Bebe Cotimanis, dezvăluiri fără perdea despre relația cu mama Faimoasei Ada Dumitru de la Survivor România: ”Când ajungem acasă ne băgăm în pat și ne îmbrățișăm”

După împlinirea celor 68 de ani pe care i-a petrecut în familie, alături de femeia care astăzi îi face zilele mai frumoase, Bebe Cotimanis face, în exclusivitate pentru FANATIK, mărturisiri incendiare despre viața de cuplu. Apreciatul actor, cu inima plină de iubire, ne dezvăluie detalii din relația cu mama Faimoasei Ada Dumitru de la Survivor România.

Bebe Cotimanis, intimități din relația cu mama Adei Dumitru de la Survivor

Este un bărbat care a atras privirile încă de la vârsta adolescenței, și, astăzi, la 68 de ani, Bebe Cotimanis este tot o emblemă de frumusețe masculină, având o relație specială cu toate femeile le care le-a curtat sau care au încercat să-l cucerească de-a lungul anilor. Acum, căsătorit cu Iulia Dumitru, actorul nu mai are ochi pentru nicio o prezență feminină, fiind îndrăgostit lulea de mama Adei de la Survivor.

Pentru FANATIK, Bebe face glume savuroase din spatele relației amoroase, dar, recunoaște și care sunt subiectele de la care se mai ”războiesc”. Fără dar și poate, apreciatul om de televiziune mai face mărturisiri emoționante și despre copilăria fără tată, când mama, croitoreasă fiind, s-a chinuit să-l crească pe el și pe cei doi frați.

Viața în Ferentari și apoi în Dudești și-au pus amprenta pe omul de astăzi, imaginea bărbaților de la crâșmă și bătăile făcându-l ” mahalagiul” potrivit în rolurile pe care le-a interpretat în toți anii de carieră.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Bebe Cotimanis, despre Iulia Dumitru: ”Ne-am întâlnit la vârsta la care ne-am întâlnit și nu cred că ne vom despărți vreodată”

– S-au tot scris de-a lungul anilor lucruri despre viața din adolescență, despre femei. Erați un Don Juan?

Nu eram și, oricum, nu pot să spun prea multe că Iulia, iubirea mea, viața mea, nevasta mea este lângă am avut o relație specială cu toate femeile din viața mea. Nu am avut nicio relație care să nu fie cu o iubire puternică la bază. Nu am putut să stau lângă o femeie, să mă culc cu o femeie dacp nu am iubit-o. Așa am fost eu și asa sunt și acum. Nu pot să fac chestia asta, adică nu facem dragoste de palmares! Probabil nu am fost vreun foarte nărăvaș. Nu știu! Nu am făcut un studiu comparativ. Îmi plăcea și adolescent fiind, iubirea, îmi place și acum, dar numai pe sentiment.

– Apropo de soția dumneavoastră, de Iulia Dumitru. Vă este și parteneră de viață, dar și de scenă. Este greu să vă vedeți aprope secundă de secundă?

Nu, chiar nu! În situația asta nu am mai fost, dar, mi-a dat-o Dumnezeu și îi mulțumesc! Ne-am întâlnit la vârsta la care ne-am întâlnit și nu cred că ne vom despărți vreodată. Ne simțim din ce în ce mai bine, e cunoaștem în amănunt și ne vom cunoaște și de acum încolo!

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

De la ce se ”înțeapă” Bebe Cotimanis cu actuala lui soție, Iulia Dumitru

– Nu au intervenit monotonia, plictiseala?

Monotonia chiar deloc… avem o meserie și zilnic ne face să credem că o luăm de la zero. Într-o seară trăim și trei-patru vieți. La teatru, acasă… indiferent de ce trăim peste zi, când ajungem acasă ne băgăm în pat și ne îmbrățișăm. Poate pare siropos, dar, dacă nu ai astfel de momente, viața este prea amară. Poți să te mai și cerți pentru că împăcarea este atât de frumoasă că poți să te mai și cerți.

– De la ce vă mai certați sau ”înțepati”?

Uite, în acest moment pentru că îmi spune ea părere am eu și cum să răspund. Deși, eu nu mă bag peste părerile ei (n.r. râde). Mă și anunță că este o glumă, asta e treabă. Înseamnă că are încredere în mine (n.r. râde)!

Bebe Cotimnis: ”Eram cu toate simțurile băgat în marginea mahalalei”

– Oamenii îl știu pe Bebe Cotimanis actorul celebru, însă, despre copilăria dumneavoastră se știu puține. Cum a arătat copilăria?

Eu mă consider mic și acum, asta pentru că, întotdeauna începuturile sunt făcute de oamenii care renasc. Dar, revenind la copilăria mea ca și vârstă, nu pot spune doar că a fost frumoasă, a fost foarte frumoasă. Începută în zona Ferentariului, lângă o șină de tren. De aici și tendința permanentă de a călători, de a schimba lumea, de a mă schimba pe mine, de a schimba locul în care trăiesc.

De la șueratul trenului, al locomotivei cu abur, de la mirosul degajat de lemnul din capătul străzii, de la vagoanele de marfă, la mirosul de păcură, de șină încinsă, de vasilină… nu știu, toate acestea îmi amintesc că stăteam, că eram cu toate simțurile băgat în marginea mahalalei. În maginea Ferentariului, în locurile care m-au marcat și mă marchează. Atunci când cine spre mine un rol din acesta de mahalagiu sunt cel mai fericit, pentru că mă pricep bine la ele.

Cum a fost creată personalitatea lui Bebe Cotimanis: ”Zgârieturi, ochi umflați, pumni în gură, dinții sparți”

– Și-au lăsat toate aceste amintiri amprenta pe bărbatul de astăzi?

Cu siguranță! Recunoaștem sau nu, experiența noastră vine din lucrurile care au avut impact direct și asupra organismului nostru. Din certuri, din bătăi, din scandaluri care te-au afectat, copil fiind. Că erau la tine pe stradă, în vecini. Lumea era destul de violentă, mai ales la final de săptămână. Bărbații se duceau la cârciumă, se îmbătau. Scoteau cuțitul, câte o șurubelniță, ce aveau și ei la îndemână acolo. Și se cafteau, era o bucurie în a se cafti.

O făceau cu zâmbetul pe buze, aproape că nu era ură, era ca un soi de întâlnire, un soi de meci la sfârșit de săptămână. Nu dădeau să se omoare, dovadă că, atât cât am trăit acolo, nu am asistat la nicio crimă. Dar zgârieturi, ochi umflați, pumni în gură, dinții sparți, asta am văzut! Toate acestea m-au marcat, au un parfum… De fapt, viața mea este compusă din adunarea aceasta a momentelor pe care le-am trăit!

Bebe Cotimanis: ”I-am tras una și l-am lăsat lat acolo”

– Ați fost și parte la aceste bătăi? Vă implicați și în mod activ la aceste bătăi?

Nu! M-am mutat când aveam vreo 13 ani de acolo. Din Ferentari, în Dudești. Chestia cu cafteala de abia acolo a venit. Pentru că eram noi veniți în cartier, nu ne cunoșteau și trebuia să interacționăm într-un fel! Printre bulgari, zarzavagii, eu fiind obișnuit din Ferentari, m-am încadrat, cumva, repede (n.r. râde).

– Ați spus că ”cafteala” abia în Dudești a venit. Este un episod pe care vi-l amintiți?

La un moment dat am avut un eveniment din acesta mai violent, a venit unul puternic pe baltă, eram la ștrand. La Titan acum. Îmi luase mama niște șlapi, din banii puțini pe care îi aveam. I-am lăsat pe mal că nu făceam baie cu ei, că nu-i frumos! A trecut unul, i-a văzut noi. Și a spus – ăștia e ai mei, bă! – iar eu i-am replicat – lasă-i acolo să te sparg! Acestea au fost cuvintele! Iar el – pe cine spargi tu?! – el fiind cu niște bodyguarzi în spate, având vreo 17 ani și ceilalți vreo trei sau patru aveau 14-16 ani. Erau acolo ca să-l protejeze pe șeful lor în demonstrația lui de forță pe baltă.

Eu neștiind cine sunt și ținând foarte mult la încălțările pe care abia mi le luase mama, am stat puțin să mă gândesc dacă mă bag la tafteala asta, dându-mă mare, am mai stat eu puțin prin apă. I-am zis – întâi să fac baie, ca să te bat curat, iar el mi-a zis – Hahaha ce șmecher ești! De unde ești? – nu i-am răspuns! El era deja încălțat cu șlapii mei! Am ieșit și i-am zis – hai să începem! – când am zis asta, i-am tras una și l-am lăsat lat acolo. Cei care erau cu el au rămas trăzniți și îi zic – bă, Calule te mai bați cu ăsta sau mergem acasă? Ăla a zis doar – hai acasă, că am eu ac de cojocul lui!

Rămas fără tată de la 13 ani, a fost crescut alături de cei doi frați, doar de mamă

– Ce s-a întâmplat apoi cu acest băiat, va pus pielea pe băț, cum se spune?

Calul a fost primul meu prieten din Balta Albă! Caftangiul de 17-18 ani a venit la bloc să mă bată, tremuram de frică în balcon. Băieții pe care îi aveam deja prieteni mi-am spus să cobor că nu îmi face nimic că sunt și ei acolo. Am coborât iar el m-a luat – ce mă, îți este frică acum? I-am răspuns sincer că da, iar el mi-a replicat doar – am venit să te anunț că dacă se ia cineva de tine, să mă chemi pe mine. Uite acolo stau, peste drum (n.r. râde). S-a legat o prietenie extraordinară! Ca să vezi cum le leagă viața! Zici că este telenovelă, nu altceva!

– Ce spuneau mama, tatăl de aceste ”ieșiri” băiețești?

De fiecare dată când vorbesc de mama mă năpădesc emoțiile. Am fost și suntem încă trei frați. Când eu aveam 13 ani, mijlociul fiind, tata a plecat pe lumea cealaltă într-un accident de mașină. Iar mama, neangajată, croitoreasă, liber profesionistă. O croitoreasă excelentă a avut grijă de noi. Tocmai ne mutasem în noul apartament. Mobilierul era cumpărat în rate. Mama a continuat să plătească tot.

Ce le făcea mama când veneau băuți acasă, adolescenți fiind

– Vă dojenea? Făceați adesea prostiore?

Fiind înconjurată de trei băieți, acum stând să mă gândesc, care nu i-au făcut probleme. Trei băieți cuminți. Noi, Laurențiu, Mircea și cu mine nu ne-am certat absolut niciodată. Nu eram niște cuminței, ca să spun așa, eram prin de forță, bine hrăniți. Eram niște copii activi, chiar activi superiori față de alții. Dar nu ne-am certat pentru că nu ne permiteam să o supărăm pe mama care avea atâtea griji pe cap. Am respectat-o atât de mult, pentru că mama așa ne-a învățat.

Nu ne-a certat, și, chiar și atunci când greșeam flagrant. Când întârziam și era ea extrem de îngrijorată, adevărat, nu erau pericolele care sunt astăzi. Se uita la noi cu o privire calmă în timp ce noi ne apucam să-i explicăm că am întârziat din cauza asta.

Când noi ne-am apucat să mai bem câte un pahar și miroseam a băutură, spunea – ai băut?! – și îi spuneam adevărul, că da! Ea completa – `trebuia să semeni și cu taică-tu puțin așa! Nu puteai să iei doar din mine! Sper să mănânci atunci când bei, să nu o facă fără să iei ceva îmbucături. Da, mamă?! Asta nu înseamnă că ți-am dat voie să bei într-una, da?!` – când îți vorbește așa nu ai cum să o superi.

Nu ai dreptul să faci scandal să audă vecinii! Nu ai dreptul să faci asta! M-au năpădit emoțiile vorbind de mama… În final de interviu vreau să spun așa: Haideți să ne întoarcem cu toții acasă și fiecare știe ce înseamnă pentru el acasă!