Lumea fotbalului a luat foc (pe bună dreptate, dacă-mi permiteți) când FIFA a decis… suspendarea suspendării lui Balogun. E momentul unei paranteze. Atenție – FIFA nu a anulat cartonașul roșu încasat de atacantul american. Nici nu a anulat suspendarea de o etapă. Nu. FIFA s-a folosit de un tertip juridico-regulamentar. Articolul 27 din Codul Disciplinar FIFA, permite organelor abilitate FIFA să suspende total sau parțial executarea unei sancțiuni disciplinare. În cazul lui Balogun, suspendarea automată de un meci a fost pusă „în așteptare” pentru o perioadă de probă de un an. Dacă în acest interval comite o abatere similară, sancțiunea poate fi reactivată, pe lângă o eventuală nouă sancțiune.
„În temeiul Articolului 27 din Codul Disciplinar FIFA, executarea suspendării automate de un meci pentru jucătorul SUA Folarin Balogun este suspendată pentru o perioadă de probă de un an. Dacă Folarin Balogun comite o altă abatere de natură și gravitate similară în perioada de probă, suspendarea va fi revocată, iar sancțiunea va fi pusă în executare, fără a aduce atingere oricărei sancțiuni suplimentare impuse pentru noua abatere.” – acesta este, tradus cuvânt cu cuvânt, comunicatul FIFA referitor la speța în cauză.
FIFA nu a încercat măcar să explice inexplicabilul, sau să justifice ceva de nejustificat. Nu a explicat motivele pentru care a decis amânarea executării pedepsei; ne-a arătat doar că există un temei regulamentar formal pentru a face asta. Cazul a fost suficient de important încât să rețină atenția dlui Trump și să se strecoare astfel pe agenda Casei Albe, undeva între conflictul cu Iran, războiul din Ucraina și Summitul NATO. Desigur, dl. Trump nu a încercat să influențeze decizia forului condus de dl. Infantino; nici pomeneală de așa ceva. L-a rugat doar să reanalizeze cazul, întrucât faultul nu a părut atât de evident dlui Trump.
FIFA a reanalizat cu celeritate, dar nu a achiesat (public, cel puțin) la opinia dlui Trump; e adevărat că nici nu a contrazis-o. Nu a spus nici că a fost, nici că nu a fost fault. Nici că arbitrul (sau asistentul VAR) a greșit. A menținut pedeapsa, dar a decis amânarea ei. Un fel de „cu suspendare”. O decizie totuși în linie cu valorile unei corporații fotbalistice care acordă premii pentru pace. Închidem paranteza și concluzionăm la rândul nostru că tocmai am asistat la o acțiune fără precedent a forului mondial. Care se constituie ea însăși într-un precedent periculos. Doar că… există deja un precendent. Iar asta, stimați cititori… asta chiar schimbă tot.
Pe 13 noiembrie 2025, în meciul Irlanda – Portugalia, Ronaldo (CR7) este eliminat pentru o lovire cu cotul (O’shea fiind victima portughezului). Arbitrul l-a sancționat inițial pe Ronaldo cu galben, pe care l-a transformat în roșu după intervenția VAR. Pentru o faptă încadrată ca „violent conduct / assault”, suspendarea este de minim 3 etape. Comisia urma să se întrunească și să decidă pe 25 noiembrie.
Pe 16 noiembrie însă, Ronaldo execută o primă etapă de suspendare în ultimul meci din calificări, meci fără miză, cu Armenia la Porto. Urmând ca următoarele (cel puțin) două etape de suspendare să se execute în faza grupelor de la CM. Ei bine, pe 25 noiembrie FIFA publică verdictul: 3 partide suspendare, dar suspendarea pentru ultimile două… se suspendă. Sună familiar?
„În conformitate cu articolul 27 din Codul Disciplinar FIFA, executarea celor două meciuri rămase a fost suspendată pentru o perioadă de probă de un an. Dacă Cristiano Ronaldo comite o altă abatere de natură și gravitate similară în perioada de probă, suspendarea stabilită în decizia disciplinară vă fi considerată revocată automat, iar cele două meciuri rămase trebuie executate imediat la următorul/următoarele meciuri oficiale ale echipei reprezentative a Portugaliei. Aceasta nu aduce atingere eventualelor sancțiuni suplimentare impuse pentru noua abatere”. Același articol 27. Fără vreo explicație pe fond, la fel ca în cazul Belogun. Mai este decizia în cazul Balogun una fără precedent? Mă tem că nu.
FIFA World Cup 2026™ (cunoscută de noi, microbiștii, drept CM ’26) avea nevoie de Ronaldo. Așa cum a avut nevoie și de Messi, iertat de un roșu similar cu cel încasat de Balogun. Așa cum a avut nevoie și de Neymar, a cărui convocare la lot l-a surprins până și pe… Neymar. Așa cum a avut nevoie și de un substitut de premiu Nobel pentru pace pentru președintele țării organizatoare. Așa cum a avut nevoie și de meciuri cu 4 sferturi, în loc de 2 reprize. Așa cum a avut nevoie și de 48 de națiuni participante.
Nu credeți că în mai puțin de jumătate de an FIFA a reușit să ducă în derizoriu sintagma „fără precedent”? Tot fără precedent fiind și reacția UEFA la decizia FIFA din cazul Belogun: „Atunci când certitudinea regulilor nu mai este garantată de către tutorii lor, integritatea este în joc, iar credibilitatea unei competiții este subminată. În mod similar, o astfel de decizie creează un precedent în turneul în curs, unde situații similare vor necesita acum un tratament egal, în detrimentul competiției”. Uite…și UEFA tot despre precedent vorbește…o decizie fără precedent, care are un totuși un precedent (CR7) și care iată, creează la rândul său un precedent. Curat fără precedent, nenicule