte de 1977 care să aibă așa ceva, deși noi avem o provocare deschisă pentru oricine ar putea să ne arată o astfel de clădire în România. Nu există astfel de clădiri”, a declarat Matei Sumbasacu.
Tot înainte de 1990 a mai apărut alt mit, cel al construcțiilor proiectate cu un anumit regim de înălțime. Acestea au fost ridicate cu mai puține etaje din cauza lipsei banilor. Ele erau prevăzute, spunea mitul, cu o structură de rezistență superioară.
”Există acest mit al al clădirii. Trebuia să aibă 14 etaje, dar s-a oprit din lipsă de bani la etajul 7, dar structura de rezistență este la fel ca al unui bloc de 14 etaje. Acest lucru este de necrezut. Nu se oprește nimeni din a construi etaje, pentru că asta înseamnă pierderi financiare”, a explicat specialistul.
Tot pe vremea comunismului mai circula un mit legat de structura de rezistență a noilor blocuri. Comuniștii spuneau că ele sunt construite să facă față unor cutremure de 8 – 9 grade pe Richter. Potrivit inginerului Sumbasacu nu există, de fapt, astfel de clădiri.
”Clădirile se proiectează pentru niște accelerații maxime pe care le poate da cutremurul. Accelerațiile reies din diverse magnitudini, în funcție de cum este cutremurul. Magnitudinea măsoară energia totală eliberată de cutremur. Contează, printre altele, și de unde vine cutremurul. Cu cât cutremurul e mai aproape de suprafață, cu atât energia exprimată prin magnitudine va afecta o arie mai restrânsă, însă o va afecta mai rău, pentru că toată energia este în acea arie.
Dacă vine din Vrancea, unde se produc cutremure de adâncime medie cu aceeași energie, de exemplu de 6 pe scara Richter, se va răsfrânge pe o arie mai mare și atunci, mișcarea resimțită va fi mult mai mică”, a explicat Matei Sumbasacu.