Fotbal international

Bayern München a împlinit 121 de ani. Cum s-a născut „Judenklub”-ul prigonit de Adolf Hitler, mare fan Schalke!

Bayern München, „Kaiser des deutschen Fußballs”, traducerea este redundantă, a împlinit pe 27 februarie 118 ani. Nu toţi aceştia au fost lapte şi miere. Bavarezii au trăit şi clipe grele, mai ales în perioada de supremaţie a lui Adolf Hitler.
27.02.2021 | 21:04
Bayern Munchen a implinit 121 de ani Cum sa nascut Judenklubul prigonit de Adolf Hitler mare fan Schalke

Când spui Bayern München, spui forță, valoare, spectacol, tradiție, succes, excelență. Într-un cuvânt FOTBAL. Bayern München a împlinit pe 27 februarie respectabila vârstă de 121 de ani. Nu i-a fost ușor să ajungă la măreția de azi. Führer-ul celui de Al Treilea Reich, care a durat 12 ani, 1933–1945, în loc de cei 1.000 visați și promiși chiar de acesta, Adolf Hitler, mare fan Schalke 04, a prigonit clubul bavarez, pe care îl considera „Judenklub”, traducerea fiind redundantă…  

Să ne întoarcem acum 121 de ani, în 27 februarie 1900… Când pasionaţii de fotbal din Männer-Turn-Verein München, un club sportiv orientat preponderent pe gimnastică, înfiinţat în 1879, au aflat că onor conducerea nu le va permite să se înscrie în Federaţia Germană de Fotbal (DFB), s-au revoltat. Unsprezece bărbaţi, doar o coincidenţă cu numărul de jucători ai unei echipe de fotbal, au părăsit clubul şi până seara înfiinţaseră Fußball-Club Bayern München.

În doar câteva luni băteau la scor toate rivalele locale şi ajungeau în semifinalele campionatului sudului Germaniei. După câteva trofee câştigate pe plan local, Bayern s-a înscris în campionatul regional bavarez, Kreisliga, pe care l-a câştigat la prima participare. După pauza sportivă provocată de Primul Război Mondial, bavarezii au câştigat pentru prima oară campionatul Sudului Germaniei (Süddeutscher Fußball-Verband), în 1926.

Bayern München, clubul de evrei prigonit de Adolf Hitler, mare fan Schalke, a ajuns la 121 de ani!

Ce şanse erau ca această echipă să câştige primul ei titlu de campioană a Germaniei (1932) având pe bancă un antrenor apărut pe lume în… aceeaşi zi?! Era tot 27 februarie, ca în 1900, dar cu 12 ani mai devreme, în 1888 când, la Viena, se năştea Richard Kohn, care urma să devină mai cunoscut nu sub numele original, evreiesc, ci sub cel de Dombi (Mica eminenţă).

Dombi era, iniţial, o poreclă primită de Richard Kohm pe când evolua la MTK Budapesta, datorită staturii deloc impunătoare şi viziunii clare din timpul meciurilor. La marea formaţie ungară din deceniul doi al secolului trecut, Dombi a traversat cea mai bună perioadă a carierei de fotbalist şi s-a „îmbibat” cu filosofia celebrului antrenor englez James Hogan, propăvăduitorul unui stil de joc „din prima”, cursiv şi ofensiv.

Primul titlu, în 1932, l-a adus un antrenor evreu

Pus pe şotii, destinul nu s-a mulţumit cu acea simplă coincidenţă referitoare la ziua de naştere. Richard Kohn… sau Dombi, spuneţi-i cum vreţi, se apucase de antrenorat cu ani buni înainte de a o prelua pe Bayern (în 1930), trecând inclusiv pe la Hertha Berlin, TSV 1860 München şi… Barcelona (unde a stabilit un record – 15 meciuri fără înfrângere – care a durat 87 de ani, până în octombrie 2013, la antrenorul argentinian Gerardo Martino!), dar nu câştigase niciodată un titlu de campion naţional.

Ghinionul s-a spart în 1932: victoria din finala campionatului Germaniei (2-0 cu Eintracht Frankfurt) a reprezentat primul mare trofeu atât pentru „Die Roten”, „Roşul” bavarez, porecla lui Bayern, cât şi pentru tehnicianul evreu. Iată cum descria Manfred Konig, jurnalistul de sport al cotidianului „Kicker”, conform lui Dietrich Schulze-Marmeling în cartea sa „FC Bayern şi evreii săi” (Der FC Bayern und seine Juden) jocul bavarezilor sub comanda lui Dombi în finala amintită, jucată la… Nürnberg (altă coincidenţă, o să înţelegeţi mai jos de ce, care închidea dramatic cercul celui de Al Treilea Reich cu procesul criminalilor de război nazişti în perioada 20 noiembrie 1945 – 1 octombrie 1946).

„Spune Manfred Konig că în evoluția lui Bayern din finală nu era «Nici vorbă de-un sistem de joc care presupune mereu aceleaşi scheme, aceleaşi metode. Când mingea e la Rohr, la Schmid II sau la Bergmaier, adversarii nu ştiu ce urmează să se întâmple. De ştiut, n-o ştiu prea bine nici colegii lor, dar toţi se aşează astfel încât să poată primi o eventuală pasă într-o situaţie în care să poată avansa periculos spre cealaltă poartă. Iar cine a pasat nu rămâne pe loc, ci îşi caută imediat o nouă poziţie favorabilă pe teren». Un fel de «bunică» a celebrului tiki-taka, nu?” – Dietrich Schulze-Marmeling

Au venit naziştii la putere, a început tragedia evreilor

Un an mai târziu, pe 5 martie 1933, Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist (NSDAP) al lui Adolf Hitler câştiga alegerile şi începea „epoca de aur” a celui de Al Treilea Reich. Care n-a durat 1.000 de ani, cum propovăduia marele Führer, dar care, în cei 12 ani de existenţă (1933-1945) a făcut mult rău așa-ziselor „rase inferioare” măreţei rase ariene.

Iar cei mai prigoniţi au fost, cum bine se ştie, evreii. Peste 6 milioane (două treimi din populaţia europeană de origine evreiască) au plătit cu viaţa „Soluţia finală a problemei evreieşti”, politica bolnavă de exterminare dusă de nazişti pe culmile demenţei.

De această prigoană nu putea scăpa nimeni, inclusiv Bayern München, chiar dacă era campioana celui de Al Treilea Reich. Blasfemia era maximă: cea mai bună echipă din Germania nazistă, altfel de orientare liberală, avea preşedinte şi antrenor evrei! De ajuns pentru ca Bayen să fie etichetat drept „Judenklub”, club evreiesc. Ca să nu mai vorbim de faptul că Adolf Hitler ţinea cu Schalke 04 Gelsenkirchen…

Preşedintele Landauer a ajuns la Dachau!

Considerat „părintele” lui Bayern München, preşedintele Kurt Landauer, care a condus clubul în mai multe rânduri, începând cu 1913, a decis să nu aştepte măsurile anti-evreieşti, purificarea, ca să nu spunem nazificarea fotbalului german şi şi-a dat demisia chiar din primăvara lui 1933, pe 22 martie. A fost urmat de antrenorul Richard Kohn şi „căpitanul” echipei de tineret Otto Beer.

Landauer a fost arestat şi trimis în lagărul de muncă de la Dachau în 1938, însă a fost eliberat după 33 de zile, datorită faptului că luptase în Primul Război Mondial. A părăsit Germania înainte de izbucnirea celui de-al doilea, s-a refugiat în Elveţia, iar vizita întregii echipe în exilul său helvet nu a ajutat deloc la „împăcarea” cu regimul nazist…

Landauer a scăpat „numai” cu un plămân găurit de glonţ într-un atentat împotriva sa în decembrie 1943, a supravieţuit şi războiului şi s-a întors pentru un ultim mandat la cârma lui Bayern München, între 1947 şi 1951.

Hitler n-a reuşit să „nazifice” pe Bayern

Conducerea lui Bayern n-a fost acaparată uşor de nazişti, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, la rivala concitadină 1860 München imediat după schimbarea puterii. Noul preşedinte a fost ales Siegfried Herrmann, un vechi subaltern al lui… Landauer, deloc prieten cu „cămăşile brune”.

Cum au fost şi următorii conducători până la Josef Sauter în 1943, nazist convins şi activ. A fost arestat de trupele engleze în mai 1945 şi a stat în puşcărie până în 1956. Această rezistenţă „interioară” nu a făcut din „Judenklubul” Bayern un favorit al puterii şi asta s-a văzut în rezultatele modeste ale acelor ani, excepţia fiind titlul de campioană a Bavariei de Sud în 1944.

Clubul „de partid şi de stat”, ca să spunem aşa, clubul iubit şi sprijinit de puterea nazistă a fost 1.FC Nürnberg, care a dominat fotbalul bavarez în timpul celui de Al Treilea Reich. Și, mare mirare, nu Schalke 04 Gelsenkirchen al mărețului Führer Adolf Hitler…

Antrenorul Dombi s-a ascuns în Olanda, la Feyenoord

Revenind în 1933, tot în Elveţia a fugit de furia naziştilor şi Richard Dombi Kohn, dar a fost mai iute – şi mai precaut – decât Kurt Landauer. În 1934 era deja la adăpost şi,  pentru o perioadă de timp, a activat ca antrenor la FC Basel, dar succesele pe care le-a obţinut cu Bayern nu s-au repetat, valoarea jucătorilor germani nu s-a regăsit în Elveţia şi, în mai puţin de un an a venit despărţrea.

Oferta din Olanda, de a antrena pe Feyenoord Rotterdam, a venit ca o mănuşă şi, la 1 iulie 1935, Dombi începea pregătirea echipei batave. A avut o contribuţie semnificativă în dezvoltarea clubului, cu care a câştigat două titluri (1936, 1938) şi o Cupă (1935).

Hăituit de nazişti după ocuparea Olandei (mai 1940), s-a ascuns sub diferite nume până la sfârşitul războiului, după care a mai revenit în două perioade pe banca tehnică a echipei olandeze înainte să moară, pe 16 iunie 1963. Dombi este şi astăzi venerat la Rotterdam, poate chiar mai mult decât la München. „El a fost cel care a învăţat-o pe Feyenoord să joace fotbal. Parcă ne-a fost trimis din ceruri”, stă scris în Cartea de Onoare a clubului olandez.

  • „Bayern München nu este doar o echipă de fotbal sau un club. Este istorie, este mândrie, este simbolul succesului, este, până la urmă, sufletul meu” – Franz Beckenbauer
  • 500 de juniori şi copii avea Bayern în 1932, anul primului titlu. Până în 1936 numărul scăzuse la doar 170
  • 23 aprilie 1945 a fost data ultimului meci jucat de Bayern în timpul celui de Al Treilea Reich, derby-ul local cu 1860 München, cîştigat cu 3-2. În mai puţin de trei săptămâni, Germania capitula.
  • 6 din cele 7 titluri din palmaresul său le-a câştigat Schalke 04 Gelsenkirchen, echipa favorită a lui Adolf Hitler, cât timp s-a aflat acesta la conducerea Germaniei (1933-1945)

78 de trofee a câștigat Bayern München în cei 121 de ani de existență!

  • 30 de titluri naționale: 1932, 1969, 1972, 1973, 1974, 1980, 1981, 1985, 1986, 1987, 1989, 1990, 1994, 1997, 1999, 2000, 2001, 2003, 2005, 2006, 2008, 2010, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020.
  • 20 de cupe ale Germaniei: 1957, 1966, 1967, 1969, 1971, 1982, 1984, 1986, 1998, 2000, 2003, 2005, 2006, 2008, 2010, 2013, 2014, 2016, 2019, 2020
  • 6 cupe ale Ligii, DFB-Ligapokal: 1997, 1998, 1999, 2000, 2004, 2007.
  • 8 Supercupe ale Germaniei: 1987, 1990, 2010, 2012, 2016, 2017, 2018, 2020.
  • 10 cupe europene: 6 Ligi ale Campionilor (1974, 1975, 1976, 2001, 2013, 2020), 1 Cupă UEFA (1996), 1 Cupă a Cupelor (1967) și 2 Supercupe ale Europei (2013, 2020)
  • 4 trofee mondiale are Bayern München: 2 Cupe Intercontinentale (1976, 2001) și 2 Campionate Mondiale al2 Cluburilor (2013, 2021)
Tags: