Bogdan Alecsandru prezintă, împreună cu Iuliana Pepene, primul Observator al zilei. În fiecare dimineață, de la ora 5.40, Bogdan Alecsandru începe o nouă zi.
Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, jurnalistul Bogdan Alecsandru ne vorbește despre viața de familie și cea de tătic. Recunoaște că i-au plăcut întotdeauna matinalurile și să gătească. După 22 de ani de radio și televiziune, cunoscutul jurnalist recunoaște că învățat să trăiască și cu bunele, dar și cu relele din viața profesională.
Ai fost mereu o persoană matinală sau emisiunea ți-a plăcut prea mult ca să spui nu?
-Dintotdeauna am fost o persoană matinală și am fost implicat în proiecte radio sau tv, în majoritate, dimineața. Așadar, nu este o noutate pentru mine un program care începe devreme. Observator este, însă, cel mai provocator.
Vorbim de o anumită ținută pe care trebuie să o afișezi, din toate punctele de vedere, la ora 5.40. Atunci eu și colega mea, Iuliana Pepene, suntem deja cablați și gata de treabă, de luni până vineri. Trebuie să recunosc, totuși, că este și intervalul care îmi convine cel mai mult. Am timp pentru familie și pentru citit. Citit pentru mine, dar și pentru cei care ascultă audiobook-uri.
Peste 22 de ani de media, cu bune si cu rele. Cum ai reușit să faci față relelor, să treci peste ele?
-Am renunțat să mai număr anii, în ultima perioadă. Știu doar că nu am ars nicio etapă în evoluția mea profesională. Muncesc de la aproape 17 ani. Prima data în radio, în 2022, la mine acasă la Roman, apoi în televiziune din 2007, la Iași. Până în 2011, în paralel.
Nu a fost ușor, dar a fost un mod de viață care astăzi ar fi imposibil. Atunci nu aveam cea mai mare responsabilitate, adică aceea de cap de familie. Însă am reușit să parcurg cu bune și rele acea perioadă romantică în media, cu bune și cu mai puțin bune.
Îți mai amintești primul direct din viața ta? Cum a fost?
–Primul direct la radio, în vara lui 2002, iar primul live la tv, în 2009, cred. Emoții și o inutilă nesiguranță. Nimeni nu scapă de acestea nici azi. Experiența și simțul critic te fac să nu renunți la acestea. E ceva natural, prefer așa.
Daca ai privi acum în urmă, ce lucru ști sigur că nu ai mai face?
-Poate aș fi mai speculant, în unele situații, dar per total, nu cred că aș schimba ceva din parcursul meu profesional. Cred că nimic nu este întâmplător.
Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mic?
-Banalități și grozăvii specifice copiilor dintr-un oraș industrial, la acea vreme, cum era Romanul meu de atunci. Azi, când orașul e diferit de atunci, nu am mai întâlnit conjuncturi similare la copii.
Nu am ieșit în evidență cu ceva în mod deosebit, am fost un copil obișnuit, cu preocupări comune celorlalți. Aș spune, chiar, mai cuminte decât prevede legea!
Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?
-Destul de timid, greu de pătruns, până într-un punct. Poate ciudățel, din cauza preocupărilor mele spre presă. Încă de prin școala generală citeam presa scrisă zilnic. Liceul e mai frumos acum, privind retrospectiv. Atunci, mai degrabă, era un chin și abia așteptam să îmi definesc un posibil viitor ca să mă pot dezvolta în zona mea de interes.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-În liceu, ca mai toți copiii. Cred că este cel mai potrivit moment pentru a-ți descoperi sentimentele frumoase. Astăzi, după 21 de ani, suntem tot împreună.
Îți mai aduci aminte care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut-o într-o relație?
-Sunt un maestru al gafelor, chiar și azi. Ce ar fi o relație fără gafe?
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Da, în 2002, când m-am angajat la radio. Sigur că era o sumă mică, însă erau primii bani munciți pe bune. Mi-am cumpărat un hanorac oribil.
Cum este tăticul Bogdan? Sever, permisiv, te mai enervezi uneori?
-Sunt un tată care nu își crește copiii după cărți de parenting, ci după cum e capabil să o facă. Sunt momente în care sunt permisiv și pot fi ușor șantajat de către cei mici. Dar uneori e nevoie de pus piciorul în prag. Școala nu e un lucru ușor, iar pierderea contactului cu educația poate avea urmări severe.
Care crezi că este cel mai important lucru pe care vrei să-l transmiți copiilor tăi?
-Libertatea de a gândi cu capul tău și de a nu prelua concluziile altora fără să treci ipoteza prin filtrul personal. Singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni este mintea.
In cine te regăsești mai mult, în Matei sau în Maria Timeea?
-Matei este Bogdan în miniatură, probabil vindecarea mea personală. Îmi doresc să îl trimit pe un drum bun. Maria Timeea, pe de altă parte, a împrumutat lucruri pe care le recunosc, dar transpuse în feminitate sunt chiar amuzante.
Când erau mici, care au fost lucrurile cele mai grele pe care le-ai resimțit?
-Nu e ușor să crești 2 copii fără un ajutor imediat, bunicii nu locuiesc în București. Probabil că aceasta este principala lipsă pe care o resimt și ei și eu, o interacțiune mai frecventă decât vizitele noastre periodice în orașul nostru natal.
Soția mea, Andreea, a fost și este foarte implicată din toate punctele de vedere în creșterea firească, sănătoasă și cu responsabilitate a copiilor.
Sunt doar doi ani între copiii tăi. Cum ați reușit, tu si soția ta, să faceți față presiunii unei vieți cu totul nouă?
-Decizia de a avea un copil sau doi este una care pleacă dintr-o ipotetică responsabilitate, pe care crezi că o ai. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa că multe lucruri se modifică pe parcurs.
Singura soluție rămâne să tragi tare spre mal, ca să îți fie bine. Diferența de ani între copii face ca ei să fie prieteni și parteneri în aproape orice se întâmplă acasă, la școală, în comunitate.
Ești tăticul bun sau tăticul perfect?
-Tătăl care își dorește să fie o amintire frumoasă pentru copiii lui ajunși mari.
Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
-Va ocupa destul de mult spațiu răspunsul pentru această întrebare, pentru că sunt un pasionat foarte implicat în gastronomie. Totuși, hai să fiu scurt: gătesc și gătim împreună orice. Moldovenii fac cea mai bună mâncare, nu-i așa?
Mâncarea gătită, pentru familia noastră, este un element principal al oricărei zile. Sigur că apelăm și la semipreparate, dar soția mea este farul călăuzitor când vine vorba de o alimentație normală.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
-Momente grele au cei cu probleme medicale sau cu situații grele de familie, nu cei nemulțumiți de lucruri trecătoare. Mulțumesc Domnului că ne-a păzit de necazuri.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Celebritatea este ca un fum. Ar fi fost mici ocazii, dar n-au apucat să crească pentru că permanenta relație cu lumea reală întotdeauna m-a adus cu picioarele pe pământ rapid. Rațiunea învinge dacă pui mai presus de orice modestia și respectul față de tine și ceilalți.