Bergodi a transformat Oltenia in Eterna Terra… Vie! “La Craiova, se agață patimile pe frânghiile din balcoane, precum rufele.”

CFR Cluj nu este reală, CFR Cluj este adevărată. Fotbaliștii lui Dan Petrescu știu cum este să câștigi titlul de campion, iar asta remarcau și colegii de la FANATIK, în dimineața de dinaintea meciului. Craiova devenise propria ei memorie. Azi, însă, a devenit memoria prezentului. 3-2 cu echipa „tranșeu” a lui Petrescu, tocmai pe iarba Ardealului! Și are, după 29 de ani, reale șanse la Coroană!

Oltenii coșmăresc – pentru că nu putem afirma că visează frumos – la un alt titlu, după o veșnicie. Aproape cât o adolescență, o tinerețe tulburată și o serie de divorțuri logice, puse cap la cap. Deși, până cu zeci de ani în urmă, actuala echipă a lui Bergodi se putea lăuda cu un palmares incomparabil mai bogat decât cel al echipei din Gruia, memoria… recentă acorda Clujului o distantă aproape cosmică față de „Știința”.

S-a vorbit despre acest meci ca fiind „o finală a campionatului”. Asta am așteptat să și vedem, mai ales având în vedere vedetele lui Petrescu, adică Deac, Arlauskis, Omrani, Djokovic, Costache, etc, dar și „ambâțul” oltenesc, proverbial. Proverbialul a învins. În cântecele prezentului, nu în Imnurile trecutului, care vorbeau despre „eternul” neprihănit.

Andrei Dicu, un oltean sentimental: Craiova, Eterna Terra… Vie, cu un pas în PREZENT! Bergodi, un reflex al materiei!

Ca jurnalist, nu-mi pot permite parti-pris-uri. Țin cu adevărul. Ca oltean, am plâns. O generalizare grăbită jignește. Dar juveții au dovedit o… Știință atât de simplă, încăt uneori se confundase cu firescul… Și firescul te face să lăcrimezi, tocmai pentru că nu e parfumat, epatant, ci scobit în stăpânirea sufletească.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

La Craiova, se agață patimile pe frângiile din balcoane, la uscat, precum rufele. Sigur, nu putem paria pe un titlu, mai e mult de jucat, echipa lui Bergodi are un program dificil, dar asta este cel mai puțin important. Important e să lupți pentru Lumea care simți că este a ta, iar tu, al ei…

Iubirea nu e un amănunt. Recâștigarea sa, cu atât mai puțin. Dar lupta este onorantă, indiferent cât te-ai clătinat, până atunci… Iar Craiova se tot clatină, de decenii, urmând un banc neînțeles, al lui Nea Mărin…  Dar, în Bănie, după mulți ani care s-au dovedit o oprire firească a miracolelor, din pricina războaielor fratricide, a nelămuririlor extreme și… externe, acum PREZENTUL a devenit prezent.

În loc de… cronică, o operă mistică

Visul și visarea sunt casa obiectelor. Un obiect a fost și mingea trimisă, în minutul 9, de Koljic. Unii ar numi-o „bombă”. Același obiect a fost.. aceeași sferă, „scoasă” de Arlauskis, la șutul lui Bălașa. Până la urmă, Craiova a învins în Gruia, în ciuda revenirii teribile a CFR-ului, pentru că a avut suflet. Sigur, colegii vor scrie cronica acestei inimi pulsatorii, care a pompat adrenalină precum un derby de tipul celor occidentale. 3-2 pentru Craiova, într-un meci cu iz european și recomandat uzului calmantelor!

Amuzamentul serii a fost, însă, oferit de faptul că am văzut, pentru prima oară, un penalty cerut dintr-o… pulpă. Și nu se întâmplase la vreun supermarket. Ci pe un stadion. Cel puțin așa a afirmat domnul Crăciunescu și anume faptul că „vișiniul” Costache a fost dărâmat, în careu, „de pulpa lui Vlădoiu”. De altfel, chiar și Petrescu& trupa sa au făcut un scandal monstru, dar faptul că nu știu să piardă îi dezonorează.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Cristalele de cuarț îți oferă autoapărare. Mușchii întinși la maxim te desfigurează. Chiar dacă, să zicem, ai putea avea dreptate.

Poate că senzaționalul acestui episod stă și în umorul său. În hazul său trist, demn de o operă bufă… Te crezi buricul planetei și vin „unșpe” inși și te bat, în propria bucătărie, ca și când, dinainte, te-ai recomandat ca șnițel „Cordon-vișiniu”. Numai că, unii n-au înțeles că oltenii nu mai sunt, demult, labili psihic și că ar mai fi incapabili să-și gestioneze atuurile.

Lecția vieții este simplă. Important e ce căutăm și ce deprindem din viață. Iar aici, credința preia locul comicului. Iar pragmatismul cucerește spațiul visării. Paradoxal, nu?

O poveste islamică despre Hristos spune că, într-o zi, pe când mergea cu apostolii Lui, trecură pe lângă hoitul unui câine. Apostolii spuseră: „Grețos mai duhnește câinele ăsta!” … Iar Isus a replicat: „Da, dar cât de albi sunt dinții lui!”.

Bergodi, o „cunoștință” … de la radio

Revenind la tonul sentimental, mărturisesc că l-am cunoscut pe Cristiano Bergodi, imediat ce coborâse scara avionului, acum zeci de ani, urmând să semneze un contract prenupțial cu defuncta FC Național. Era un om vesel, inconștient de starea de conștiință a erorilor.

Din acel moment, însă, Cristiano (pentru că așa îi spuneam toți, de când s-a instalat ca „antrenor român” și așa a vrut să-i zicem, nu „Mister” sau altfel) a devenit ruda noastră. L-au prețuit toți, de la steliști până la, iată, craioveni. Avea în el un cal interior. Un ierbivor interior ierbii. Și așa a rămas. Un Pegas, care inspiră iarbă și expiră flăcări. Și aripi, echipelor pe care le antrenează…

Am avut onoarea și bucuria ca domnul Cristiano să accepte, în urmă cu mulți ani, o invitație la un post de radio, la care lucram. A fost sincer, emițător de suflet și primitor de… pizza, din partea colegilor de la „tehnic”. Abia venise și deja se românizase. Învățase limba, în timp record și vorbea pe inimile noastre, nu ca un fariseu, ci sincer. Și umil.

Acest om, odată românizat, astăzi s-a… oltenizat. Dar a făcut-o într-un stil matur, nu acoladic cu isteria tipică acelei zone, mereu febrilă și revanșardă. A adus RAȚIONALUL  la Craiova. Nu știm dacă Universitatea Craiova va izbuti ceea ce astăzi se numește „posibil” și nu „minune”, ca până acum. Dar știm că, din mereu Eterna Terra… Vie, a readus prezentul.

Pretențiile la titlul de campioană sunt, acum, justificate. Craiova a renunțat la statutul de descoperitoare de Abracadabre, bântuite în copilăria umanității.

Omul acesta este un agent de legătură al materiei, cu materia.