Punctul scos de Petrolul în Giulești în seara asta e ca un clip motivațional; când crezi că e greu s-o scoți la capăt, vezi-ți de treabă…nu știi niciodată de unde sare iepurele. Cam asta e morala serii. Adversarul pare că are toate atuurile? Nu-ți pierde încrederea; greșeala neforțată face și ea parte din joc. Plus un pic de șansă, niște astre surprinzător aliniate și…aia e.
Departe de mine intenția de a diminua meritele oaspeților din această seară; deznodământul partidei are însă explicații exclusiv vișinii. Petrolul a fost o echipă corectă, care și-a cunoscut și recunoscut condiția, pe care nu a avut nici o secundă intenția de a o depăși. Și-a asumat statutul de outsider, a muncit și a crezut în șansa sa. Nici mai mult, dar nici mai puțin. Desigur, nu ar fi trebuit să fie suficient pentru mai mult de o înfrângere onorabilă, dar lipsa de inspirație cu aromă de autosabotaj nu e interzisă de regulament.
Petrolul nu avea, pe hârtie, nici o șansă să plece neînvinsă azi din Giulești. Fară vreo carte în mână (galeria petrolistă, deși prezentă, a avut meciul său cu jandarmii) și fară măcar să joace la cacialma, Ploieștiul a plecat cu punctul făcut cadou de Rapid. Vă explic imediat cum.
Cu gândul la decisivul meci de Cupă de la Cluj, Gâlcă avea de luat niște decizii cu privire la formula de start. Meciul cu CFR e marți, la Sibiu am jucat marțea trecută, e clar că trebuie umblat la primul unsprezece. Zis și făcut. Cu U Cluj am comis-o când am scris numele pe tablă, măcar știm acum ce nu trebuie să facem. Știm, dar nu e suficient să nu repetăm greșelile trecutului, câtă vreme avem la dispoziție altele noi, încă necomise. Ies din echipă Aioani, Borza, Christensen și Dobre. Intră Iliev, Sălceanu, Moruțan și Jambor: Iliev – Manea, Pașcanu, Bolgado, Sălceanu – Keita, Grameni – Jambor, Moruțan, Petrila – Paraschiv
Din cele 4 schimbări, una sare în ochi: Jambor la Dobre. Și nu înlocuirea lui Dobre surprinde. Dobre e în scădere și oricum ideea de a-l odihni pentru meciul cu CFR are noimă. Dar cu Jambor?! Serios…cu Jambor?!
Timotej a reușit la Sibiu să scoată capul de sub apă după 2 ani; a-l titulariza însă extremă într-un meci în care era clar că Petrolul se va apăra aglomerat e de neînțeles. Mai ales în condițiile în care ai opțiunea Hazrollaj. Drilon, aripă dreapta de meserie, investiție a clubului (financiar, de calibrul lui Jambor), e soluția naturală daca vrei să îl odihnești pe Dobre. Jambor în bandă – gafă neprovocată Am fost întotdeauna fascinat de ușurința cu care antrenorii aleg uneori să se expună prin alegerile lor.
Mai țineți minte meciul cu Voluntari, pe Arena Națională, în primul sezon după promovare? Acel 0-1 în care Mița Iosif, altfel un antrenor cu instinct, a ales să joace la mijloc cu… Nastos, desi avea opțiunea Barbu? Jambor titular în bandă cu Drilon pe bancă mi se pare o gafă de același calibru. Și la fel de inexplicabilă. Prin această alegere, Gâlcă a reușit, aidoma unui maestru al biliardului, să bage 3 bile dintr-o lovitură: 1 – l-a tras din nou pe Jambor cu capul sub apă; 2 – a arătat că Hazrollaj (care a costat clubul o poală de bani) nu există pentru el și 3 – a sustras 45 de minute din cele 90 pe care băieții săi le-ar fi avut la dispoziție pentru a-și adjudeca punctele.
De ce spun că s-a expus? Pentru că indiferent de ceea ce crezi sau știi despre un jucător pe care alegi să nu îl folosești (în cazul nostru Drilon), câtă vreme îl iei în lot, semnalizezi că e apt de joc. Iar dacă e apt de joc, trebuie (măcar pentru a nu-ți face ție rău), să-l folosești pe postul său, în locul unei improvizații. Daca ești nemulțumit de forma sa fizică, de implicare, de atitudine, sau de orice altceva, e mai indicat să nu îl iei în lot, decât să intri cu Jambor extremă câtă vreme el e apt.
Un elementar instinct de conservare ar trebui să-ți spună că dacă iese prost, dai naștere unei întrebari logice: nu cumva era mai bun în bandă un jucător agil, cu dribling, care putea intra în adevrsar, de meserie pe acel post, decât o improvizație cu zero calități pentru jocul în extremă?
Pe lângă gafa de mai sus, Sălceanu e și el o alegere neinspirată (la meciul de debut, împotriva foștilor colegi). La fel ca Paraschiv, dealtfel. Din nou…împotriva unei echipe care parchează autocarul în fața careului (posesie 70%-30% pentru Rapid), joci fie cu Rrahmani (atacant mobil, care coboară să își ia baloane, forțează acțiuni personale, e mobil și combinativ), fie cu pivotul Koljic. Cum Rrahmani nu mai e de ceva timp la Rapid, Elvir părea opțiunea naturală. Și singura. Părea, dar nu a fost, iar Paraschiv nu a atins de 3 ori mingea în prima repriză.
Și astfel, cu banda dreaptă incapacitată de Jambor, cu Petrila insuficient susținut de Salceanu și fără vârf de atac, Rapid a fost o echipă impotentă primele 45 de minute. Cu un joc ofensiv greu de privit, Moruțan a încercat, a fost activ, dar mai e mult până departe. Cu o inutilă posesie de 70%, Rapid a fost pur și simplu incapabilă să creeze faze periculoase de atac. Singura șansă a venit la șutul de la 30 de metri al lui Keita, în timp ce ocazia reprizei a aparținut oaspeților, pe contră, prin Gheorghe, pe final de repriza.
La pauză Gâlcă drege gafa Jambor și cârpește (parțial) lipsa de inspirație (Salceanu). Intră Dobre și Borza, în încercarea de a repara benzile. Paraschiv rămâne, pentru că nu avem curajul de a repara totul la pauză și probabil ni se pare lipsit de tact să înlocuim noul venit (cu zero contribuții în prima repriza) după doar 45 de minute. O facem abia în minutul 70, ca a cincea schimbare. Până atunci, în minutul 59 schimbăm în centru – Christensen la Moruțan și Hromada la Keita.
Da, Keita e departe de forma de anul trecut, nu și-a intrat în ritm după accidentare, dar e greu de înțeles de ce ai nevoie de Hromada într-un asemenea meci, câtă vreme slovacul are dificultăți în a pasa altfel decât în lateral sau în spate, iar Vulturar e bine-sănătos în lot.
Repriza secundă e o continua zbatere ofensivă. Nu un atac organizat, o zbatere. Sprijinit de Borza, Petrila devine omul meciului prin aportul său în atac, nefructificat însă de colegi. Dobre nu reușește să echilibreze în dreapta; plusul adus față de Jambor e firesc, însă insuficient. Manea nu și-a revenit nici el, dar nu e în nici un caz vina lui ca nu evaluăm corect starea în care încă se află. Christensen confirmă eclipsa de formă, iar Hromada oferă (nimic surprinzător) mai puțin atacului decât Keita.
În minutul 72 Petrolul marchează după un corner obținut la singura fază de atac a reprizei, pedepsind toate greșelile comise cu sau fără intenție de Rapid. La faza imediat următoare, tot după un corner, Rapid egalează prin Pașcanu, dar senzația este că fără egalarea rapidă meciul s-ar fi îndreptat spre un complet neașteptat 0-1.
Gâlcă a avut suportul tuturor atunci când, la adăpostul punctelor și clasamentului, reclama lipsa transferurilor. Astăzi pare că opțiunile din lot în loc să îl ajute, îi scot în evidență deficitul de inspirație. Mai grav, jocul de atac scrâșnit și forțat, rămâne fară explicații plauzibile. Petrolul a fost probabil cel mai slab adversar care a vizitat Giulestiul în acest sezon. Să nu reușești să creezi ocazii timp de 45 de minute în fața unui astfel de adversar e o problemă, oricâtă înțelegere ai încerca să arăți. Mai cu seamă când aștepți 45 de minute pentru a încerca să ajustezi ceva. Da, nu e chiar uzual să schimbi în prima repriză, dar când e evident că ai ales greșit, a aștepta (ce anume?!) e perfect inutil.
Spuneam că meciurile rămase din sezonul regulat vor fi amicale pe puncte. Din păcate, am avut dreptate. Încercăm să găsim formula optimă și să cunoaștem jucătorii în plin campionat, dar o facem fără inspirație, iar asta costă puncte. Să sperăm cu prin experimentul Petrolul am pierdut doar 1 punct din playoff, dar am câștigat experiență. Viitorul o va demonstra, insă lucrurile nu par nici clare, nici în curs de clarificare
…