Două creșteri de prețuri în două săptămâni. După o suprataxă inițială pentru combustibil anunțată pe 12 martie, în valoare de 50 de euro pentru un zbor dus-întors pe distanțe lungi la clasa economică, Air France-KLM a dublat această suprataxă din cauza situației din Orientul Mijlociu. Pentru zborurile lungi, pentru biletele emise începând cu 26 martie 2026, la clasa economică, tarifele au crescut cu 100 de euro dus-întors, iar în situaţia Air France-KLM se regăseasc multe alte companii. În plus, specialiştii din industria aviatică avertizează că aceste scumpiri vor continua, în ciuda armistiţiului din Iran şi redeschiderii Strâmtorii Ormuz.
Întregul sector al transportului aerian a trebuit să facă față unui șoc energetic masiv într-un timp record. Prețul kerosenului a crescut vertiginos – dublându-se față de cel al petrolului – de la atacul americano-israelian asupra Iranului. Astfel, din 28 februarie până în 6 aprilie preţul a crescut cu 115%. Acest lucru a avut un impact economic devastator. Înainte de război, preţul unui baril de kerosen costa aproximativ 90 de euro pe baril, reprezentând 20% până la 30% din costurile companiilor aeriene.
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz în timpul armistițiului de două săptămâni anunțat marți, va reduce din această presiune, însă, având în vedere că barilul de țiței fluctuează între 90 și 95 de dolari, se așteaptă ca prețul combustibilului pentru avioane să rămână la peste 150 de dolari pe baril, mult peste estimările pe care companiile își bazaseră bugetele. În acest context, o revenire la normal va dura „câteva luni”, chiar și cu o redeschidere de durată a strâmtorii, avertizează Willie Walsh, directorul general al Asociației Comerciale Internaționale a Companiilor Aeriene (IATA).
Efectul cel mai vizibil al acestor creşteri se răsfrânge asupra tarifelor plătite de pasageri şi vor fi de durată. „În industrie, folosim metafora rachetei și a penei. Când prețurile la kerosen cresc, prețurile biletelor cresc vertiginos, ca o rachetă. Când scad, aceleași prețuri coboară foarte încet, ca o pană”, a explicat, pentru Le Monde, Paul Chiambaretto, profesor de marketing și strategie la MBS School of Business și director al catedrei Pégase, specializată în transportul aerian.
De la începutul conflictului din Iran, peste 20 de companii aeriene (între care Air India, Cathay Pacific, Thai Airways, United Airlines, Air Canada și Qantas) au implementat suprataxe pentru combustibil sau creșteri de tarife, justificându-le prin costurile energiei. Aceste anunțuri au avut un efect de bulgăre de zăpadă. „Creșterile sunt aplicate de toate marile companii, care își aliniază politicile comerciale”, subliniază un manager din industria transportului aerian. Un purtător de cuvânt al Lufthansa, cel mai mare grup aerian european după cifra de afaceri, a confirmat pentru Le Monde că „de la începutul crizei, nivelul suprataxei de combustibil a fost revizuit și ajustat ori de câte ori a fost necesar”.
Dincolo de asta, războiul din Iran a scos la iveală vulnerabilitățile sectorului aerian, care traversează primul său șoc petrolier de când a intrat în era globalizării: de la 500 de milioane de pasageri transportați în 1975 (aproximativ 12% din populația mondială de atunci) la peste 4,4 miliarde în 2025 (55% din populația actuală a globului). În plus, evenimentele recente au evidențiat dependența companiilor aeriene de Strâmtoarea Ormuz pentru aprovizionarea cu kerosen, atât în Asia, cât mai ales în Europa, care își asigură aproximativ 50% din combustibilul pentru avioane din Golful Persic.
Un ușor sentiment de panică a cuprins chiar și aeroporturile, încolțind teama de a rămâne fără combustibil pentru avioane, exacerbată de faptul că kerosenul nu poate fi depozitat mai mult de un an. Duminică, au fost introduse restricții de carburant pe mai multe aeroporturi din Italia, între care Bologna, Milano Linatte și Veneția. În realitate, o penurie nu era așteptată înainte de sfârșitul primăverii.
De fapt, vulnerabilitatea sectorului este în primul rând de natură economică. Dacă mai multe companii au anulat zboruri și rute, motivul principal este că ecuația financiară devine nesustenabilă la acest nivel al prețului kerosenului. Potrivit calculelor IATA, în perioada 2023-2025, profitul net al companiilor aeriene s-a situat între 5 și 7 euro/călător, o marjă prea mică pentru a absorbi șocuri majore. „Păstrarea lichidităților este esențială într-un astfel de context”, explica la apogeul crizei, pe 1 aprilie, în Financial Times, Richard Evans, consultant în cadrul firmei de analiză Cirium.
Companiile cele mai vulnerabile sau mai puțin protejate financiar și-au redus deja operațiunile. Astfel, compania aeriană scandinavă SAS a anulat aproximativ o mie de zboruri, Air New Zealand aproape la fel de multe, în timp ce AirAsia și-a redus programul de zboruri cu 10%, iar gigantul american United Airlines cu 5%.
Lipsa unor mecanisme de acoperire a riscurilor pentru achizițiile de combustibil a dus la costuri suplimentare de 11 miliarde de dolari pentru companiile aeriene în ultimele săptămâni, apreciază analiştii. Dar, în cazul unei crize prelungite, chiar și securitatea are limitele sale. Air France s-a asigurat că va plăti 70% din combustibilul său la tarifele de dinainte de criză, dar numai timp de șase luni. Această acoperire scade apoi cu 10 puncte procentuale la fiecare trei luni. Mai mult, potrivit Bloomberg, Lufthansa a pregătit planuri de a-și ține la sol aeronavele în cazul în care ostilitățile din Orientul Mijlociu continuă.
Din 2020, de la pandemia de Covid-19, acumularea crizelor – de sănătate, securitate, comerț și economie – a perturbat modelul de transport aerian. „Această ultimă criză arată probabil că era globalizării fericite a transportului aerian s-a încheiat definitiv”, avertizează Paul Chiambaretto.