Cu o zi înainte de vizita președintelui Volodimir Zelenski la București, parlamentul a adoptat ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul prevenirii, limitării și înlăturării situațiilor de urgență, semnat la București la 18 octombrie 2024.
Miercuri, 11 martie 2026, a fost votat noul acord de colaborare între România și Ucraina privind situațiile de urgență. Documentul legiferează modalitățile în care cele două state pot reacționa în situații care ar putea avea efecte negative asupra oamenilor, mediului sau bunurilor și care necesită măsuri și acțiuni urgente. La mijlocul lunii ianuarie, Zelenski a declarat stare de urgență energetică, după atacurile rusești repetate asupra infrastructurii critice și a condițiilor meteorologice severe.
România și Ucraina au la dispoziție 60 de zile să formeze o comisie mixtă care se va reuni cel puțin o dată pe an și care are ca principale sarcini reglementarea, planificarea și coordonarea activităților comune desfășurate în conformitate cu acordul.
Una dintre principalele măsuri care vizează situațiile de urgență presupune evacuarea populației afectate pe teritoriul statului părții solicitate. Persoanele care fac obiectul evacuării temporare pot trece frontiera printr-un punct de trecere doar pe baza documentelor de identitate, iar în lipsa acestora, pe baza unui tabel nominal întocmit de autorități. Aceeași procedură se aplică și în cazul revenirii în statul de proveniență.
Statul gazdă se obligă să asigure subzistența și asistența medicală precum și întoarcerea acasă a persoanelor afectate ”în cel mai scurt timp posibil”.
Ulterior, partea care solicită inițierea procedurii de evacuare temporară va rambursa celuilalt stat cheltuielile efectuate pentru asigurarea subzistenței, a asistenței medicale și a transportului.
De asemenea, legea stabilește modul de coordonare a operațiunilor de acordare a ajutorului în cazul unei situații de urgență, inclusiv prin utilizarea aeronavelor.
Este vorba despre aparate de zbor pentru operațiuni de căutare-salvare, transport al echipelor de acordare a ajutorului, echipamentelor și ajutoarelor, precum și staționarea pe teritoriul celuilalt stat pentru operațiuni specifice.
Aceste aeronave vor putea survola spațiile aeriene ale statelor, vor putea ateriza și decola chiar și fără utilizarea aeroporturilor internaționale, însă doar la indicațiile autorităților competente.
În cazul echipamentelor și ajutoarelor nu este necesară depunerea unor declarații vamale, dar în cazul în care printre acestea se află produse farmaceutice stupefiante și/sau substanțe psihotrope, acestea trebuie menționate într-o listă separată.
”Echipele de acordare a ajutorului au voie să transporte aceste produse doar în cantitățile prevăzute de necesitățile medicale de urgență și să le administreze doar de către personalul medical specializat, în conformitate cu reglementările medicale specifice în vigoare pe teritoriul statului părții solicitante. Introducerea sau scoaterea acestor produse nu sunt considerate de către părți ca fiind acte de comerț, conform obligațiilor asumate de acestea prin acordurile internaționale privind substanțele stupefiante și psihotrope”, se arată în legea votată în Parlamentul României.
Documentul mai arată că este interzisă introducerea de arme, muniții și explozibili pe teritoriul statului părții solicitante. De asemenea, autoritățile pot efectua controale în legătură cu utilizarea și depozitarea bunurilor, echipamentelor și substanțelor.
Toate costurile legate de navigația aeriană și plata taxelor aeroportuare sunt decontate de statul care solicită ajutorul.
În fine, un alt aspect important este legat de schimbul de informații între autoritățile dintre cele două state. Se pot face schimb de date cu caracter personal – numele, prenumele, data nașterii, adresa, date privind ocupația, profesia, locul de muncă, numărul documentului de identitate și dacă e necesar, starea de sănătate – în cazul persoanelor care fac obiectul unei evacuări temporare. Datele trebuie protejate cu respectarea normelor GDPR din statul respectiv, iar în cazul informațiilor clasificate, părțile se angajează să fie răspunzătoare pentru protecția lor.
Acordul va intra în vigoare la 30 de zile de la notificarea celeilalte părți cu privire la îndeplinirea procedurilor legale interne și rămâne valabil pe o perioadă nedeterminată. În cazul în care unul dintre state dorește încetarea acordului, acesta trimite o notificare, iar încetarea intră în vigoare la șase luni de la data recepționării acesteia.