Pe 28 mai, după 40 de zile de la Sărbătorile Pascale, credincioșii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului, una dintre cele 12 mari praznice împărăteşti ale creştinătăţii. Este momentul în care Mântuitorul li s-a arătat din nou „în trup” ucenicilor şi Maicii Sale, după ce a fost trădat și răstignit pe cruce de oamenii în care avea cea mai mare încredere.
Dacă până acum ne-am salutat și rugat împreună folosind expresia „Hristos a înviat”, începând de astăzi vom folosi „Hristos s-a înălțat”, o continuare a rugăciunii-salut pe care toată ortodoxia ecumenică a Răsăritului a preluat-o pentru a marca această zi specială.
Au existat de-a lungul timpului și voci care au încercat să demonstreze că „ nu este canonic” sau că „este doar din tradiția populară”, dar salutul „Hristos S-a Înălțat!” ține, mai degrabă, de ființa credinciosului român, de omul simplu și curat peste care au trecut zeci de popoare migratoare și câteva imperii.
Conform doxologia.ro, creștinii ortodocși se salută cu „Hristos S-a Înălțat!” timp de zece zile – din joia Înălțării Domnului, până sâmbătă, la ceasul vecerniei (ora 16.00), din Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.
Din noaptea luminată și până la slăvita sărbătoare a Înălțării Domnului, credincioșii s-au salutat secole de-a rândul folosind sintagma „Hristos a Înviat!”. Dincolo de cuvintele aparent sărace sau banale, în acest salut stă întreaga teologie creștină, pentru că este invocat numele lui Dumnezeu. Cel pe care tradiția iudaică nu îngăduia nimănui să îl rostească a devenit parte din salutul zilnic, demonstrând astfel că dragostea a luat cu timpul locul fricii.
Mai mult, salutul devine cea mai scurtă și mai simplă rugăciune dintre toate. Te întâlnești cu aproapele și vă rugați dimpreună, mărturisind în doar câteva cuvinte credința în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Totodată, Ispasul, așa cum este cunoscută în popor această sărbătoare, aduce nenumărate tradiții și obiceiuri pe care credincioșii au grijă să le respecte cu sfințenie, pentru sănătate și belșug în tot restul anului. Legenda spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălţarea Domnului, alături de Apostolii Săi. Era un om bun şi vesel, iar semenii lui trebuie să îi urmeze exemplul: să fie bine dispuşi, să evite supărările şi să nu-şi facă necazuri unul altuia.
În plus, sărbătoarea Înălţării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii în comunitatea în care până atunci au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiţii va domina veselia, iar necazurile şi ghinioanele vor dispărea pentru totdeauna.