Bogdan Baratky a disecat Rapid – FC Hermannstadt 1-0: “Un meci din care trebuie să reținem numai cele 3 puncte. Și geaca norocoasă, desigur”

Întotdeauna mi-a plăcut să scriu cronica de meci la cald. Pentru că în felul acesta textul se impregnează cu emoția, tensiunea și trăirile de suporter. Și cred că asta dă farmec poveștii. Fotbalul este în primul rând emoție, iar cronica trebuie să o surprindă, nu să o suprime. În drum spre casă, în mașină, ascult interviuri, comentarii și, fără să îmi propun asta, emoția se diluează. În tribună ne încărcăm unii pe alții, drumul spre casă drenează tensiunea meciului și așază gândurile.

Am ieșit din stadion mulțumit de victorie și de cele 3 puncte, dar e mai degrabă o bucurie cu smalțul sărit de la jocul care a scrâșnit și a scârțâit din toate încheieturile. Și recunosc sportiv că dacă m-aș fi apucat de scris pe treptele stadionului, cronica asta ar fi arătat poate altfel. Mai acidă sau, în orice caz, mai critică. Dar uite că am plecat de la stadion cu ideile mele și am ajuns acasă cu ideile altora. Sau hai să zicem altfel: ideile mele altoite cu ideile altora. Da; e mai corect așa.

Rațional, la rece mi se pare fair să-mi amintesc depresia în care ne prăbușisem în epoca Lennon. De aceea, faptul că încheiem turul la 1 punct de playoff mi se pare remarcabil, pentru că îmi amintesc perfect cum la un moment dat priveam cu teama spre subsolul clasamentului, nu cu speranță spre partea sa superioară. Iar faptul că bifăm deja al patrulea meci consecutiv fără gol primit nu e chiar o notă de subsol. Chiar și supărarea servită ca garnitură la o victorie smulsă cu forcepsul pe Giulești tot simptom optimist este; finalul de tur ne prinde cu alte așteptări.

La ce merge, nu umbla

Deși e mai sofisticat decât ai putea crede, fotbalul are niște principii simple. “La ce merge, nu umbla” e unul dintre ele. Patru schimbări a facut Șumudică în primul 11 – Siegriest, Săpunaru, Hromada și N’jie. Dacă Siegriest și Hromada sunt titulari de drept, fără contracandidat serios pe post, Săpunaru și N’Jie au intrat în categoria schimbărilor riscante. Sau, mai degrabă, în categoria mijloacelor din arsenalul unui antrenor care are de gestionat un vestiar cu nume grele și personalități puternice, neobișnuite cu statutul de rezervă. Pentru că sigur-sigur nici Dobre sau Pop și nici Ignat nu resimțeau oboseala meciurilor jucate la 3 zile. Titularizarea celor doi veterani a părut mai degrabă un bilet de favoare care îi oferă antrenorului liniștea în cabină.

Digi24.ro

VIDEO Suma exorbitantă pe care Kevin McCallister din „Singur acasă 2” ar plăti-o astăzi la Plaza, hotelul lui Donald Trump

Cred ca Săpunaru a avut rolul său în revenirea Rapidului pe linia de plutire după instalarea lui Șumudică, dar dacă remarcăm cele 4 meciuri fără gol primit, să ne amintim că ele s-au jucat cu Ignat în teren în 6 reprize din 8. Titular cu Farul și astăzi cu Hermanstadt, căpitanul a ieșit în minutul 42 în partida cu Farul și la pauză aseară. Construcția de 4 etaje la care lucrează Șumudică are drept fundație apărarea, iar Săpunaru astăzi îl scoate din ritm pe Ignat. Asta e senzația din tribună. Dacă suntem mulțumiți (pe bună dreptate!) de cele 4 meciuri consecutive cu 0 în dreptul adversarului la capitolul goluri marcate, atunci trebuie să privim cu recunoștință (și) spre Ignat.

Digisport.ro

S-a terminat ancheta! De ce a murit studenta de 19 ani, la o zi după ce a făcut "Trendul Diavolului"

Pietricica din pantof

Săpunaru e un “caz” moștenit; Clinton, în schimb, e în momentul ăsta o pietricică pe care Șumudică și-a băgat-o singur în pantof. Cu un CV senzațional pentru România și o tehnică individuală de invidiat, N’Jie revendică un tricou de titular. Astăzi a marcat, dar prestația nu a fost cu mult diferită de ceea ce a arătat cu Farul sau FCSB. Aș spune chiar că dacă lăsăm la o parte golul, contribuția sa la jocul Rapidului a fost sub cea din meciul de debut cu Farul. Pare că nici poziția (extremă dreapta) nu e cea mai potrivită pentru viteza sa de astăzi. Poate are nevoie de mai mult timp pentru a-și intra în ritm, poate nu se regăsește în acest sistem, cert e că astăzi pare să blocheze progresul lui Pop, sau îl scoate din ritm pe Dobre. E greu să-i explici puștiului Rareș de ce devine rezervă neutilizată după un meci pe care îl închide la Botoșani, mai ales când titularul preferat în locul său nu convinge.

Rapidul a început aseară cu unsprezecele ideal (în teorie): Siegrist – Manea, Săpunaru, Pașcanu – Onea, Hromada, Christensen, Borza – N’Jie, Boupendza, Petrila, dar nu a repetat deloc prestația din meciul cu Farul. Sigur, oboseala acumulată poate fi un motiv întemeiat, dar Rapid nu s-a stins ieri pe parcursul meciului, ci a intrat în meci direct cu frâna de mâna trasă, atitudine de care nu a reușit să scape până la final.

Capcana jocului “la siguranță”

În prima repriză posesia a fost a Rapidului, dar jocul static și lipsit de agresivitate a creat foarte puține faze periculoase. N’Jie este cel care a modificat tabela la o minge aruncată în profunzime de Manea, dar Bejan ar trebui sa apară în statistici cu “assist”, pentru că el este cel care îl lasa pe Clinton singur cu Căbuz printr-o gafa de începător. Diferenţă foarte mare de abordare faţă de jocul cu constănţenii, deși a fost evident în câteva rânduri că supuși presiunii oaspeții ar fi fost cu uşurință forţaţi să greșească. Și nu cred că doar oboseala e de vină, indiciul meu fiind…Christensen. Poziţionat jos, de multe ori mai aproape de fundaşi decât Hromada, norvegianul a părut să ne spună că planul de joc a fost la siguranţă.

Schimbările au venit și ele cu întârziere, sporind iritarea publicului nemulțumit de pasivitatea cu care Rapidul accepta pe final dominarea unui adversar aflat în inferioritate numerică. Omul în plus nu ne-a ajutat să pasăm adversarul, să-l ținem departe de poarta și să ne creăm ocazii. Apropo de schimbări; cu N’jie titular, un Dobre în stânga, la Petrila, n-ar fi reprezentat o variantă mai bună, pentru a-i oferi și lui Pop jumătate de ora în locul lui Clinton? Gânduri de chibiț…

Da, important e că a ieșit, punctele sunt la noi, însă aseară am întâlnit o echipă în criză de rezultate și de încredere. Un adversar mai stăpân pe mijloacele sale ar fi taxat cu siguranță jocul pasiv pe care Rapidul l-a propus aseară. 5-0 cu Farul a venit în primul rând pe atitudine și agresivitate, iar oaspeții au arătat rău nu doar pentru ca au prins o zi proastă, ci pentru că Rapidul i-a forțat să arate astfel. Ieri, Sibiul a fost invitat să intre în joc de pasivitatea Rapidului și doar pasa proastă pe care o traversează i-a făcut să plece cu mâna goală.

Exact din cauza atitudinii, Rapidul nu a reușit să controleze meciul nici în superioritate. Cu om în plus timp de jumătate de oră, am trăit riscant finalul de meci. În ciuda inferiorității numerice, sibienii au fost cei care au căutat golul, chiar dacă ocazia reprizei i-a aparținut lui Miocovschi, pe final, din centrarea lui Boupendza. Aaron nefiind, la rândul său, deloc avantajat de un joc care nu îi aduce baloane în careu și îl obligă să își irosească energia în dueluri la 30 de metri de poarta adversă.

Noul talisman al Giuleștiului

Cum însă nemulțumitului i se ia darul, da-ți-mi voie la final să mă declar satisfăcut de victorie. Iar eu vă voi răsplăti generozitatea cu o informație crucială, pe care nici un analist nu v-a oferit-o. Doamnelor și domnilor, după șapca regretatului Halagian și după fesul norocos al lui Răzvan Lucescu, în fotbalul românesc s-a născut încă un talisman vestimentar – geaca lui Șumudică. Doar neinițiații ar putea subestima sau trece cu vederea importanța unui asemenea detaliu, iar noi suntem prea experimentați pentru a pica în această capcana.

Cu geacă sau fără, suntem la 1 punct de playoff, privim cu speranță spre a doua jumătate a campionatului, dar nu uităm că FCSB si CFR au ambele câte o restanță de jucat. Ceea ce poate mări distanța față de podium. Iată de ce meciul din weekend cu UTA devine crucial. Nu doar pentru că seriile pozitive trebuie prelungite cât se poate de mult, ci și pentru că punctele se împuținează și trebuie agonisite cu grijă. Calitate există în lot, sistemul e bătut în cuie, atitudinea e cea care trebuie redescoperită. Iar la capitolul ăsta, meciul cu Farul e reperul. Daca îl vom repeta cu arădenii, victoria nu are cum să ne scape.