Avram Iancu, cursă cruntă la Polul Nord, câştigată de românul Tibi Uşeriu

Adrian Bucur   
in Sporturi
02/04/2018, 22:02
SPECIAL FANATIK
Avram Iancu, cursă cruntă la Polul Nord, câştigată de românul Tibi Uşeriu

Ce poţi să îţi mai propui după ce pe parcursul a 89 de zile parcurgi tot traseul Dunării înot? Mii de ore în care dai din mâini şi din picioare, când eşti înconjurat în permanenţă de pericole şi când mintea ta pare de multe ori că bate în gol. Dacă ajungi cumva la final, dacă culegi laurii şi eşti asaltat de felicitări, poţi doar să îţi doreşti linişte şi odihnă pe o perioadă nedeterminată.

Nu a fost şi cazul lui Avram Iancu. Bărbatul născut în urmă cu 42 de ani în Petroşani şi-a propus să trăiască o viaţă plină de aventură. Din acest motiv a şi înotat aproape 3.000 de kilometri, mergând pe urmele lui Jules Verne. Şi-a propus ca prin modul său de a trăi, fiind la bază bibliotecar, să încurajeze tinerii să citească în fiecare zi şi să îşi îndeplinească visele, aşa cum a făcut-o şi el.

Avram Iancu, cursă cruntă la Polul Nord

De aceea s-a şi decis să participe la ultramaratonul 6633 Arctic Ultra. Dacă marea parte a laudelor le-a strâns Tibi Uşeriu, după o nouă victorie în acest an, Avram Iancu era în cărţi după prima parte a cursei. Se afla în top 3 şi… dar cel mai bine ascultaţi-l pe el povestind.

Cum a decurs pentru tine pregătirea fizică şi mai ales mentală pentru un astfel de concurs?

– Am alergat mult şi am mărşăluit şi mai mult. M-am antrenat la peste 2.000 de metri altitudine, în Masivul Parâng, am exploatat la maximum potenţialul de antrenament ce-l oferă minunata noastră patrie. Am mai făcut şi sesiuni de antrenament în râul Jiet, în apă foarte rece, într-o cascadă îngheţată. Am fost temeinic pregătit. Nu am ce să îmi reproşez din acest punct de vedere. Din păcate, o pregătire temeinică nu este suficientă.

„Nu se poate compara cu parcurgerea înot a Dunării

Considerai că este o provocare mai mare decât parcurgerea înot a Dunării?

– Hai să fim serioşi! Sub nicio formă. Nu poate fi o provocare mai mare alergarea şi mărşăluirea a 600 de kilometri în 9 zile în comparaţie cu înotul a 3.000 de kilometri în 89 de zile. Că aici am suferit o accidentare este altceva. Faptul că nu am reuşit aici nu înseamnă că încercarea a fost una mai mare. Spre exemplu, la Canalul Mânecii am eşuat de trei ori până să reuşesc traversarea. Dar subliniez ideea: cele două momente nu pot fi comparate. Este ca şi cum am compara merele cu perele.

Descrie-ne, te rog, momentele pe care le-ai trăit acolo. Cum ai trecut peste frig, de exemplu?

– Pentru mine nu a fost deloc frig în timpul cursei. La start au fost -16 grade. O temperatură absolut normală pentru mine. Din cele şase straturi de haine pe care le aveam disponibile, am folosit numai două. Sunt foarte rezistent la frig, aşa că nu am avut niciun fel de probleme din acest punct de vedere.

„Şi motoarele de Formula 1 se mai defectează”

Eşti cu totul alt aluat decât un om normal, ce te-a făcut totuşi să renunţi la această cursă? Poveşte-ne puţin momentul accidentării.

– În ciuda pregătirii temeinice, a determinării ieşite din comun, se întâmplă anumite lucruri în viaţă, şi mai ales în viaţa de sportiv, care trebuie acceptate ca atare. Spre exemplu, la Formula 1, se întâmplă ca în primul sau în ultimul tur de pistă să ia foc motorul maşinii. Nu este vina nici a pilotului şi nici măcar a mecanicului, pur şi simplu se întâmplă. Bineînţeles că nu este un moment fericit pentru nimeni, dar se întâmplă. Aşa am păţit eu. La kilometrul 11 m-am accidentat, am simţit dureri tot mai puternice la picior, iar această accidentare a fost fatală. În prima fază a trebuit să încetinesc ritmul, iar la kilometrul 77 am fost nevoit să abandonez.

Cum îţi ţii mintea ocupată în asemenea momente?

– Deşi îmi târam un picior după mine, eram foarte bine plasat. În primul punct de control am ajuns al treilea. Îmi doream un rezultat bun pentru România în acest an special. Încercam să mă mobilizez. La nivel mental am făcut tot ceea ce se putea, dar, din păcate, organismul nu mi-a fost aliat.  

Concurenţa cu Uşeriu, mai presus de toate

Ai apucat să vorbeşti cu Tibi Uşeriu în primii kilometri parcurşi împreună?

– În cei 11 kilometri cât am fost împreună nu am vorbit nimic, cu excepţia strigătelor mele de încurajare pe care le scoteam pe alocuri. Este vorba despre KIAI-uri, o tehnică specială din artele marţiale, pe care o folosesc de mai mulţi ani. În trecut am practicat Kyokushin Kai, iar acest lucru m-a ajutat pe tot parcursul vieţii. Ce pot să spun este că fiecare şi-a văzut de cursa lui. Totul s-a desfăşurat într-un ritm foarte alert. Poate pentru cei care nu trec prin aşa ceva este mai greu de explicat, dar nu am avut timp de discuţii foarte adânci.

S-a format o legătură specială între românii care aţi participat în acest an la cursă?

– N-aş putea spune chiar asta, vreau să fiu corect. Deşi suntem prieteni… sau mai degrabă amici… s-a simţit în permanenţă în aer concurenţa dintre noi.  

L-ai cunoscut de aproape pe Tibi, cum l-ai descrie?

– Eram sigur că va câştiga după primele zile. Este foarte sigur pe el şi l-am perceput ca pe un bărbat foarte puternic. Cu siguranţă este pe drumul lui şi ştie exact ce are de făcut atunci când intră într-o asemenea competiţie.  

Nu s-a decis dacă va mai participa la cursa de anul viitor

Această luptă cu Polul Nord înseamnă o nouă provocare pentru tine? Adică eşti decis să revii anul viitor sau este ceva mult prea crunt?

– Mult prea crunt pentru mine, în nici un caz. Nu este o provocare vitală pentru mine. Nu îmi domină viaţa. Până la anul voi încerca o nouă premieră mondială la înotul în ape deschise. Nu sunt decis să revin la Arctic Ultra 6633, însă, am învăţat în viaţă că nu este bine să spun niciodată „niciodată”.

Avram Iancu pe scurt

– Născut pe 18 februarie 1976, în Petroşani, Hunedoara, unde locuieşte şi acum

– Face sport de la vârsta de 10 ani

– Campion al României la karate kyokushin (tineret)

– Bronz la Naţionalele României, karate kyokushin (seniori)

– Ocupaţia de bază: bibliotecar

– Căsătorit de 18 ani cu Ancuţa, cu care are 3 fetiţe

– Deţine multiple clasări pe podium şi concursuri câştigate la triatlon, atletism montan şi ciclism montan

– Primul român care a traversat înot Canalul Mânecii, pe 30 august 2016, fără să poarte costum de neopren, la capătul unui efort continuu de 17 ore şi 54 de minute, în care a parcurs 62 de kilometri

– Începând din 20 iunie 2017 a parcurs înot întregul traseu al Dunării, 2.860 de kilometri în 89 de zile, din munţii Pădurea Neagră, mai exact din Donaueschingen (Germania) la Sulina şi a devenit astfel primul om care a străbătut fluviul de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră fără costum de protecţie şi fără materiale ajutătoare