Becali, să nu stai pe bancă! Ce s-a întâmplat când patronii s-au numit antrenori

FCSB este în derivă în actualul sezon, având trei înfrângeri consecutive în campionat, cu Gigi Becali ca antrenor din umbră al echipei. După meciul pierdut de vicecampioana României cu FC Voluntari, scor 1-3, patronul roş-albaştrilor a dezvăluit cum face “semi-schimbarea” în timpul meciurilor, dar a anunţat şi care este motivul pentru care nu vrea să stea pe bancă. “Dar asta nu îmi place (n.r. să stea pe bancă). Nu văd bine de jos, nu pot să fac schimbările de jos”, spunea Gigi Becali. FANATIK îţi prezintă patru cazuri în care patronii s-au numit antrenori.

Michael Knighton, Gigi Becali de Anglia. Şi-a retrogradat echipa în liga a patra

Michael Knighton este modelul pe care Gigi Becali nu îşi doreşte să-l copieze. Patronul lui Carlisle United s-a numit antrenor al echipei după primele etape al sezonului 1997-1998. A urmat un adevărat coşmar pentru fanii formaţiei de pe “Brunton Park”. Echipa abia promovase în liga a treia, iar visul omului de afaceri era s-o ducă pe Carlisle United în Premier League.

Cu 26 de înfrângeri în 46 de etape, Carlisle United a terminat sezonul 1997-1998 pe penultimul loc în liga a treia şi se întorcea în liga a patra. În mod normal, Michael Knighton ar fi trebuit să-şi dea demisia, însă a continuat pe banca tehnică a echipei până în luna decembrie a anului 1998. Din cauza rezultatelor dezastruoase din prima parte a sezonului 1998-1999, Carlisle United a fost la un pas să retrogradeze în liga a cincea, însă a fost salvată de golul lui Jimmy Glass, portarul echipei, care a dus victoria în ultimele secunde ale meciului cu Plymouth Argyle. Michael Knighton a fost patronul “The Blues” până în 2002, când a vândut clubul. După această decizie, omul de afaceri nu s-a mai întors niciodată în oraş.

Ron Noades, patronul-antrenor al lui Crystal Palace. Două meciuri ca interimar în Premier League

Ron Noades a fost patronul lui Crystal Palace între 1981 şi 1998, perioadă în care clubul a cunoscut câteva dintre cele mai bune performanţe din istorie. Cu toate acestea, omul de afaceri a decis să se numească antrenor al echipei în sezonul 1997-1998, când echipa se lupta la evitarea retrogradării în liga a doua.

Având licenţă de antrenor încă din 1978, motiv pentru care de multe ori se implica în alcătuirea echipei, Ron Noades a stat pe banca tehnică în ultimele două etape, când Crystal Palace era deja matematic retrogradată. În iulie 1998, după ce a vândut acţiunile de la Crystal Palace, omul de afaceri a investit la Brentford, unde din nou s-a numit antrenor. De această dată, Ron Noades a stat pe banca tehnică a echipei pentru 130 de meciuri. A reuşit să promoveze micuţa formaţie în liga a treia şi a primit premiul de cel mai bun antrenor al diviziei în sezonul 1998-1999. “Am 60 de ani, deci acum sau niciodată era momentul”, spunea Ron Noades după ce a început s-o antreneze pe Brentford. În 2000 s-a retras din fotbal şi a murit în 2013, la 76 de ani.

Gică Hagi, exemplul de succes ca patron-antrenor

Gică Hagi este singurul exemplu de patron-antrenor de succes din fotbalul internaţional. “Regele” a înfiinţat clubul Viitorul în 2009, iar timp de cinci ani a preferat să stea în tribună, în timp ce echipa a fost antrenată de Cătălin Anghel, Bogdan Vintilă sau Bogdan Stelea. Pe 15 septembrie 2014, Gică Hagi a devenit antrenorul dobrogenilor şi a reuşit în cei aproape cinci ani să câştige un titlu de campion, Cupa României şi Supercupa României.

“Mie nu-mi plac proiectele de azi pe mâine, aşa că şi la Viitorul o să fie ceva pe termen lung. N-o să fie uşor, o să fie greu, pentru că trebuie să munceşti mult, să faci un buget. Cred că era momentul să vin la echipă şi sper să facem performanţă. La meciurile de acasă cred că o să stau în continuare în tribuă, pentru că văd meciul mai bine aşa”, spunea Gică Hagi la prima conferinţă de presă ca antrenor al Viitorului.

Vasile Anghel, preşedintele-antrenor al lui Dinamo într-o ruşine istorică

Pe finalul sezonului 1984-1985, Dinamo a avut, pentru un meci, un antrenor exotic. Vasile Anghel, preşedintele “câinilor”, a decis să stea pe banca tehnică a echipei într-un derby cu Steaua. Cele două formaţii se duelau în semifinalele Cupei României, iar formaţia din Şoseua Ştefan cel Mare a părăsit terenul umilită, scor 0-5. Episodul a fost povestit de Cornel Dinu în volumul autobiografic “Jucând cu destinul”.