Destăinuirile baritonului Operei Române, Iordache Basalic, infectat cu Covid: ”Nu mi-e frică de moarte!”

Suspendarea spectacolelor este, pentru artiști, ceva similar cu a avea de mâncare doar tristețea. În vremea asta, e „ospăț”! Baritonul Iordache Basalic este unul dintre cele mai importante nume care compun trupa Operei Române, din București.

În această perioadă, sensurile lumii se încurcă, iar „Basi”, cum îi spun apropiații, urcă pe scara melancoliei, până la tristețea irefuzabilă. Deși aproape a sfidat pandemia COVID-19, e bolnav de singurătatea artistului. Recursul la „online” nu-i mângâie tristețea…

„Nu-i deloc bine ce se întâmplă! Artiștii trăiesc pentru artă! Scena operei încă plânge! Plânge, pentru că nu e călcată de artiști! Din luna martie și până acum, am pășit acolo de maxim patru ori… Mi se pare incorect pentru un artist să nu aibă activitate, chiar dacă trăim vremuri de pandemie. Poate fi pandemia pandemiilor, dar dacă un artist nu-și exercită dreptul de a crea, cu sau fără public, în cel mai rău caz, nu mai are motive să viețuiască… Pentru ce trăiește un om al artelor? Pentru a bucura sufletul, pentru a-i înveseli pe oamenii care vin în sală, chiar dacă sunt puțini”, și-a început pledoaria baritonul, în exclusivitate pentru FANATIK.

La început, până când virusul nu-și lăsase, atât de convingător, umbra peste oameni și peste lucruri, Iordache Basalic a fost, în două rânduri, ocrotit de șansă. A fost testat pozitiv cu Coronavirus , dar a fost declarat asimptomatic și, în al doilea rând, a izbutit să-i încânte pe iubitorii muzicii de operă, față în față cu ei, nu prin lumina rece a unui monitor. Pentru el și pentru colegii săi a fost precum un foșnet dulce, înfiorător și acid.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Iordache Basalic: „Nu mi-e frică de moarte, dar în pandemie artistul o duce greu”

„Am avut norocul să cânt într-o sală cu 1.100 de locuri, pentru doar 150 de spectatori. Nici nu-i vedeam, erau rarefiați. Dar contează să cânți, chiar și pentru atât de puțini oameni. Acum se spune „ai marele noroc să mergi la operă și să vezi un spectacol cu 100-150 de oameni”… În aceste vremuri de pandemie, artistul o duce foarte greu”, a continuat interlocutorul nostru.

Răspândirea virusului ne sperie și este firesc să fie așa. Măcar cât să ne facă prudenți. Zilnic, parcă simțim o înclinare a Pământului, tot mai prevestitoare de rău. Basalic poartă, însă, în intimitate, un secret: „Nu mi-e frică de moarte, pentru că eu am trăit într-un spirit foarte religios, ortodox. Așa am fost crescut de mama, încă din copilărie. Mă ducea de mânuță la slujbe și am cântat în corul bisericii”.

 De altfel, baritonul a trăit în acest spirit ortodox încă din primii ani, a absolvit ulterior Seminarul Teologic și a continuat studiile de profil până când a urcat pe scena Operei. „Am crezut în această idee și cred, în continuare, că în Univers există Dumnezeu. Dacă, Doamne ferește, mor mâine, sunt împăcat cu ce am realizat până acum. Logic, nimeni nu-și dorește să moară, dar nu știi când se termină mosorul și cum este programată viața”, a punctat domnia sa.

„Carmen” și „Trubadurul”, spectacolele care au cucerit online-ul

 Modul de supraviețuire „online” a fost impus de realitatea pe care o traversăm, iar Opera Română a trebuit să se conformeze. Chiar și în mediul virtual, succesul nu s-a lăsat așteptat: „Am văzut că numărul spectatorilor variază, între câteva sute și peste 1000 de privitori. „Carmen” de Georges Bizet, „Trubadurul” lui „Verdi” și „Bărbierul din Sevilla” de Rossini au fost spectacolele cele mai vizualizate. Păcat că nu ne putem desfășura activitatea normal și să prezentăm și câte o premieră”.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Așa cum era firesc, chiar și în această perioadă, contractele trebuie onorate, iar Iordache Basalic a atins și această problemă: „Am făcut câteva spectacole online, care au fost înregistrate și ulterior transmise. Acum câteva zile, urma să filmăm „Carmina Burana”, pentru că, nu-i așa, trebuie să justificăm într-un fel și salariile pe care le primim. În viitorul apropiat, Opera Română va mai reprograma o serie de spectacole, deja înregistrate, care vor fi transmise online. Deocamdată, este foarte anevoios să transmitem „live”, în mediul online. Dar, până acum, lumea ne-a urmărit”.

Trebuie spus că tehnologia spectacolelor online este simplă. Pe scenă se află doar soliștii, iar spectacolele sunt înregistrate sau se transmit, în direct, pe rețelele de socializare, în funcție de posibilitățile de moment. În acest fel, artiștii nu se autobuzunăresc și, în același timp, se străduiesc să-și respecte meseria, în condiții vitrege. În fond, războaiele nu se duc cu rafinamente…

Baritonul Iordache Basalic: „Nu mai poți s-o pupi pe Rosina, te adaptezi condițiilor!”

Pentru un cântăreț, masca de protecție reprezintă o reală problemă. Aici nu mai vine vorba despre cochetărie, ci despre îngreunarea muncii. Basalic este categoric, în acest sens: „Mă bucur să cânt fără mască! E o prostie să cânți cu mască! Am văzut așa ceva la alte teatre, nu vreau să dau nume, dar e aberant. În primul rând, nu poți respira. Tot aerul pe care trebuie să-l dai afară îl oprești în tine. Unde mai pui că se aude înfundat, ca din fundul unui butoi… Sigur, trebuie să cântăm la distanță, unul de celălalt, așa cum am făcut-o și până acum, la 2 metri depărtare”.

Am încercat, totuși, să facem haz de necaz și am dus discuția legată de măsurile de protecție pe palierul interacțiunii cu… colegele de scenă. Amuzat, baritonul a replicat: „E drept, nu mai poți s-o pupi pe Rosina (n.r din „Bărbierul din Sevilla”), în timpul spectacolului, te adaptezi cerințelor actuale… E trist, într-adevăr și e foarte greu să-ți exprimi un sentiment, pe scenă, de la distanță. Îți imaginezi că o iei în brațe, dar nu o iei..”

Dincolo de zona amuzantă, măsurile de protecție ridică mari probleme. „Depinde de spectacol. De exemplu, dacă este vorba despre o dramă și personajul feminin trebuie să moară în brațele tale, ce faci? Nu mai moare sau moare singură, iar tu te uiți la ea. Sigur, regia se adaptează și din acest motiv, am refăcut aproape toate operele pentru mediul online sau pentru public, atâta timp cât oamenii au avut voie să intre în sală. Este, însă, greu, pentru un regizor să dea sens unei opere, de la distanță. Nu poți atinge acea simțire, care presupune contactul direct. Dar, vorba aceea, mori de unul singur, ca în realitate”, a continuat intervievatul nostru.

Spaima de COVID-19 și cele cinci eprubete cu sânge

Familia Basalic a fost încercată de pandemie. Au trecut, însă, cu toții cu bine peste momentul tensionat. Ana Maria Basalic, fetița artistului, are 4 ani și nu percepe foarte bine situația actuală. „Știe, însă, că este un virus care face ravagii”, a completat tatăl ei.

În schimb, Iordache Basalic și soția sa au fost depistați pozitiv cu COVID-19. Baritonul contractase boala chiar la Operă… „La ora 1 noaptea a venit salvarea și m-a trezit din somn. Am fost dus la Spitalul Militar, unde mi s-au recoltat vreo cinci eprubete cu sânge și apoi mi s-a făcut o radiografie la plămâni. În fine, am făcut testele și am ieșit pozitivi, dar asimptomatici. Spre deosebire de soția mea, eu m-am simțit bine. Ea și-a pierdut gustul și mirosul, timp de o săptămână. În rest, n-au fost probleme. Totuși, am stat în casă două săptămâni și trebuie să spun că este crunt!”, ne-a povestit artistul.

Iată, însă, cum și-a petrecut Iordache Basalic perioada de „exil”: „Într-adevăr, am fost mai mult lângă copil, am învățat-o pe Ana Maria să numere până la 100 și așa mai departe. Și eu am încercat să mai studiez câte o partitură, dar nu prea mai aveam niciun chef, pentru că important este să ai contact cu scena și cu sala de repetiții. Eu nu neg existența acestui virus, dar cred că se exagerează un pic, pentru că, până la urmă, ne vom imuniza. Va trebui să trăim cu acest virus, nu putem să ne ascundem și să stăm acasă până vin Alegerile și apoi viitoarele Alegeri… Mi se pare un pic deplasat… Omul trebuie să-și vadă de cursul vieții, cu sau fără virus”.

Turneu amânat în Olanda și salarii scăzute

Pe perioada verii, angajaților Operei din București le-au fost tăiate procente din salarii. Decizia i-a afectat, diferit, pe fiecare în parte. Artiștii trăiesc din salarii, dar și din fonduri „extra ”, precum colaborările cu alte teatre din țară sau din străinătate. Nu s-au revoltat orbește, au acceptat situația cu înțelegere…

„Eu am pierdut un turneu în Olanda, dar a fost reprogramat pentru anul viitor. Trăim și din aceste colaborări, iar dacă nu muncim, totul e în zadar. Noi nu facem artă pentru… amorul artei, ci pentru ceea ce înseamnă conceptul de cultură. O țară fără cultură este zero, iar cei care ne conduc ar trebui să știe acest lucru”, a adăugat Basalic.

Moda „Live Aid”, care servește colectării de fonduri în scopuri caritabile n-a „prins ” și la Operă. „Nu ne-am gândit la asta… În ce mă privește, eu am cântat de foarte multe ori, în scopuri caritabile, dar înainte de începutul pandemiei. Am concertat alături de Vlad Miriță și de alți artiști… Apoi, a intervenit distanțarea socială. Oricum, nu cred că Opera Română din București sau din altă parte și-ar permite să organizeze așa ceva, în situația actuală”, a reconoscut baritonul.

„Să nu spună nimeni că artiștii sunt puturoși!”

Care este, totuși, cea mai mare problemă a artiștilor care compun trupa Operei bucureștene? Am aflat chiar de la partenerul nostru de discuție: „Chiar și online, noi abia reușim să ne ținem spectacolele și să lucrăm în sprijinul artei, pentru public și pentru noi. De ce nu, trebuie să ne justificăm și salariile, ca să nu se spună că artiștii sunt puturoși, că stau acasă și primesc bani, degeaba. De altfel, s-a și vehiculat această teorie și este una complet greșită”.

Marea problemă a lui Iordache Basalic și a colegilor săi de breaslă este pasivitatea autorităților. Când discută despre acest subiect, interpretul personajului „Escamillo ” din opera „Carmen ” capătă un ton ca al unui om care n-a râs niciodată: „Aș vrea ca forurile superioare să suțină mai mult cultura și artiștii, pentru că nu văd, în momentul actual și nici în viitor, ca noi să devenim o nație fără cultură. Am fi prea săraci și am muri încet. Indiferent de condițiile grele, ar trebui să fim susținuți”.

Basalic: Între munca de miner și apelul către „tenorul” Ludovic Orban

Iordache Basalic a făcut chiar o comparație interesantă, între munca unui cântăreț de muzică de operă și aceea a unui… lucrător în mină: „ Dacă un miner lucrează timp de șase ore și viața unui cântăreț de operă este calculată. Munca sa, trei ore de cântat pe scenă, reprezintă echivalentul a opt ore petrecute în mină. Este cunoscut acest lucru, nu este o invenție proprie. Noi depunem efort și fenomenul nu trebuie tratat cu superficialitate, că, vezi Doamne, solistul doar deschide gura și cântă”.

Mai în glumă, mai în serios, „Basi” nu s-a sfiit să-i atragă atenția primului ministru, care, de altfel, este un pasionat al muzicii de operă și chiar are o voce foarte bună, de tenor. „Domnul premier Orban, care este un iubitor al muzicii și chiar cântăreț în timpul liber, ar trebui să înțeleagă această realitate!”, a încheiat cântărețul.

Să vedem ce ne va rezerva realitatea, dar pentru mulți dintre noi, lumea se sfârșește în vis…

Iordache Basalic, de la Academia „Scala” din Milano, la Premiul Juriului la festivalul „Haricleea Darclee”

Baritonul Iordache Basalic este prim solist al Operei Naționale din București, încă din anul 1995. A studiat canto clasic cu tenorul Corneliu Fănățeanu și cu baritonul Vasile Martinoiu, în perioada 1992 – 1995. În anul 2010, a participat activ la masterclass-ul baritonului Eduard Tumagia, iar un an mai târziu s-a perfecționat la cursurile în arta belcanto-ului, la Academia „Scala” din Milano, unde l-a avut profesor pe celebrul bariton Renato Bruson.

Din repertoriul său, enumerăm câteva roluri, precum „Gramont”, din „Traviatta” și „Contele de Luna”, din „Trubadurul”, „Renato” din „Bal Mascat” și „Enrico”, din „Lucia di Lammermoor”. În 1998, a primit premiul pentru cel mai bun solist și cel mai bun spectacol al anului, cu opera „Traviatta”, de Verdi, acordat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. De asemenea, a primit Premiul Juriului, la festivalul internațional „Haricleea Darclee”.

De-a lungul vremii, a cântat alături de artiști renumiți, precum Agnes Baltsa, Luis Lima, Felicia Filip, Irina Iordăchescu și Maria Jinga. A colaborat și în diferite spectacole și concerte, cu artiști renumiți de muzică pop și pop clasic, precum Marcel Pavel, Vlad Miriță, Paula Seling, Dan Bittman, Monica Anghel și Ianna Novac.