7 mai 1986 Steaua – Barcelona 2-0 după lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor Europeni, pe stadionul Sanchez Pizjuan din Sevilla. 7 mai 2019. Liverpool – Barcelona este manşa retur a semifinalei Champions League a acestei ediţii, o semifinală care pleacă de la un handicap aparent imposibil de remontat de către cormorani, 3-0 pentru catalani pe Nou Camp.
Arc peste timp, 33 de ani distanţă între cele două momente distincte. În 1986 la Barcelona deja se făcuseră toate preparativele în vederea primirii cu mare grandoare a echipei câştigătoare în premieră a Cupei Campionilor Europeni, erau puse la punct cele mai mici detalii pentru petrecerea care urma să aibă loc toată noaptea, localul ales de conducerea catalană pentru această fesitivitate fusese rezervat cu două săptămâni mai înainte, iar spectacolul care trebuia să aibă loc pe străzi, inclusiv parada echipei a doua zi într-un autobuz deschis şi ea fusese rezolvată.
Singurul lucru pe care nu l-au luat atunci în calcul barcelonezii a fost adversarul, pe care îl considerau ca şi executat, în tribunele stadionului din Sevilla luând loc o mare de suporteri blau-grana, faţă de câţiva români strecuraţi printre ei. Şi mai ales nu l-au luat în calcul pe fenomenalul Helmut Duckadam, cu ale sale patru lovituri de departajare de la punctul cu var, după 120 de minută de luptă, dar fără spectacol.
Catalanii nu au crezut nici un moment că nu îi vor îngenunchea pe români în cele 90 de minute, ba, s-au gândit ca va fi un succes lejer şi pe măsură ce timpul trecea fără gol ei au intrat în criză de idei şi au devenit tot mai nervoşi, iar în final au trăit cea mai mare dramă din istoria clubului. Acum Barcelona are toate atuurile pentru ca seara de 7 mai, după 33 de ani, să devină o seară a bucuriei şi să aducă prezenţa în finala Champions League, trofeu pe care l-a câştigat ultima dată în 2015, după 1-0 cu Juventus.
Porbabil că dacă atunci Barca ar fi avut măcar o jumătate de Messi pe teren reduta stelistă s-ar fi prăbuşit până la urmă, perntru că nici la bucureşteni nu venise încă Gică Hagi. Dar Barcelona lui Terry Venables, cu roşcovanul scoţian Archibald în atac şi cu metronomul german Bernd Schuster la mijloc nu era o echipă de spectaculozitatea celei de acum şi cel mai important nu îl avea pe geniul ultimului deceniu pe Nou Camp, Leo Messi.
Presa catalană nu a scris nici un rând în El Mundo Deportivo sau în Sport, cele două cotidiane de casă ale Barcei, despre ce s-a întâmplat acum 33 de ani, la Sevilla, dar a acordat un spaţiu amplu returului seminfinalei Champions League de la Londra, cu Chelsea, din 2009, când pe 6 mai Iniesta egala şi califica Barcelona lui Pep Guardiola în finală, cu un golazzo în minutul 90. Atunci Barcelona avea să câştige prima dată Champions League cu Guardiola pe bancă, după care a urmat al doilea înainte de plecarea tehncianului catalan.