Bogdan Baratky a descoperit greșeala cu care Dinamo și-a semnat sentința în meciul cu Rapid: „Până la clipul cu pana, eram sub nivelul mării”

Răutăcioșii spun că Dinamo nu a mai câștigat cu Rapid de 11 ani. Strict factual, afirmația asta e absolut corectă, pentru că ultima victorie dinamovistă a avut loc în 2015. La fel cum, incontestabil, Rapid nu a pierdut niciodată în istorie cu Estudiantes la Plata.

Editorial Bogdan Baratky, după Rapid – Dinamo 2-1. Victorie pe acorduri de karma

Așa ne tachinăm noi, microbiștii, când vrem să fim răutăcioși, pentru că între 2015 și 2022, din varii motive, cele două echipe nu s-au mai întâlnit. Noi am fost nițel încurcați de un faliment (pronunțat, ca norocu’, imediat după promovarea în prima ligă) și apoi prinși cu treburi prin ligile (foarte) inferioare. Nu c-am fi invidioși pe norocul altora, dar nu toată lumea are parte de șansă dublă la insolvență.

Dinamo a fost și ea apoi plecată 1 sezon, în interes de serviciu, prin liga secunda. Bine, au avut și foarte mult ghinion în epocă, întrucât pe de o parte era complicat să creștem numărul de echipe din prima liga la 18, iar pe de alta parte Mircea Rednic s-a dovedit mult mai eficient în salvarea de la retrogradare în calitate de adversar al lui Dinamo decât în postura de antrenor. În fine… istorie…

Adevărul este că Rapid nu a mai pierdut cu Dinamo de 11, într-adevăr, dar meciuri, nu ani. Țineți minte probabil meciul revederii, sub semnul marelui Brâncuși. De acolo, cu Miță Iosif, a început seria de 11. Totuși, nu aceasta este cea mai lungă serie de invincibilitate a Rapidului în fața lui Dinamo. Puțini știu că aceasta s-a înregistrat între 1923 și 1951. Datorită embargoului instituit de autoritățile vremii, importul de material dinamovist din Uniunea Sovietică a fost multă vreme un deziderat imposibil de pus în practică. După dezghețul din ’46, visul s-a împlinit, în fine, în ’48, iar prima victorie a lui Dinamo s-a înregistrat trei ani mai târziu, în 1951. Cam tot atunci când instituția care patrona clubul o aresta pe Elisabeta Rizea, ale cărei cuvinte urmau să se regăsească pe bannerele galeriei dinamoviste 75 de ani mai târziu. Întorsături ale istoriei…

Digi24.ro

Trump amenință cu un atac masiv: „Astăzi Iranul va fi lovit foarte puternic!”

Rapid, victorie satisfăcătoare cu Dinamo

Să mă scuzați pe mine pentru acest intro prelungit, dar nu m-am priceput altfel să vă explic ce-i aia “karma”. Aduc (din nou) în discuție acest concept, întrucât (sunt perfect aliniat cu domnul Angelescu pe subiect și asta recunosc că mă pune pe gânduri…) doar karma oferă o explicație pe de-a-ntregul satisfăcătoare pentru victoria de aseară. E adevărat că istoria e mereu scrisa de învingători, dar parcă nici în vremea ailaltă prietenii noștri din Ștefan cel Mare n-au fost atât de productivi la scris. Cu ocazia fiecărui meci direct, oamenii au forțat soarta cu câte o fantezie; ba Rapidul salvat de la retrogradare de un blat cu Dinamo, ba cu citate din personalități martirizate de unchiu’ ăla rău, de care ne dezicem (asta dacă, după 35 de ani, îl mai cunoaștem), ba cu pene de (desigur) vultur găsite prin zăpadă.

Digisport.ro

Iranienii l-au sunat pe Donald Trump pentru a semna acordul și a încheia războiul! Decizia luată de american fără să stea pe gânduri

De fier să fie și karma asta și tot o scoți din minți. Adică în loc să te bucuri că pe prafu’ și tăierile astea se găsesc bani de stadion (noroc și alta nu!), în loc să fii recunoscător proniei că proiectul nu a mai fost întârziat 2 ani de încă o strâmbă retrogradare, ție iți arde de rescris istoria (e greu să te dezbari de vechile obiceiuri) și de aroganțe cu amărâții care au trecut prin purgatoriu (de mai multe ori, să învețe bine drumul).

Rapid, victorie cu toate atuurile în mâna lui Dinamo

Niciodată de când ne-am întors în prima ligă meciul cu Dinamo nu arăta mai dezechilibrat în favoarea câinilor. Apropo… fără supărare… chiar e vero… din miștoul nostru s-a născut porecla voastră, dar tre’ să ai fro’ juma’ de secol de viață să știi asta la prima mâna. Cei ce sunt dinamoviști niciodată nu sunt triști (parcă am mai auzit asta undeva…), dar nici corect informați pe subiect.

Revenind… totul sugera o victorie dinamovistă în derby. Băi, da’ chiar tot! Jocul, clar de partea lor. Noi veneam după o serie de trei meciuri în care am insistat să demonstrăm că putem fără probleme juca din ce în ce mai prost. Moralul, la ei. Ultima noastră victorie se petrecuse la Arad, iar Cupa am lăsat-o adversarilor de-aseară. Emulația, tot acolo. Ei pe val, noi sub apă. Ne uitam cu toții de jur împrejur, apoi unii la alții și nu găseam nimic de care să ne legăm speranța. Dar știți cum e…la barza chioară Dumnezeu îi face clip motivațional pe bază de controversă, cum scrie la manualul de marketing online. Și mai și începe să ningă.

Și uite cum așa, din nimic și de nicăieri, dujmanu’ în loc să călărească valul e luat de el, iar noi suntem treziți din letargie. Care chiar vreau să mulțumesc la domni pe această cale, pentru că, poate nu știați, dar e momentul să aflați: până la clipul cu pana (desigur, de vultur), la capitolul spirit combativ eram sub nivelul mării.

Tot karma a mai aliniat niște astre ieri. În primul rând, a pogorât inspirație asupra celui mai echilibrat antrenor din prima ligă. Și nu mă refer la Christensen, pentru că decizia de a-l scoate pe norvegian din echipă nu ține de inspirație, ci de bun simt. La capitolul inspirație intră titularizarea lui Vulturar, a lui Paraschiv și a lui Morutan. Toți trei cu contribuții semnificative la victorie. La golul 2, faza pleacă de la încercarea de verticalizare a lui Vulturar pe Paraschiv, după recuperare. E ceva ce nu vezi nici la Keita și cu siguranță nici la Hromada.

Paraschiv a fost unde trebuie și a avut reacție la golul doi, iar Moruțan e omul care a creat faza golului 1. Fază la care mă încântă mai mult decât calitatea tehnică, capacitatea lui de a câștiga două dueluri fizice înainte de a pătrunde pentru a-i oferi pasa de gol lui Borza. Care Borza se afla acolo dus de faza fixă de mai devreme și nu de vreun plan tactic (daca mă înșel eu, îmi cer scuze de pe acum!).

Așa s-a scris istoria unul meci pe care, cu două zile înainte, îl vedeam câștigat doar printr-o minune Dumnezeiască. Nu aș încheia povestea meciului fără a mulțumi sincer tuturor celor implicați în organizarea partidei; la cum a arătat vremea în București timp de 24 de ore înainte de primul fluier, condițiile de joc au fost la superlativ.

Cu ce rămânem după victoria în derby

Sper din tot sufletul că putem învăța din greșelile adversarului de ieri și vom reuși să nu ne îmbătam cu apa rece, deși dreptul la bucurie nu ni-l ia nimeni, că e câștigat cu sudoare. Ultimul fluier a consfințit calificarea în play-off, dar am mai fost acolo, știm cum e. În precedentele calificări, play-off-ul a însemnat pentru noi doar salvarea timpurie de la retrogradare. Anul acesta chiar pe final de Februarie. Iar asta e o performanță doar daca te numești Botoșani și ai cheltuit de 5 ori mai puțini bani pentru a o atinge.

Aseară Rapid a jucat exact ce trebuie pentru a câștiga. Ne-am întors la ce știm să jucam din tur, ne-am acceptat condiția de outsider și am recunoscut superioritatea în câmp a adversarului. Dar, mai ales în play-off, nu poți spera la nesfârșit să marchezi primul și să câștigi cu posesie de 30%-35% sau sub. Da, știm, posesia e irelevantă în fotbalul modern, dar dacă vă rog să îmi dați 3 exemple de echipe care câștigă trofee fără joc de posesie vă dau greu. Iar jocul ăsta de posesie nu apare peste noapte, deci propun să rămânem în zona optimismului (abia recâștigat) rezervat. Și nici nu te poți baza la nesfârșit în meciurile cu Dinamo pe karma, știi ce zic?

În plus, în umila mea părere, jocul nu este nici pe departe cea mai importantă problemă astăzi la Rapid. Ne-am minți (și nu ne-ar sta bine deloc) dacă am crede că vremea nefavorabilă e singura explicație pentru audiența de ieri din stadion. Cauzele sunt mult mai profunde și ele țin de maturitatea proiectului de la Rapid, care și-a propus ceva cu adevărat unic – fotbal fără oameni de fotbal și Rapid fără rapidism. Lucru care, odată devenit transparent, a ucis emulația, a înghețat entuziasmul și a produs lehamite. Lehamitea, pe 0 scara de la 1 la 10 a dezamăgirii, fiind undeva pe la 9.

Un singur exemplu vă ofer în acest sens. Înțelegând nivelul cererii de bilete, clubul a încercat (firesc) cu disperare să facă ceva. Dar nu a găsit (pentru că nu avea efectiv de unde) o figură credibila prin care să își transmită mesajele către suporteri. Pentru că această figura pur și simplu nu există azi în club. Iar asta nu e o fatalitate, ci consecința unor acțiuni hotărâte și coerente. Când vorbim despre un club de tipul Rapid, Dinamo, Craiova, asta e o problemă serioasă, de fond. Pe care o victorie nesperată cu Dinamo nu o rezolvă.

E momentul bucuriei, după o perioadă grea, dar ne așteaptă două meciuri foarte grele. Întâi Slobozia, apoi Craiova, o echipă care chiar știe ce să facă cu posesia. Și apoi vine play-off-ul, în care doar împreună putem realiza ceva. Cu condiția să înțelegem ce înseamnă împreună și cum se poate pune el în practică.