Blestemul președinților americani. De ce ar trebui să se teamă Donald Trump de al doilea mandat

În mediile politice din Statele Unite circulă un fel de legendă legată de „blestemul celui de-al doilea mandat” de care ar suferi președinții realeși. Astfel, cel de-al doilea mandat ar fi marcat de eșecuri politice majore, o economie mai slabă sau chiar nenorociri, precum asasinatele politice.

Dincolo de a fi o simplă superstiție, problemele mandatelor prezidențiale reînnoite au fost suficiente de mari încât să fie analizate în publicații serioase, precum The New York Times, Washington Post sau The Economist.

Pe lângă blestemul celui de-al doilea mandat, mai există și „blestemul de la Tippecanoe”, potrivit căruia toți președinții aleși în ani divizibili cu 20 mor în timpul mandatului sau viața le este pusă în primejdie.

Blestemul celui de-al doilea mandat a ocolit puțini președinți

Inițial, blestemul celui de-al doilea mandat  a apărut mai mult ca o inventariere a eșecurilor politice ale președinților americani după realegerea lor în  funcție. Inventarul complet a fost făcut de către Alfred Zacher în lucrarea „Presidential Power in Troubled Second Terms”. Potrivit acestuia, doar doi președinți ar fi avut un mandat secund mai de succes decât primul: Andrew Jackson și James Madison, ambii la începutul secolului XIX.

Digi24.ro

Liderul interlop Costel Corduneanu a murit în spital, în urma unei operații dificile la inimă

Per ansamblu, potrivit evaluării sale, doar o treime dintre președinții realeși ar fi avut mandatele cu realizări comparabile. În rest, mandatele secunde au fost marcate de războaie, scandaluri personale, blocaje în relația cu Congresul etc. La acest din urmă capitol, Donna Hoffman, profesor la University of North Iowa, a constatat că președinții reușesc să treacă de Congres mai puține legi inițiate de ei decât în primul mandat, însă scăderea nu ar fi statistic relevantă, potrivit npr.org.

Ce părea a fi o simplă superstiție a căpătat un fundament empiric după o analiză făcută în 2013 de către The Economist, care a studiat performanțele economiei americane în perioada 1901-2009 pe baza mai multor indicatori. Cu trei excepții – Harry Truman, Ronald Reagan și Bill Clinton, economia americană a încetinit în timpul mandatelor secunde ale președinților, pe baza a șapte indicatori economici, printre care ritmul de creștere al producției industriale, ritmul de creștere al PIB, gradul de îndatorare publică ș.a.

Posibile explicații pentru ghinioanele președinților

O posibilă explicație pentru acest fenomen este legată de faptul că, în timp, președinții devin mai puțin adaptabili la noi circumstanțe și iau decizii bazate pe experiențele anterioare, care nu sunt întotdeauna cele mai bune decizii. O explicație similară ar fi și în ce privește apariția scandalurilor de utilizare incorectă a puterii, fie de către președinte, fie de către apropiați ai săi. În acest caz, deținerea pentru mai multă vreme a unei funcții de demnitate publică îi încurajează pe oficiali să abuzeze de puterea lor.

Un alt fenomen constatat a fost acela că președinții sunt mai puțin populari după realegerea lor la Casa Albă. Cu acest lucru s-au confruntat și ultimii doi președinți cu două mandate, George W. Bush și Barack Obama. Singurele excepții de la regulă, de după al doilea război mondial, au fost doar Ronald Reagan și Bill Clinton, potrivit unei analize a sondajelor de opinie, realizată de Nate Silver. Pe de altă parte, acesta nu crede în blestem afirmând că popularitatea redusă poate fi explicată mai bine prin circumstanțele fiecărui mandat.

Digisport.ro

Lovitura de proporții care se pregătește în tenisul românesc

Joe Biden și blestemul de la Tippecanoe

Dacă e să dăm crezare „blestemului de la Tippecanoe”, în caz că va câștiga alegerile, Joe Biden are șanse mici să termine în viață mandatul și nu doar din cauza vârstei sale, de 78 de ani. Potrivit acestei superstiții, toți președinții aleși în ani care sunt divizibili cu 20 sau, în altă variantă, în ani care se termină cu cifra zero, vor muri în timpul mandatului. Au fost și excepții de la această regulă, însă viața le-a fost periclitată serios în timpul mandatului.

Superstiția își are originiea în bătălia de la Tippecanoe din 1811 în care s-au înfruntat trupele federale conduse de William Harrison și o confederație a unor triburi indiene conduse de Tecumseh. Potrivit unei variante, fratele lui Tecumseh ar fi blestemat ca un Mare Șef Alb să moară odată la 20 de ani. Blestemul a intrat „în vigoare” în 1840 când același Harrison a devenit președintele Statele Unite, dar a murit după o lună din cauza febrei tifoide.

De atunci, președinții aleși la inteval de 20 de ani au părăsit Casa Albă cu picioarele înainte sau au fost aproape să o facă. Abraham Lincoln, ales în 1860, a sfârșit asasinat în 1865. James Garfield, ales în 1880, a murit un an mai târziu, împușcat de un avocat cu tulburări psihice. William McKinley, inițial vicepreședinte al lui Grover Cleveland, a devenit președinte în 1897 după ce Cleveland a murit de cancer. În 1900, McKinley a fost ales prima dată prin vot popular, dar un an mai târziu a fost împușcat mortal de anarhistul Leon Czolgosz.

Warren Harding a devenit președinte în 1920 și nu și-a dus la capăt mandatul din cauza unui infarct ce i-a fost letal, petrecut trei ani mai târziu. În 1940, Franklin D. Roosevelt a câștigat din nou alegerile prezidențiale, dar nu a murit în timpul acestui mandat, ci în următorul, din cauza unei hemoragii cerebrale care i-a fost fatală, în 1945. Blestemul a devenit unul și mai de temut odată cu asasinarea lui John F. Kennedy în 1963. Kennedy fusese ales președinte în 1960.

Reagan și Bush jr. au fentat moartea

Ronald Reagan, care a devenit președinte în 1980, a scăpat la limită de asasinare în martie 1981, când John Hinckley l-a împușcat în plămân. Hinckley dorea să o impresioneze astfel pe actrița Jodie Foster pentru care făcuse o obsesie. Până la urmă, Reagan a murit în 2004, la 16 ani după ce a plecat de la Casa Albă.

Blestemul lui Tecumseh nu a funcționat nici în cazul lui George W. Bush, ales în 2000, chiar dacă și împotriva acestuia a avut loc o tentativă de asasinat, la Tbilisi, în mai 2005, când georgianul Vladimir Arutyunian a aruncat o grenadă către podiumul pe care se afla Bush, împreună cu Mihail Saakașvili, președintele Georgiei. Grenada nu a explodat astfel că cei doi președinți au scăpat nevătămați.

Precedentele sunt însă suficient de numeroase încât să-i dea de gândit aspirantului  democrat la Casa Albă, Joe Biden. Nici Donald Trump nu ar avea motive să stea liniștit pentru că unii dintre președinții care au murit, după ce au fost aleși în anii divizibili cu 20, au obținut al doilea mandat în respectivii ani.