Când legendele vorbesc: “O iubesc pe Simona!” Billie Jean King explică de ce o adoră pe Halep: “E ca un roller coaster, şi-a învins demonii!”

Turneul Campioanelor îşi dispută în aceste zile ultima ediţie la Singapore, înainte de a fi mutat la Shenzhen, pentru o perioadă record, de 10 ani. “Au oferit o sumă dublă faţă de Singapore, de 14.000.000 de euro pe an, o ofertă de nerefuzat”, spun cele mai importante voci din WTA. Chiar şi fără Simona Halep, retrasă din cauza herniei de disc, WTA Finals este o ocazie unică inclusiv pentru noi, cei din România, de a discuta cu cei mai importanţi oameni din tenisul feminin fără presiunea din timpul circuitului, de la antrenorii celor opt competitoare, până la fostele mari glorii feminine ale sportului alb.

Și să ai ocazia de a o avea parteneră de discuție cu Billie Jean King este ca şi cum a-i sta la o şuetă cu Pele. Și nu te mai saturi. Timpul zboară prea repede, discursul e ca o poveste spusă de “buni” nepoţilor, la gura sobei, iar zâmbetele neforţate şi bucuria momentului iau locul gurilor de cafea aburindă. Ştiu, comparația cu Pele sună pompos, dar atât de uriaşă este Doamna Tenisului Mondial, cu 39 de turnee de Grand Slam câştigate, atât la simplu, cât şi la dublu sau dublu mixt, femeia care, pe lângă marile performanțe, are meritul suprem pentru fondarea Women’s Tennis Association, în 1973.

Billie Jean King şi coafeza personală din România: “M-a tuns cam scurt azi”

“Bărbaţii au boicotat atunci Wimbledonul şi nu le-a păsat dacă le vom fi alături sau nu. Ceea ce a fost o maaaaare greşeală din partea lor. Pentru că, astfel, neparticiparea lor la Wimbledon ne-a pus pe noi, femeile, în lumina reflectoarelor şi ne-a transformat în staruri la acea ediţie de Grand Slam”, spune acum, mândră de ce a realizat, fosta mare jucătoare.

Billie afişează o naturaleţe în discurs pe care nu mulţi o au la acest nivel, unde clişeele sunt mult prea uzitate. “Sunt din România”, mă adresez sfios. Zâmbeşte larg şi face o destăinuire în nota de bună dispoziție și sinceritate cu care Billie ne cucereşte imediat, făcându-ne captivii propriilor vorbe: “Coafeza mea e româncă! M-a tuns cam scurt de data asta, dar e o fată grozavă, face o treabă bună! Şi de fiecare dată când o văd, ne întindem la discuții despre Halep!”

“Buni” Billie şi “nepoţica” Halep: “O iubesc pe Simona, nu poţi spune ceva rău despre ea!”

Şi astfel, discuţia curge, inevitabil, către Simona. Însă reacţia instictivă a lui Billie Jean atunci când am pronunţat numele româncei m-a dezarmat de orice urmă de negativism şi posibile întrebări capcană. “O iubesc pe Simona!”, spune fosta mare jucătoare, poate cea mai mare, fulgerându-mă dojenitor cu privirea, precum o bunicuţă care m-a auzit vorbind despre nepoata sa favorită! “Orice spui despre ea, nu poate fi ceva rău!” Cu privirea luminată de subiectul Halep şi un surâs continuu în colţul buzelor, Billie Jean îmbracă în straie de gală performanţa Simonei: “A ajunge pe locul 1 este un lucru inimaginabil de greu de atins, e atât de dificil în tenisul de azi, pentru că sunt foarte multe jucătoare de calitate şi cu valori atât de apropiate acolo sus. E un lucru enorm să ajungi lider mondial chiar şi pentru o zi, pentru că acum e o luptă mult mai puternică decât în vremurile în care jucam eu. Şi ştii de ce o admir mult pe Simona? Pentru că nu este înaltă!”

Iar ca să ne convingă, Billie, care este mignonă la cei 1.64 ai săi, glumeşte, ridicându-se de pe scaun: “Parcă şi eu sunt un pic mai înaltă ca ea când o am lângă mine, iar eu sunt genul care se extaziază când vede că există cineva care are cam aceeaşi înălţime ca mine!” Sigur, Simona are 1.68, e mai înaltă cu 4 centimetri decât legendara Billie, dar cum poţi să o contrazici când Halep este cea mai scundă sportivă din Top 50 WTA, nu doar Top 10!? Şi e de ajuns să privim o poză cu Billie şi orice fostă sau actuală jucătoare de tenis, ca să avem imaginea completă a importanţei vorbelor lui Billie Jean King.

“Se vedea că Simona are proprii demoni cu care se luptă! Dar cine nu-i are?”

King continuă să îşi joace perfect rolul de bunicuţă protectoare, care-şi cunoaşte nepoţica extrem de bine şi îi face româncei un portret de o acurateţe uluitoare, transformând drumul parcurs de Halep într-un basm care nu o întruchipează pe Simona într-o Ileană Cosânzeană, ci cuprinde şi “balaurii” cu multe capete pe care Halep i-a înfruntat în drumul spre fotoliul de lider mondial: 

“Mi-aduc aminte că am văzut-o prima dată la TV, la un turneu mic, din State, şi apoi la prima ediţie a Turneului Campioanelor, aici, la Singapore. M-am întrebat: cine e fata asta? Ce înălţime are? Salvase câteva mingi de break Serenei Williams şi mi-a captat atenţia! Din acel moment am început să o urmăresc cu interes… Acum 5 ani, am şi vorbit cu ea pentru prima dată şi imediat mi-am dat seama că are proprii demoni cu care se luptă. Care se nasc poate din felul vostru de a fi, al românilor – nu ştiu, nu vă cunosc decât prin Virginia Ruzici, din perioada mea – sau poate de la părinţi… Au fost amândoi negativişti? Sau poate doar unul singur? Dar, hei, cine nu are astfel de demoni!? Important este că trebuie să ajungi să te cunoşti pe tine însuţi, ca om, să te înţelegi ca persoană, aşa cum eşti tu, să nu mai fii atât de dur cu tine. I-am spus de atunci: “Poţi să îţi ţii în frâu trăirile, să nu le laşi să-ţi afecteze jocul. Crede în tine şi în calităţile pe care le ai, indiferent de cât de greu îţi va fi!”

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

“Eşecul de la Roland Garros a transformat-o pe Simona Halep în campioana de la Roland Garros!”

“Drumul ei până la locul 1 şi primul titlu de Grand Slam a fost ca un roller coaster şi nu ai cum să nu simţi o empatie faţă de Simona când o urmăreşti cu atenţie, când îi cunoşti povestea, de la eşec la izbândă. Cu antrenorul ei, Darren Cahill, care pleacă de lângă ea pentru a o face să înţeleagă care este calea corectă, iar apoi revine lângă o Simona schimbată, resetată. De asta o apreciez enorm. Pentru că e un exemplu pentru oricine, nu doar în tenis, cum să reuşeşti atunci când nu crezi în tine sau nu crezi în tine până la capăt! Când eşti mult prea dur cu tine însuţi. Asta a ajutat-o să devină locul 1 mondial!

M-a cucerit total când, după finala de Roland Garros pierdută a spus că nu va opri să creadă în ea, în forţele ei şi în şansa de a reuşi să cucerească trofeul la un moment dat. Lucru care, apoi, s-a întâmplat! Mi-a plăcut atât de mult de ea în acea zi şi mi-a părut atât de râu pentru finala pierdută… Acest mod de a privi eşecul de la Roland Garros a transformat-o în campioana de după, tot la Roland Garros! Este extraordinar ce a reuşit să realizeze, venind dintr-o ţară mică, aşa cum este România, unde a născut emoţie, un val uriaş de simpatie atât pentru ea, cât şi o emulaţie pentru tenis. Şi de fiecare dată când o văd pe teren, îmi doresc să facă un meci bun. A stârnit acea empatie în mine şi-mi doresc să nu renunţe niciodată să creadă în ea şi în talentul ei.”

“A fi numărul 1 în lume în absolut orice domeniu este extrem de dificil şi e un moment trecător. Dar să te şi menţii, să lupţi şi să munceşti cu fiecare zi mai mult, să îţi depăşeşti limitele zilnic, este şi mai greu. Indiferent că joci tenis sau eşti ziarist,  să te trezeşti în fiecare zi şi mereu să vrei să fii cel mai bun, să dai tot ce ai din tine, să simţi acea dorinţă de a fi mai bun decât ieri. Să rămâi pozitiv, să ştii cum să îşi reîncarci bateriile chiar şi atunci când simţi că nu mai poţi şi să munceşti mereu mai mult şi mai mult, zi după zi, după zi, după zi…

Numai marii campioni reuşesc asta. Iar asta este partea care nu se vede la TV sau în arenă de către public. Dar numai aşa poţi ajunge la măreţie. Şi sper ca Simona să continue să menţină ritmul şi nivelul atins şi de acum înainte.”

“Astăzi, banii vorbesc! E unica unitate de măsură”

Cafeaua s-a răcit. Am uitat de ea, sorbindu-i cu nesaţ vorbele Doamnei tenisului mondial. Afară, în Fan Village, sunetul reclamelor se aude din ce în ce mai asurzitor, semn că se apropie ora de start a primului meci al zilei. Billie simte momentul şi face o paralelă între cele două lumi ale tenisului: atunci şi acum. “Totul înseamnă bani în ziua de azi! Banii vorbesc, nu altceva! Eu în 1971 am câştigat în tot sezonul 100.000 de dolari, jucând în 30 de turnee! 30!” Şi când te gândeşti că Simona a jucat doar în 12 turnee anul acesta… Exceptând US Open, unde a ieşit în turul 1, Wuhan sau Beijing, unde hernia de disc a oprit-o din a avea o evoluţie de luat în calcul.

“Faceţi voi calculele să vedeţi cât trebuia să joc şi câte turnee trebuia să câştig atunci ca să încasez 100.000 dolari! Whoa… Câştigam, în medie, 1800 de dolari pe săptămână, la simplu. Iar la dublu, luai 500 de dolari pe echipă, deci 250 partea mea. Era un singur turneu cu premii de 40.000 dolari, din care 10.000 îi lua câştigătoarea. Era obligatoriu să-l câştig ca să ajung la 100.000 pe an. Banii vorbesc, fie că ne place sau nu, oamenii au nevoie de bani, pentru bani muncesc, cu banii îţi faci viaţa! Fie că eşti muncitor în fabrică sau scriitor, e unica unitate de măsură a oamenilor în viaţa de zi cu zi. De asta m-am luptat pentru ca tenisul feminin să devină profesionist. Pentru a transmite un mesaj clar că de asta avem nevoie.” 

Mă uit la Billie şi am un flashback în faţa ochilor! Ochii mi se umezesc… parcă-l aud pe Ilie Balaci povestind cum a făcut bani abia după Revoluţie când a plecat în străinătate: “Nu cu picioarele, aşa cum crede lumea…” 

Clipesc forţat să îmi revin: “… când nouă dintre noi am semnat un contract pentru câte 1 dolar fiecare, în 1970, atunci s-a născut tenisul profesionist. Şi iată la ce s-a ajuns astăzi! Jucătoarele au echipe întregi care le însoţesc în tot circuitul: antrenor, nutriţionist, fizioterapeut, maseur, doctor, echipă de PR. De ce? Datorită banilor! Generaţia mea nu şi-a permis aşa ceva, noi ne ajutam singure una pe cealaltă. Eu o ajutam pe Chris Evert şi ea mă ajuta pe mine. Sau pe Martina Navratilova. Ne ajutam reciproc să ajungem la turnee, iar apoi, când ne întâlneam pe teren, ne luptam pe viaţă şi pe moarte ca să ne batem una pe cealaltă.”

Billie Jean King, lecţia de tenis: “Nu-mi place că jucătoarele de azi nu vin mai des la fileu. Dar Roger Federer le-a învăţat dropshot-ul”

Ce înseamnă astăzi tenisul feminin? “Lucrurile s-au schimbat mult în tenisul de astăzi. Jucătoarele sunt mult mai bune pentru că sunt antrenate mult mai bine. Au o tehnică mai bună. Noi eram foarte statice înainte. Acum, totul e mult mai dinamic. Mişcam racheta cam la 180 de grade, faţă de astăzi, când uneori se ajunge şi la o rotire de 360 de grade! De asta se şi loveşte mult mai puternic în tenisul de azi. Ce nu-mi place este că jucătoarele nu merg mai des la fileu. Sigur, tocmai pentru că se loveşte mult mai puternic, nu poţi risca să mergi la fileu la fel de des ca pe vremea noastră. Nu te mai poţi aştepta să câştigi un punct cu un slice de pe linia de fund, ca pe vremuri. E mult mai dificil acum, dar, chiar şi aşa, tot cred că fetele care evoluează astăzi ar trebui să meargă mai des la fileu, pentru că sunt atâtea ocazii în meci când chiar ar putea să o facă.”

“Totuşi, mai nou se folosesc mult de dropshot, ceea ce este un lucru bun. Şi este o mişcare inteligentă din punct de vedere tactic pentru că jucătoarele stau mult prea aproape de linia de fund, în timpul unui meci. Şi ai nevoie de astfel de lovituri. Roger Federer a început să aplice tactica asta cu ceva ani în urmă. Loveşte o minge lungă, apoi una mai scurtă, urmată de una şi mai scurtă. Asta îţi aduce adversarul în faţă şi îţi deschide unghiul. Iar fetele au învăţat asta de la el”, explică Billie, folosindu-şi mâinile în mod expresiv, ca şi cum ar mânui racheta!

Billie Jean King, sfat pentru Simona Halep: “Serviciul este cel mai important! Fără el, Serena nu era Serena!”

Şi, totuşi, care este aspectul vital în tenisul de astăzi? “Serviciul! Pe asta trebuie să se concentreze cel mai mult o jucătoare, să servească bine! În copilărie, o fetiţă trebuie să fie învăţată să ridice mingea la fel de tare ca un băiat! Pentru că dacă va reuşi asta, va servi de 10 ori mai bine! E un fapt demonstrat ştiinţific, sunt şi studii în acest sens. Totul ţine de antrenament şi multe, multe repetări. Dacă vrei ca fata ta să facă tenis, trebuie să servească bine!

Serviciul este cel mai important aspect în tenis! De asta Serena Williams a câştigat atât de multe turnee. Serviciul a ţinut-o în meciuri pe care, probabil, nu le-ar mai fi câştigat dacă nu ar fi avut un serviciu atât de bun! De asta spun că serviciul în tenis este cel mai important. Şi e important să ai un serviciu bun. Pentru că începi punctul cu el. Iar primele două schimburi sunt vitale în câştigarea punctului.”

Staff-ul WTA întrerupe discuţia după aproape o oră. Deşi obosită, Billie zâmbeşte ca în prima secundă a întâlnirii şi ar mai fi stat la poveşti despre Simona, sliceuri şi dropshopul inventat de Roger. Iar eu, cu siguranţă aş mai fi putut scrie încă pe atât.

Ne este foame de idoli şi de învăţăturile lor. Mai ales acum, când îi pierdem pe ai noştri şi devenim din ce în ce mai singuri…

Carte de vizită Billie Jean King

• lider mondial timp de 6 ani
• 39 de turnee de Grand Slam câştigate
• 695 victorii din 850 meciuri disputate la simplu
• câştigătoare a “Bătăliei sexelor” în 1973 
• Fondator al WTA în 1973
• declarată cea mai bună jucătoare de tenis din toate timpurile
• trofeul WTA Finals îi poartă numele 
• introdusă în National Women Hall of Fame în 1990