Editoriale

Bătuţi de neputinţă, umiliţi de aroganţă

Pentru Steaua, Liga Campionilor începe să fie un coşmar. Contabilii clubului radiază de fericire, niciodată n-au avut de numărat atîta bănet (de la UEFA, din transferuri, bilete, sponsori,...
01.10.2013 | 13:39
Batuti de neputinta umiliti de aroganta
ADVERTISEMENT

Pentru Steaua, Liga Campionilor începe să fie un coşmar. Contabilii clubului radiază de fericire, niciodată n-au avut de numărat atîta bănet (de la UEFA, din transferuri, bilete, sponsori, televizări etc.), dar în vestiar e apăsare mare.

După doua etape, bilanţul e îngrozitor: zero victorii, zero egaluri, zero goluri marcate, zero puncte, golaveraj 0-7. Păi, cum aşa?! Nu zicea viteazul Reghe că merge în Germania să bată pe Schalke? Iar dupa 0-3 la Gelsenkirchen, nu zicea că ne scoatem pîrleala cu Chelsea, la Bucureşti, pronunţînd din nou cuvîntul “victorie”? Dupa acest 0-4, ce urmează? Evident, o victorie cu FC Basel…
Adevărul e că, după două etape, calculele Stelei se restructurează serios. Adio vise de primavara Ligii Campionilor! Adio ambiţii de 11 puncte, pentru a bate recordul lui CFR Cluj! Acum, şi cele 8 puncte ale Unirii Urziceni par un Everest.

ADVERTISEMENT

În fond, haideţi să vedem pe cine ar putea depăşi Steaua în grupă. Pe Schalke? Să fim serioşi: nemţii au luat deja şase puncte avans, iar în confruntările directe cu Steaua au bifat un 3-0. Pe Chelsea? Sorry, răspunsul l-am avut aseară. Doar cu Basel ar fi o sfîrîială, dar discutăm deja despre “finala” pentru locul 3, cu traditionala miză româneasca: prindem sau nu primăvara Ligii Europa?

Marţi seara, Reghecampf a greşit tactica, le-a dat prea multe spaţii unor canibali ai fotbalului. Dar explicaţia prăbuşirii e alta: Steaua de azi e mult mai slabă decît Steaua din primavară. În jumatate de an, campioana Romaniei a vîndut doi jucatori-cheie: Chiriches şi Rusescu. Regele apărării si prinţul golului. Între timp s-au accidentat Chipciu si Pintilii, astfel încît, între cele două vizite ale lui Chelsea la Bucureşti, Steaua a pierdut si jumătate din linia de mijloc. Aici, în dispariţia axului Chiriches-Pintilii-Chipciu-Rusescu, se află principala explicatie a trecerii de la 1-0 la 0-4.
În rest, Reghe a fost acelaşi. Nu-i poate imputa nimeni metodele de pregătire, căci sînt aceleaşi care i-au adus atîtea izbînzi. Pur si simplu, s-a lovit si el de limitele actualei Stele. Limite care nu ţin doar de jucători, ci şi de capacitatea administrivă a clubului. Mă gîndesc că n-a fost tocmai înţelept ca “Memegerul” sa faca bu-hu-hu spre Ienei, Iordănescu sau Tudorel Stoica. Nici scumpirea exagerată a biletelor la meciul cu Chelsea n-a fost o măsură tocmai inteligentă. În atmosfera apăsătoare de marţi seara, transpusă în acel 0-4 de pe tabelă, o fi contat si obida din sufletul unor suporteri care-şi vedeau batjocorite legendele. Şi care simţeau că, în numele iubirii roş-albastre, li se bagă mîna prea adînc in buzunar.

ADVERTISEMENT

Multe oftaturi se aud dupa acest 0-4. Dar şi mai multe se vor auzi dacă gestionarea eşecului va fi însoţită de aroganţa cu care au fost tratate succesele. Un pic mai multă umilinţă nu strică. Nu de alta, dar umilinţa asumată în viaţa de zi cu zi te ţine departe de umilinţe pe gazon, precum cea îndurată marţi seara.
Să nu uităm: Oţelul Galaţi, prototipul modestiei şi al non-aroganţei, a facut zero puncte în Liga Campionilor, dar cu Manchester United n-a pierdut nici cu 4-0, nici cu 3-0! A pierdut, dar n-a stat în genunchi. Iar Oţelul de atunci nu avea potenţialul fotbalistic al Stelei de azi. E drept că nici aroganţa celor care, rătaciţi în războaie stupide, îşi neagă propria istorie.

După zguduitura de marţi seara, e posibil ca prin birourile Stelei sa fie reevaluată “învechita” Cupă a Campionilor Europeni, inclusiv triumful lui Ienei-Iordanescu-T. Stoica din 7 mai 1986. Nu de alta, dar ei n-au fost bătuţi cu 4-0 de Barcelona, în finala de la Sevilla.

ADVERTISEMENT