Bizara istorie a somnului. Europenii din Evul Mediu dormeau stând în fund. Cum explică istoricii obiceiul incomod

Dimensiunea redusă a paturilor din castelele și palatele din Europa medievală poate fi explicată prin statura mică a oamenilor din acea epocă. Cu toate acestea, dimensiunea paturilor nu este legată neapărat de înălțime, pentru că acum câteva sute de ani oamenii obișnuiau oricum să doarmă stând în fund, sprijinindu-şi spatele pe o grămadă de perne.

În Anglia medievală, bogaţii aveau scaune speciale pentru dormit

Există mai multe motive pentru care oamenii se învăţaseră să doarmă astfel, unul dintre ele fiind reprezentat de permanentul pericol în care se găseau. În acele vremuri grele erau un lucru obişnuit ca hoții să jefuiască locuinţele pe timpul nopţii, astfel că proprietarii dormeau mereu iepureşte, în şezut, şi strângând mânerul sabiei cu palma. Ar fi mult mai dificil pentru o persoană culcată să se ridice rapid și să riposteze împotriva unui atacator.

Un alt motiv este legat de sănătate. Din cauză că mulți europeni sufereau de boli pulmonare în Evul Mediu, pacienții preferau să doarmă stând în fund şi astfel le era mai ușor să respire. În poziție șezut, mai credeau strămoșii noștri, sângele nu se urcă repede la cap, ceea ce reduce riscul de a muri în urma unui accident vascular cerebral. În plus, vracii credeau că postura șezând promovează dezvoltarea intelectului.

Dar oamenii dormeau în fund şi din superstiţie. În Evul Mediu, ei credeau că spiritele pot confunda o persoană care doarme întinsă pe pat cu o persoană moartă și astfel poate lua din greşeală sufletul unui om viu. Din cauza unor astfel de superstiții, ei preferau să doarmă cu spatele rezemat de de perete. Superstiţia s-a păstrat multă vreme în istorie şi există picturi cu Napoleon Bonaparte și regina Victoria dormind în această poziție. De asemenea, există chiar fotografii cu Abraham Lincoln dormind în acest fel.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

În saloanele nobiliare coafurile înalte la modă. La ele se lucra cu orele, iar europencele acelor vremuri le păstrau forma cât mai mult timp cu putinţă. Pentru a-și proteja asemenea coafuri, inclusiv doamnele din înalta societate dormeau în şezut.

În Anglia Medievală a dinastiei Tudorilor, tocurile de pat – bucăţile de lemn pe care era sprijint spatele – erau un semn de bogăție și erau adesea transmise prin testamente. Cei bogați aveau adesea scaune speciale pe care le foloseau pentru a dormi. Aceste scaune aveau spătar înalt și cotiere pentru a susține corpul.

În zilele noastre se spune că dormitul în poziție şezut are o varietate de beneficii, inclusiv o mai bună circulație a sângelui, o digestie îmbunătățită și reducerea sforăitului. Cu toate acestea, dormitul într-o astfel de poziție poate fi dificil din cauza diferitelor etape ale somnului și a mecanicii ciclurilor noastre de somn. Dormitul în poziție şezut ar trebui să fie o măsură temporară, până când pacientul este capabil să doarmă confortabil în pat, spun specialiştii.

Somnul în două etape

O altă caracteristică a dormitului din epoca medievală este somnul bifazic. Se practica peste tot în lume în perioada preindustrială, iar prima parte dura de obicei de la ora 21 la 23, în timp ce pentru partea a doua oamenii nu mergeau la culcare mai devreme de ora 1 noaptea. O relatare din Rio de Janeiro, datată din 1555, descrie cum populaţiile Tupinamba iau cina după primul lor somn, în timp ce o relatare din Muscat-ul secolului al XIX-lea, Oman, explică obiceiul localnicilor de a se retrage pentru primul lor somn înainte de ora 22.00.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Istoricul Roger Ekirch bănuieşte că metoda de somn în doi timpi a dominant omenirea timp de milenii, fiind un obicei moștenit de la strămoșii noștri preistorici. Prima dovadă găsită de el datează din secolul al VIII-lea î.Hr., fiind descoperită în epopeea greacă Odiseea, în timp ce ultimele indicii ale existenței sale datează de la începutul secolului al XX-lea.