Fotbal international

Americanul Bob Beamon, cangurul din New York

Bob Beamon a fost omul care a sfidat gravitaţia la Jocurile Olimpice de la Mexico City, reuşind o săritură în lungime considerată imposibilă, 8,90 metri. 1968 este anul în care lumea sportului...
04.08.2016 | 01:25
Americanul Bob Beamon cangurul din New York

Bob Beamon a fost omul care a sfidat gravitaţia la Jocurile Olimpice de la Mexico City, reuşind o săritură în lungime considerată imposibilă, 8,90 metri. 1968 este anul în care lumea sportului a fost şocată de reuşita considerată dincolo de limitele umane ale săritorului american. În acelaşi an, compania germană din Ingolstadt,Audi, lansa modelul Audi 100 serie C1. Numele provenea de la puterea dezvoltata de motor, 100 CP (74kW).

Ar fi ajuns un delicvent al străzii în Queens

Robert Beamon s-a născut în cartierul Queens din New York, locul unde sînt adunaţi cei mai mulţi imigranţi, provenind din America Latină, America Centrală, Asia şi Europa. Bob a avut şansa sportului pentru a-şi salva viaţa de pericolul de a deveni un delicvent, judecînd şi după gravele probleme pe care le-a întîmpinat aproape din primele luni de viaţă. La numai opt luni, mama sa, care nu avea decît 25 de ani, pleca în Ceruri, victima unei tuberculoze. Rămas fără cel mai important sprijin din viaţa oricărui copil, Bob a fost luat în grijă de bunică. Locuind într-o zonă vestită prin numeroase acte de violenţă şi infracţiuni, viitorul campion olimpic a fost în multe situaţii implicat în conflicte, deşi bunica a încercat în zadar să impună copilului o disciplină de fier. Faptul că Bob a manifestat încă de la o vîrstă fragedă dese tendinţe spre violenţă nu era deloc întîmplător. Tatăl său era un caracter conflictual, recunoscut în zonă pentru actele de violenţă şi care şi-a îndepărtat soţia şi copilul abia născut din viaţa sa, situaţie foarte traumatizantă psihic pentru tînăra mamă, generatoare în scurt timp de boala care avea să-i aducă şi prematurul sfîrşit.

Încăierări cu bătăi teribile şi cuţite!

Bob i-a făcut multe probleme bunicii în copilărie, iar, mai apoi, la vîrsta adolescenţei, acestea s-au agravat, la şcoală fiind indisciplinat şi petrecînd mult din timpul său pe străzile din cartier. Aici s-a remarcat negativ ca urmare a faptului că a devenit repede un personaj de temut, iar numele său apărea mai mereu în situaţiile de conflict. A ajuns astfel cunoscut şi organelor legii alături de alţi tineri de culoare de vîrsta sa care terorizau zona. Nu s-a dat în lături de a fi protagonist la multe încăierări între găşti, soldate cu bătăi teribile şi nu de puţine ori cu folosirea cuţitelor pentru stabilirea celui mai puternic.

Larry, îngerul salvator

Părea că nimic nu-l mai poate salva şi pentru poliţişti devenise o chestiune de timp pînă cînd devenea adult pentru a răspunde rigorilor legii pentru actele sale de violenţă. În această situaţie în viaţa sa a intrat brusc un anume Larry Ellis, antrenorul echipei de atletism “All American”, un adevărat căutător de talente în acest sport printre liceeni. Bob era născut pentru proba de săritură în lungime, avînd un fuleu impresionant la momentul pregătitor zborului, dar la fel de bine se descurca şi cu mingea de baschet sub panou

Student la El Paso, în Texas

Beamon a început să se remarce la concursurile şcolare de pe teritoriul SUA şi în 1965 a obţinut o bursă la Universitatea El Paso din Texas, ca urmare a faptului că a terminat al doilea în proba de săritura în lungime la întrecerile şcolare naţionale. Se remarcase şi prin rezultatele din proba de triplusalt, unde a obţinut rezultate mai mult decît încurajatoare, însă s-a decis să rămînă să se perfecţioneze într-o singură direcţie şi bine a făcut. Însă şi aici au apărut mari probleme ca urmare a faptului că a refuzat să concureze pentru El Paso în întrecerea cu Universitatea Brigham Young din Utah. De ce? Studenţii de acolo, mormoni ca religie, aveau un comportament rasist faţă de populaţia de culoare. A fost suspendat de către conducerea Universităţii şi, deşi devenise săritorul în lungime numărul 1 din ţară, participarea la Olimpiada din Mexic i-a fost pusă serios sub semnul întrebării, pentru că nu mai avea antrenor.

Pregătire cu tequila

Cînd totul părea pierdut, Bob a găsit ajutorul nesperat chiar în principalul rival naţional la supremaţia în acest sport. Campion olimpic în 1960 la Roma, Ralph Boston, şi el un atlet de culoare, a decis să participe la JO din Mexico, după ce soţia sa divorţase şi se înglodase în datorii. Boston a văzut în Beamon un atlet cu mare potenţial şi a decis să-l pregătească, pentru a nu pierde Jocurile Olimpice. La Ciudad de Mexico, Beamon a început să fie cuprins de mari stări de anxietate şi în noaptea de 17 octombrie, cu cîteva ore înaintea concursului, avînd mari probleme cu somnul, a decis să iasă pe străzi şi s-a întors în satul olimpic abia spre dimineaţă, ameţit de consumul unor sticle de tequila. Conducătorii delegaţiei SUA au vrut iniţial să-l retragă din concurs, dar din nou Boston a avut cuvîntul decisiv, cerînd clemenţă pentru colegul său.

A leşinat după săritura ISTORICĂ

18 octombrie 1968 avea să devină o zi istorică pentru atletism, dar şi pentru spiritul olimpic. Concursul de săritură în lungime a avut parte de condiţii speciale, o vreme deloc favorabilă, cu vînt destul de puternic şi unele reprize de ploaie, la care s-a adăugat altitudinea, cu aerul greu de respirat de către sportivi. Beamon a fost la un pas de dezastru în calificări, fiind descalificat la primele două încercări, dar la ultima a reuşit baremul de intrare în finală. Şi în marele act pentru medalii a dat lovitura chiar de la prima săritură. Era maestru în partea de sprint a probei, dinaintea saltului propriu-zis şi acest lucru i-a fost de folos. Practic a zburat prin aer şi aparatura existentă nu i-a putut măsura săritura. A fost adus un mijloc de măsurare manual, utilizat la triplusalt. Cînd pe ecran a apărut 8,90 metri, stadionul a devenit un vulcan. Bob nu cunoştea însă sistemul metric european de măsurătoare şi nu a înţeles nimic. Boston a venit lîngă el transfigurat de emoţie şi i-a explicat cît a sărit, că a stabilit un record mondial incredibil, cu 55 de cm mai lung decît precedentul, moment în care lui Beamon i s-a făcut rău şi a leşinat. A fost ridicat de către Boston şi alţi doi sportivi. Atunci a apărut în presă adjectivul beamonesc, defenind ceva ieşit din comun, supraomenesc.

Recordul olimpic rezistă şi în prezent

Recordul mondial la săritura în lungime fusese doborît de 13 ori pînă atunci în istoria probei, dar cu diferenţe în general de 5-6 centimetri, maxim 15 o singură dată. Campionul olimpic din 1964 de la Tokyo, englezul Lynn Davies, concurent şi el în Mexic, a declarat imediat că “Beamon a distrus această disciplină”, pentru că nimeni nu va mai putea să-l depăşească. S-a înşelat, pentru că în 1991 Mike Powell a demonstrat că puterea omului nu are limite şi a stabilit un nou record mondial, cu o săritură de 8,95 m la CM de la Tokyo. Interesant este că de atunci Beamon nu a mai reuşit niciodată o săritură mai lungă de 8,22 m, iar pentru JO din 1972 de la Munchen nu a putut stabili baremul de calificare în echipa SUA! De altfel, la întoarcerea acasă şi-a încercat şansa în baschet, la Phoenix, dar nu a atins parametrii necesari unui jucător profesionist de NBA şi s-a reorientat spre studii sociologice. A lucrat o perioadă cu tineri cu disabilităţi, iar apoi ca promotor al atletismului la nivel şcolar şi universitar.

8,22 metri este cea mai lungă săritură pe care Beamon a mai reuşit-o ulterior recordului de 8,90 din 1968!

Audi 100 C1, primul automobil european proiectat matematic

1968 - audi 100

În 1968, se lansa modelul Audi 100 serie C1. Acesta avea să se afle pe piaţă între anii 1968 şi 1976, cînd avea să lase locul modelului Serie C2. Modelul a avut trei versiuni, berlină in doua si patru usi, avant şi Coupe. Caracteristici: lungime 4,59 m, lăţime 1,72 m, înălţime 1,42, masă de la 1060 la 1090 kg. Modelul Audi 100 C1 era o berlină clasică in 3 volume, care reinterpreta elementele estetice ale mai micuţei F 103. Acest model C1 a fost primul automobil european care a avut caroseria proiectată după modele matematice, pentru a optimiza rezistenţa structurală, menţinînd o greutate redusă. Motorul mitteldruck cu compresie intermediară permitea un raport de compresie foarte ridicat, 10,5, care mărea considerabil şi randamentul. Bateria era poziţionată sub scaunele din spate pentru echilibrarea distribuţiei greutăţii. In 1976 a fost construit un prototip al lui Audi 100 C1 cu tractiune integrala, mult timp inaintea aparitiei celebrei transmisii quattro.