News

Bashar al-Assad și-a consolidat puterea în Siria după ce a câștigat al patrulea mandat. Familia Assad, aproape șase decenii în fruntea Siriei

Bashar al-Assad, la putere din 2000, a câștigat al patrulea mandat de șapte ani cu 95,1% din voturi. Tatăl său a fost președintele Siriei 29 de ani.
28.05.2021 | 16:18
Bashar alAssad sia consolidat puterea in Siria dupa ce a castigat al patrulea mandat Familia Assad aproape sase decenii in fruntea Siriei
Bashar al-Assad și-a consolidat puterea în Siria după ce a câștigat al patrulea mandat. Familia Assad, de șase decenii în fruntea Siriei Foto: Colaj FANATIK
ADVERTISEMENT

Alegerile, care i-au consolidat puterea asupra unei țări ruinate de război, sunt marcate de fraude susțin opozanții lui al-Assad și Occidentul.

Bashar al-Assad și-a consolidat puterea în Siria după ce a câștigat al patrulea mandat. Familia Assad, aproape șase decenii în fruntea Siriei

Guvernul lui Assad spune că alegerile de miercuri arată că Siria funcționează normal, în ciuda războiului civil de peste zece ani, care a ucis sute de mii de oameni și a alungat 11 milioane de oameni – aproximativ jumătate din populație – din casele lor.

ADVERTISEMENT

Șeful parlamentului, Hammouda Sabbagh, a anunțat rezultatele în cadrul unei conferințe de presă, declarând că prezența la vot a fost de aproximativ 78%, peste 14 milioane de sirieni participând la scrutin.

Alegerile au fost organizate, în ciuda unui proces de pace condus de ONU, care a cerut ca votul să se desfășoare sub supraveghere internațională.

ADVERTISEMENT

Miniștrii de Externe ai Franței, Germaniei, Italiei, Marii Britanii și Statelor Unite l-au criticat pe Assad, declarând că votul nu va fi liber sau corect. Turcia, un adversar al lui Assad, a mai spus că alegerile au fost ilegitime.

Câștigarea alegerilor îi asigură lui Assad, în vârstă de 55 de ani, încă șapte ani de putere și prelungește dominația familiei sale asupra Siriei la aproape șase decenii.

ADVERTISEMENT

Tatăl său, Hafez al-Assad, a condus Siria timp de 29 de ani până la moartea sa în 2000.

Președinția lui Bashar al-Assad a fost definită de conflictul care a început în 2011 cu proteste pașnice înainte de a se transforma într-un conflict multilateral care a fracturat țara din Orientul Mijlociu și a atras prieteni și dușmani străini.

Siria este devastată de un conflict care a izbucnit după ce guvernul lui Assad a răspuns cu forță letală la protestele pașnice pro-democrație din martie 2011.

ADVERTISEMENT

Luptele au făcut cel puțin 388.000 de morți și au forțat jumătate din populație să-și părăsească casele, inclusiv aproape șase milioane de refugiați în străinătate.

Cea mai mare provocare a lui Assad, acum că a recâștigat controlul asupra a aproximativ 70% din țară, va fi o economie în declin.

Înăsprirea sancțiunilor SUA, prăbușirea financiară a Libanului învecinat, pandemia de COVID-19 și incapacitatea aliaților Rusia și Iran de a oferi suficient ajutor, înseamnă că perspectivele de revenire par foarte slabe.

De ce au avut loc alegerile?

Bashar al-Assad fusese reales pentru al treilea mandat în urmă cu șapte ani, după ce a câștigat 88% din voturi într-un scrutin organizat în ciuda luptelor furioase din toată țara și a opoziției care a refuzat să participe.

De atunci, soarta războiului s-a înclinat decisiv în favoarea lui Assad, atacurile aeriene rusești și milițiile susținute de Iran, ajutând armata siriană să recâștige controlul asupra celor mai mari orașe.

Cu toate acestea, părți mari ale țării sunt încă deținute de rebeli, jihadiști și forțe conduse de kurzi, iar o soluționare politică a conflictului pare o perspectivă îndepărtată.

Guvernul spune că alegerile arată că Siria funcționează normal, 18 milioane de persoane fiind eligibile să voteze în țară și în străinătate.

Cine au fost contracandidații?

Assad a candidat împotriva a doi candidați obscuri, fostul ministru adjunct al Cabinetului Abdallah Saloum Abdallah și Mahmoud Ahmed Marei, șeful unui mic partid de opoziție aprobat oficial.

Marei a obținut 3,3% din voturi, în timp ce Saloum a primit 1,5%.

Abdullah Salloum Abdullah este un fost ministru de stat al Partidului Uniunii Socialiste, care face parte dintr-o coaliție condusă de partidul Ba’ath al președintelui Assad.

Într-un interviu televizat săptămâna trecută, dl Abdullah a recunoscut că nu a fost „visul” său de a participa la alegeri și că „nu candidează împotriva oricărui alt candidat, ci alături de ei”, relatează BBC.

Mahmoud Ahmed Mari s-a descris într-un interviu televizat ca fiind candidatul „opoziției patriotice” atât în ​​țară, cât și în străinătate.

De asemenea, el a pretins că reprezintă o coaliție formată din șase partide tolerate oficial, cunoscute sub numele de Frontul Democrat Sirian. Cu toate acestea, unul dintre aceste partide s-a distanțat de el și și-a afirmat opoziția față de alegeri.

Ce spune opoziția?

Opoziția exilată a Siriei a numit alegerile prezidențiale o farsă teatrală.

“Aceste alegeri arată dispreț față de poporul sirian. Este o decizie a guvernului, ajutat de Rusia și Iran, de a ucide procesul politic. Este o continuare a tiraniei”, a spus Yahya al-Aridi, purtătorul de cuvânt al Comisiei siriene de negociere.

Un protest din provincia Idlib, controlată de opoziție, i-a îndemnat pe sirienii din alte părți să boicoteze alegerile

Miniștrii de externe ai Franței, Germaniei, Italiei, Regatului Unit și SUA au susținut într-o declarație comună că alegerile nu vor fi „nici libere, nici corecte” fără supravegherea ONU.

“Susținem vocile tuturor sirienilor, inclusiv a organizațiilor societății civile și a opoziției siriene, care au condamnat procesul electoral ca fiind nelegitim”, au adăugat aceștia.

Aripa politică a administrației conduse de kurzi care guvernează nord-estul Siriei, Consiliul Democrat Sirian, a declarat că este „indiferentă față de niște alegeri care nu vor îndeplini obiectivele poporului sirian pentru viața, drepturile și prezența lor politică”.

al-Assad: Președinția fără sfârșit

Familia al-Assad conduce Siria și partidul sirian Ba’ath de 50 de ani. În 2000, Bashar al-Assad, fiul fostului președinte Hazef al-Assad, a fost numit președinte al Siriei prin alegeri rapide, organizate când tatăl său a decedat.

Constituția, care la acea vreme stipula că președintele țării trebuie să fi împlinit 40 de ani, a fost rapid modificată, deoarece Bashar al-Assad avea doar 34 de ani.

Puterea reală, deținută de al-Assad și partidul Ba’ath

Până în 2012, constituția Siriei prevedea că partidul Ba’ath era partidul de guvernământ al țării și alegerile prezidențiale aveau loc doar pentru a confirma sprijinul poporului pentru președintele în exercițiu.

Deși constituția țării afirmă acum că sistemul politic ar trebui definit prin pluralism politic și alegeri democratice, se așteaptă ca Bashar al-Assad și partidul Ba’ath să rămână la putere.

Parlamentul Siriei este dominat de partidul Ba’ath și de aliații săi, Frontul Național Progresist.  Teoretic este posibil să se înființeze alte partide politice, dar în practică nu este permisă nicio opoziție politică.

Deși, conform Constituției, Parlamentul constituie Adunarea legislativă, acesta nu are nicio influență reală. Puterea reală este exercitată numai de familia al-Assad, de serviciile de securitate ale țării și de o elită privilegiată economic.

Conform constituției țării, Bashar al-Assad va rămâne la putere până în 2028. Până atunci va fi fost președintele țării timp de 28 de ani.

Nu există nicio indicație că va părăsi voluntar președinția atunci. Probabil că va găsi modalități de a rămâne la putere și mai mult.

Rezistența este întâmpinată cu violență brutală

În 2011, când în Siria au izbucnit proteste la scară largă cerând libertate democratică, regimul al-Assad a răspuns protestatarilor cu violență brutală și extinsă.

ONU a definit ulterior evenimentele ca fiind o crimă împotriva umanității.

Din 2012, regimul a atacat în mod sistematic ținte civile, cum ar fi spitale și școli, și a folosit arme chimice împotriva propriei populații pentru a reduce opoziția.

Apărătorii drepturilor omului care cer democrație, libertatea de exprimare și justiție în Siria au plătit un preț ridicat.

Din 2011, aproximativ 100.000 de persoane conectate la opoziție au dispărut din cauza propriului activism, a activismului membrilor familiei lor sau pentru că sunt pur și simplu percepute ca aparținând opoziției.

ADVERTISEMENT