Bancul cu personalitățile politice ale perioadei comuniste care a fost interzis în România de comuniștii aflați la putere. Cetățenii care îl spuneau erau aruncați direct la închisoare.
Între anii 1947 – 1989, respectiv Republica Populară Română (1947 – 1965) și Republica Socialistă România (1965 – 1989), libertatea de exprimare a fost inexistentă în țara noastră. Atât intelectuali de renume, dar și oamenii simpli, au simțit asta pe pielea lor.
În perioada comunismului, o simplă glumă care îi avea ca protagoniști pe cei aflați la putere în țară sau în zona sovietică (URSS) putea să însemne automat pedeapsa cu închisoarea.
Glumele cu Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu sau chiar Iosif Stalin nu erau deloc acceptate în comunism. Cum o mare parte dintre cetățeni erau turnători la Securitate, riscul pentru cei care îndrăzneau să spună bancuri era unul uriaș.
A simțit asta pe pielea lui Sabin Nistor (41 de ani) un plugar din satul Brotuna, (comuna Vaţa de Jos, județul Hunedoara). Bărbatul a fost aruncat după gratii în martie 1948. Motivul: un vecin l-a denunțat după ce a spus un banc în care ”actori” erau Petru Groza şi Iosif Stalin.
”Recunosc că în vara sau în toamna anului 1947 am spus la mine în casă, la soţia mea, fiind prezenţi şi alţi locuitori, între care Cristian Partenie o poveste auzită şi de mine acum vreo doi ani în tren de la un ţăran necunoscut şi anume că o femeie a născut trei copii, doi băieţi şi o fată, şi le-a pus numele Stalin, Petru şi Ţara. Într-o zi s-a dus cineva la femeia aceasta şi a întrebat-o ce îi fac copiii, iar ea a răspuns: Petru doarme, Stalin suge şi Țara plânge”, a mărturisit săteanul din Brotuna.
”Turnătorul” lui Sabin Nistor s-a dovedit a fi chiar cumnatul acestuia. Procurorii au explicat atunci și motivele trimiterii bărbatului la închisoare. A fost acuzat pentru ofensă adusă naţiunii.
”Cu circa şase săptămâni în urmă, învinuitul Nistor Sabin a venit la mine acasă, cam ameţit de băutură, şi mi-a spus o poveste, pe care o auzise şi el. Anume că o femeie a născut trei copii, doi băieţi şi o fată, şi le-a pus numele de Stalin, Petru şi Ţara. La botez, fiind invitat ca naş domnul prim-ministru dr. Petru Groza, domnia sa a trimis un delegat ca să-l reprezinte şi să ducă darurile obişnuite.
Acest reprezentant a întrebat ce fac copiii şi femeia a răspuns Ţara plânge, Stalin suge şi Petru doarme”, a fost mărturia denunțătorului, păstrată la Arhivele Judeţului Hunedoara, scrie Adevărul.
Cazul lui Sabin Nistor nu este unul singular. Foarte multe persoane au ajuns după gratii din cauza glumelor spuse despre regimul de tristă amintire. Un alt caz celebru este cel al unui actor maghiar renumit în Transilvania, pe nume Arpad Viski.
De această dată, episodul a avut loc în perioada lui Nicolae Ceaușescu. Viski era extrem de cinic în ceea ce privește sărăcia, mizeria și conducerea neobișnuită a dictatorului de la București.
Din acest motiv, bărbatul a fost închis pentru propagandă antistatală. Se întâmpla în 1983. O lungă perioadă de timp, familia sa nu a mai știut de el. Fusese condamnat la 5 ani de închisoare pentru incitare a populației locale la proteste împotriva familiei Ceaușescu.
Nici după eliberare nu s-a ”calmat”. Autoritățile comuniste ale vremii i-au interzis definitiv să joace teatru. Viski și-a exprimat în continuare nemulțumirea în fața altora. Ar fi spus, mai în glumă, că l-ar ucide pe Nicolae Ceaușescu dacă ar ajunge la București.
Pe 12 ianuarie 1986, cetățeanul era găsit spânzurat de un copac într-o pădure. Avea lângă el un suspect bilet de adio: ”Să mă iertați pentru această faptă a mea. Nu puteam să fac altfel! Tatăl vostru și soțul tău!”. Nimeni nu s-a îndoit de faptul că la mijloc era mâna Securității.
În perioada de dinainte de 1989, bancurile erau spuse doar la ureche, în interiorul familiei. Cu toții se temeau de ”urechea” Securității care pândea la toate colțurile. Majoritatea bancurilor vizau neajunsurile de zi cu zi ale românilor. Iată câteva dintre cele mai cunoscute glume din acea perioadă.
– Nu se vinde, spune funcţionarul.
– De ce?
– Nu se lipeşte.
Cere Ceaușescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:
– De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
– Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea cealaltă.
-Ia uită-te-te, Nicule, ce frumos se văd străzile.
-Taci, proasto, alea-s cozili.
– Hai dom’le să-ţi zic şi eu ultimul banc cu Ceauşescu pe care l-am auzit.
Celălalt răspunde:
– Dom’le, e păcat de d-ta, te văd om de treabă, de ce să ai necazuri? Eu lucrez la Securitate.
– Aaa, lucrezi la Securitate? Atunci nu-i nicio problemă, o să-ţi repet bancul până te prinzi de poantă.
– Nu vă supărati, nu aveţi peşte aici?
– Nu, aici nu avem carne, peşte nu au alături…