Belgienii au început meciul cu un neverosimil 6-0 la șuturi în primele 10 minute, au deschis scorul prin De Ketelaere și, până la pauză, conduceau meritat cu 2-1.
Și totuși…
Recunosc că pentru câteva ore n-am avut curajul să cred nici în tabelă. Nu după precedentul Balogun. Nu mai am curajul să cred nici în goluri. Nu mai am curajul să cred nici în regulament. Nu mai am curajul să spun că un meci este decis până când nu văd echipele învinse plecând acasă, iar cele câștigătoare luând startul viitorului meci.
După precedentul Balogun am descoperit că, la Mondialul acesta, regulamentul nu mai pare să fie ultima instanță. Și, când se întâmplă asta, imaginația începe să alerge mai repede decât mingea.
Arbitrul validează? Foarte bine. VAR-ul confirmă? Excelent. Tabela arată 4- 1 la final? Perfect. Dar cine poate garanta că peste o oră nu apare o comisie, o reinterpretare, o excepție, o circumstanță specială sau vreun principiu superior care să ne explice că, de fapt, ceea ce am văzut cu ochii noștri trebuie privit altfel?
În ritmul acesta, golul nu mai este un gol. Este o propunere. Un proiect aflat în consultare. Un document care mai așteaptă niște avize.
Mi-l imaginez pe De Ketelaere intrând la vestiare și întrebând:
– Mister, am învins?
Iar selecționerul belgian răspunzând prudent:
– Deocamdată…
Pentru că asta a devenit fotbalul modern. Nu mai sărbătorești când mingea intră în poartă. Sărbătorești când trece suficient timp încât să nu mai apară nimeni cu ideea că regulamentul poate fi reinterpretat.
Între timp, un lucru a rămas imposibil de contestat. Belgia a jucat un fotbal bărbătesc. A intrat peste americani fără complexe, cu pressing, intensitate și personalitate. Primele zece minute au fost o demonstrație de superioritate, iar până la final n-a făcut decât să confirme impresia. Echipa lui Rudi Garcia n-a negociat posesia, n-a negociat duelurile și n-a negociat ritmul. A făcut ceea ce făceau odinioară marile
naționale europene: a impus jocul și a câștigat fără drept de apel.
Ironia este că, exact într-un moment în care se vorbește despre declinul Europei, una dintre reprezentantele ei a oferit poate cea mai autoritară prestație din optimi.
Pe semne că acesta este adevăratul răspuns. Nu declarațiile. Nu comunicatele. Nu precedentele. Ci fotbalul. Belgienii au câștigat cu 4-1 și, din fericire, de data aceasta scorul a rămas același până la capăt.
Dar precedentul rămâne.
Și, cât timp el există, cred că vom privi fiecare cartonaș, fiecare eliminare, fiecare gol cu o doză de suspiciune pe care fotbalul n-ar fi trebuit să o cunoască niciodată.
Până ieri întrebam cine a marcat.
Astăzi întrebăm cine mai are dreptul să confirme că a marcat.
PS. Marii beneficiari ai articolului 27 din Codul Disciplinar, vinovații nesuspendați Cristiano Ronaldo și Folarin Balogun au părăsit turneul în aceeași zi, la interval de câteva ore, ca un semn că fotbalul când e murdărit știe să se salubrizeze și singur.