Blestemul care i-a pecetluit soarta lui Nicolae Ceaușescu: ”Să moară cum au murit ai mei!”

Nicolae Ceușescu a condus cu mână de fier România, până ce a fost ajuns din urmă de un blestem aprig pe care un bărbat plin de durere și mânie l-a aruncat asupra sa. Se întâmpla la scurt timp după ce Nicolae Ceaușescu scăpase cu viață unui accident aviatic în care a fost implicat lângă un aeroport din Rusia.

Blestemul l-a ajuns pe Nicolae Ceausescu

Ajuns în țară, ministrul Nicolae Ceaușescu a plecat spre Vadu Roșca, chiar dacă nu era complet refăcut. Aici, țăranii au opus rezistență colectivizării. Sătul de comentariile oamenilor care nu doreau să-și dea terenurile și animalele colectivizării, Nicolae Ceaușescu s-a urcat pe tancuri și a plecatsă înăbușească revolta.

Miliția a încercat să afle cine erau rebelii, dar Ceauşescu nu a mai avut răbdare pentru anchetă şi a preferat să acţioneze în forţă, cu vărsare de sânge pe post de cel mai bun exemplu. Odată ajunse în sat, tancurile erau aşteptate cu furci şi topoare. La vederea chiaburilor, Ceaușescu a dat ordinul, iar soldații au deschis focul.

Una dintre victimele lui Nicolae Ceaușescu a sângerat 5 zile, după ce a fost bătut de ministru

Totul s-a terminat în câteva minute, într-o baltă de sânge. ”Omul acela mic (n.r. – Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da ‘io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”, a spus Marin Crăciun, unul dintre martorii acelui episod sângeros.

La final, au fost înregistraţi 48 de răniți, potrivit a1.ro, iar morții au fost adunați noaptea și aruncați într-o groapă comună undeva lângă Focșani, fără cruce, fără nume. Arestații au fost bătuți zi și noapte. ”Pe mine, că eram mai tânăr, m-au bătut cu parul numa-n cap. De atunci nu prea mai aud. Era îmbrăcat în pantaloni bufanţi, groşi, din stofă de lână de culoarea cenuşii, ţesută în forma literei V peste care avea o scurtă din aceeaşi ţesătură. Şapca de pe cap întregea setul vestimentar al ministrului. În picioare avea bocanci maro, din piele, cu talpa groasă şi tureaca înaltă, de unde se vedeau şireturile prinse în capse aşa cum poartă ofiţerii în aplicaţii”, îşi amintea unul dintre bărbaţi.

După Revoluția din 1989, supraviețuitorii au ridicat un monument pentru Aurel Dimofte (29 de ani), Ionuț Cristea (22 de ani), Ion Arcan (14 ani), Dumitru Crăciun (29 de ani), Toader Crăciun (49 de ani), Stroie Crăciun (31 de ani), Dumitru Marin (29 de ani), Marin Mihai (42 de ani) și Dana Radu (28 de ani).