RADAR TV: Vrăjelile lui Gigi Becali şi cearta, în direct, pe „coregrafie”

• Gică Hagi, pe care unii îl văd sclipitoriu în materie inteligentă, a declamat la o conferinţă de presă: „Dis iz it!”. Adică „Am zis, moşule, ce academia mea!”. Adevărul e că în staff-ul echipei naţionale nu mai sunt locuri, da’ în picioare se… găseşte. Important e să fii „pozitiv”.

• Colegul Cristi Coste a postat exuberant pe o reţea de socializare: „Mi-era dor de Mara: «Eu văd aici o problemă care o văd»”. Păi da, că Bogdănel e nepotul lui Petrache Lupu, vede tot sertaru’ înainte să se nască meşterul care gonflează dulapu’. Interesant e că noi, la Fanatik, avem un Tribunal al Poporului. Suntem invidiaţi de Gâdea şi de Badea, pentru că ne povestim pe reţelele de socializare ce facem în particular cu televiziunile şi cu echipele de fotbal. Da’ mai zice Cristi: „Şi ăla a mai făcut şi facultatea de jurnalism, la Sibiu”. Asta e ca într-o emisiune de la TVR, prezentată de maestrul Mitică Popescu, în care reporterul întreba un tractorist cu palmele bătucite şi cu Carpaţiu’n dinţi: „Dom’le, la mata’ în comună a apărut o lojă masonică! Ce părere ai?”. Şi ăla a răspuns, după ce a tras două fumuri, (o)culte: „Dom’le, astea… e neşte treburi!…”. Colegii, hai că nu dau prea mult din casă!

• La Digi, Duckadam, Naum şi Crăciunescu se contrau pe tema „coregrafiei” galeriilor prezente la derby-ul Dinamo – Steaua. Vorba „Indianului”, florarul de la Piaţa Coşbuc, „Ăştia doare!”. Chestia cu alde „coregrafia” a fost, de fapt, laitmotivul serii, pentru că şi de la ProTV am aflat că „dinamoviştii anunţă că vor fi 25.000 la meci şi că au pregătit o coregrafie specială”. Ce-or fi dansat oamenii ăia pe stadion nu ştiu nici eu şi probabil că spectacolul n-a fost inclus – evident – dintr-o ignoranţă nesimţită, nici în programele de balet ale Operei Naţionale. Mă gândesc că, totuşi, o fi fost vorba (cel mult) de scenografie, da’ e bine să nu te dai cult cu ultraşii. Şi nici cu comentatorii tv, singurii „profesionişti” din ţară, în maşini, în figuri şi cu case mai spaţioase decât comuna lor natală, frecventată doar pentru că avea curtea plină cu corcoduşi altoiţi. Totuşi, poate că e normal ca într-o ţară întristată de foame, corupţie şi sărăcie, orice flegmă verbală cu iz „artistic” să smulgă hohote de aplauze.

• La Digi Sport, Mădălin Negoiţă şi Ionuţ Angheluţă au rămas muţi când cădea într-o rână cortina dinamovistă de la peluză. Totuşi, momentul a fost plăcut, iar piesa „This is my song”, compusă de Charlie Chaplin (chestie comunicată comentatorilor prin sms de prietenul George Pârvan, că ăia habar n-aveau nici cine-i Chaplin şi nici ce cultură muzicală are Pârvan ori cu ce salată se mănâncă aceasta) a pus bomboana. Pe ce? Eee… pe coliva bunului simţ mioritic, pentru că fanii lui Dinamo şi-au dat în petec şi au stricat momentul de reculegere ţinut în memoria confraţilor de la Chapecoense… Asta, după ce afişaseră pozele cu Hîldan, etc. Să mai zic ceva?…

• Tot comentatorii Digi au fost neinspiraţi când au afirmat: „Ca să scrie Dinamo Bucureşti pe toată peluza e nevoie de suporterii Stelei”. Nu sînt dinamovist, Doamne fereşte, dar momentul de început a fost superb, iar mesajul „De mână cu cei mici redăm culoare vieţii” este, cu adevărat, memorabil. Unii televizionişti caută aplauze cauzatoare de infarct şi bisuri onorate cu degetul mijlociu culisând în gură.

• „Adi Popa caută şutul”… Mişto. L-o fi găsit, i-o fi dat şi întâlnire în oraş şi s-o fi mirat că n-a venit decât bumerangul?

Adrian Popa,Jose Navarro Romera

• La conferinţa de presă de la finalul „eternului derby”, un ziarist l-a întrebat pe Reghecampf: „Scorul a fost 3-1 pentru Dinamo, dar de restul jocului sunteţi mulţumit?”. Nu e, dom’le, îţi zic io! După încheierea meciului, toţi combatanţii au căzut de acord că startul jocului s-a dat, respectiv luat, de arbitrul Haţegan, greşit, plus că juriul era deja mangă înainte de derby (altfel mai dădeau un penalty, dar îl eliminau şi pe Steliano Filip pentru multe golănii…) aşa că eterna partidă trebuie rejucată tot mai des.

• Helmuth Duckadam a călcat pe „Răpirea din seraiul” imaginii FCSB, sau a Stelei, cum preferaţi: „Am primit-o, am luat-o, dar încă n-am digerat-o!”. Ooof, ce deziluzie! Dom’ preşedinte de imagine (altfel un tip manierat, nu ştiu ce i-o fi venit acum…) s-a chircit ca arici-pogoniciul şi, lăsând în şanţ exprimarea de expozeu „ştiinţific”, a atacat cu baioneta vrăjelii de cartier. Maestre, la alde Real sau… nici nu ştiu la care club din provincie, zburai instantaneu şi ultraplatnic, după un asemenea macrameu declamativ!

Digisport.ro

Se pregătește ”nota de plată”! Ce riscă Ronald Araujo, după gesturile făcute la adresa lui Istvan Kovacs

• Şi mai frumos a fost la sport.ro, unde Ioana Cosma se chinuia să-l scoată pe Falemi din analfabetism. Sub titlul „Războiul Stelelor”, am auzit că „Reghe se ia de specialistul Gabi Balint să ne lase cu lecţiile de fotbal”. Evident, chestia cu „se ia” fusese preluată de la Digi, unde Balint e „consultant” pe la emisiuni. Sigur că, în surda şi pucioasa lor neputinţă, unii inşi sunt plătiţi pe bani grei de televiziuni. Problema apare când unii dintre ei o mai şi nimeresc, iar antrenorii „buşiţi” se ridică din când în când din starea latentă dintre somn şi moţăială şi întreabă „Cine dă cartea?”.

• Ioanei Cosma i-a părut, probabil, rău că l-a chemat în emisiune pe Cristi Costache, eminentă limbă de lemn ex-Pro Sport şi ex-Rapid Bucureşti, unde îndeplinea – de altfel – şi funcţia oficială de Pupping Flower Power. „E de văzut ce va fi. Dinamo joacă 4-3-3 de pe vremea lui Rednic. N-aş zice foarte ofensiv”… Ok. Mai interesant e că, în urmă cu vreo 3 minute, tipul decretase: „Dinamo îşi arată clar intenţiile ofensive!”, a fost prima nebunie. Iat-o şi pe a doua, după care am schimbat programul: „N-o fi şi o problemă de bancă tehnică la câte probleme care sunt?”… Domnu’ Costache, înţelegem că reieşiţi la rampă, precum vechii activişti, dar avem o problemă. Prima ediţie a campionatului de tricouri ude pentru ex-ziariştii argăsiţi în „oficiali” de club a fost câştigată de domnul Stanciu, charismatic tractorist de pe la Poli, etc, care, după o zi întreagă de muncă, a prezentat un maieu Gucci, leoarcă de transpiraţie, precum şi pufoaica de sub acesta, la fel de udă, alături de o bască, cu care, de altfel, îşi snopise măr umbra.

• Andone a fost delicios la conferinţele de presă de dinaintea, dinăuntrul şi de după meciul cu Steaua. Să începem cu începutul: „Aşteptăm mulţi suporteri şi coregrafii”. Nea Ando, ce faci, maestre, devii un fel de Horia Brenciu, jumate Placido Robingo şi jumate Ţociu şi Palade, într-un singur trup, cu capu’ Fălcos? Ia şi matale dicţionaru’ în cantonamente, că altfel eşti băiat „giorno”…

• Sedus de Ioana Cosma, Gigi Becali a afirmat, cu voce toracică, a la Nicolae Herlea: „Iooo… n-am fost la meci, că nu sunt musafiru’ lu’ Dinamo! Să ai 1-0 în minutul 1 şi să nu ştii să gestionezi, e o problemă! A câştigat echipa care a avut dorinţă şi dăruire. Nu mă doare capu’ că n-are rost. Nu m-am uitat la galeria lu’ Dinamo, că io mă uit la un film turcesc!”. Vrăjeli, v-aţi prins. Lui Gigi nu-i place să piardă, dar a învăţat din noua lui lume cum se poartă manşeta, butonii, papionul şi alte chestii pe care, pe vremuri, s-ar fi repezit să le mănânce. După cum ştim, schimbarea la faţă a domnului Becali nu s-a datorat vreunei agenturi, nici (Doamne fereşte!) mustrărilor de conştiinţă, ci unor sertare doldora de bancnote plăcut foşnăitoare, care l-au introdus în niscaiva cercuri vicioase elegante. Şi suspecte.

• Mitică Dragomir a mai profeţit o tură: „Dinamo poate lua campionatu’! Da’ ar trebui să se împace toţi la un şpriţ, că altfel titlul se duce la Hagi!”. Care toţi, nea Mitică? Păi majoritatea ălora de la Dinamo ţin notele informative referitoare la colegii lor sub pernă, cum păstrează ăia de la CFR legitimaţiile de ungur ascunse, până când va avea loc concertul de la Szeged!

• Am o veste pentru toate televiziunile, culte sau inculte, de ştiri sau de neştiri. 6 supravieţuitori într-un ditamai accidentul aviatic e o chestie extraordinară! Dincolo de asta, imaginile cu fanii rugîndu-se în faţa stadionului echipei Chapecoense au fost teribile. Simţeai că se ridică pielea pe tine. Apropo, aici alegerea lui Valentin Moraru, de a pune în balanţă imaginile cu momentele de reculegere de la „eternul derby” cu acelea de la Man’ United – West Ham, a fost cumplit de inspirată. La englezi nu se auzea nici musca, în timp ce pe tărâmul cocalarilor se huiduia cu graţie. Ruşine, naţiune!

• Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.