Bogdan Baratky a identificat adevărata durere a „câinilor” după Dinamo – Rapid 0-2 și inovațiile lui Gâlcă: „Ar fi și păcat să ne oprim acum, nu-i așa?”

După micile înțepături dintre președinții celor două cluburi (din săptămână premergătoare meciului), startul neoficial al derby-ului se dă pe pagina galeriei dinamoviste, care întreține (din ignoranță sau rea-voință) confuzia dintre brand și societate comercială. Reușind astfel performanța de a pune la îndoială continuitatea unor nume mari din fotbalul European (de exemplu campioana en-titre din serie A, Napoli).

Derby-ul Dinamo – Rapid a început înainte de fluierul de start. Ce a postat galeria „câinilor” pe internet

Un demers impregnat cu ipocrizie, dacă ne gândim doar la faptul că ironia vine din partea susținătorilor unui club care a repetat examenul insolvenței până l-a promovat, ținta ironiei fiind singurul (!) club din fotbalul românesc retrogradat pe motiv de insolvență. Și împins în faliment după promovarea sportivă în prima ligă.

Desigur, poate fi dificil de înțeles chestiunea continuității sportive când societatea comerciala exersează insolvența cu repetiție, în timp ce brandul joacă fotbal în același weekend și la Iași și la București.

Pentru a elimina orice dubiu, „ipocrizie” este un termen împrumutat din limba franceză și definește, conform DEX, un comportament fățarnic, caracterizat de falsitate. Cum ar fi, absolut ipotetic vorbind, situația la fel de ipotetică în care o instituție a statului ar înființă un club sportiv a cărui secție de fotbal e înscrisă direct în prima ligă (în spiritul fair-play-ului, desigur). Instituție care prigonește și transformă în martir un cetățean din zona Muscelului, pe care, peste ani, suporterii respectivului club îl omagiază prin mesaje publice. Gen. Știu, e absurd, de aceea am și început prin a spune că exemplul descrie o situație pur ipotetică, care l-ar îngrozi și pe numitul Kafka.

Digi24.ro

Cel mai vechi aliat al lui Vladimir Putin a fost trimis în dizgrație. De ce a ajuns să fie ostracizat Serghei Lavrov

Poate și de aceea Dinamo a pierdut aseară; și nu că Rapid n-ar fi meritat victoria, dar de câte ori meciul ar fi putut-o lua pe un alt drum, a ales să rămână pe peronul Giuleștiului. Pentru că așa a decis karma, iar Dinamo ajunge astfel la 11 meciuri consecutive fără victorie în fața Rapidului.

Digisport.ro

Rică Răducanu a recunoscut, după decesul lui Emeric Ienei: ”Nu era de-ai noștri, tată”

Atmosferă de senzație la Dinamo – Rapid. Ce decizii a luat Costel Gâlcă

E derby, se vede și se simte. Prezență bună de ambele părți, steaguri multe, galerii active, emoții, tensiune. Publicul e prezent, e seară de fotbal; ăsta a fost sentimentul celor care au pășit aseară în Arena Națională.

Gâlcă decide să meargă în continuare pe mâna lui Bădescu ca under; titularizarea fundașului stânga nu e o surpriză, mai ales după prima parte a meciului cu Farul. Surprinzătoare pentru mine este prezența lui Gojkovic în formula de start, decizie care are, cred, doua explicații. În primul rând, la fel ca la meciul cu Farul, Gâlcă vrea să pună probleme ofensive unei trupe care, dacă are mingea, știe ce să facă cu ea. De aceea îl coboară pe Christensen lângă Keita și îl distribuie pe sârb în poziția mijlocașului ofensiv. În al doilea rând, prezența lui Gojkovic în primul 11 e o declarație de intenție a lui Gâlcă – eu asta vreau să joc, am nevoie de un mijlocaș ofensiv. Acum asta am, cu asta joc. Dacă nu vă place ce vedeți, veți înțelege poate de ce insist pentru un astfel de fotbalist.

Așadar, Aioani – Manea, Kramer, Pașcanu, Bădescu – Christensen, Keita – Dobre, Gojkovic, Petrila – Koljic. Dincolo, cu Musi recuperat după lovitura primită la lot, Dinamo intră cu o formulă deloc suprinzatoare, în clasicul 4-3-3: Epassy – Sivis, Boateng, Stoinov, Oprut – Milanov, Gnohere, Cirjan – Armstrong, Pop, Musi. Surprinzătoare e poate titularizarea lui Pop în fața lui Perica, însă probabil Kopic și-a dorit mai multă mobilitate în linia ofensiva.

Ce dispută au avut Kopic și Gâlcă în Dinamo – Rapid 0-2

Mă așteptam la un meci al antrenorilor, iar Kopic și Gâlcă nu au înșelat așteptările. Probabil de aceea în prima repriză cele două formații au lăsat impresia că s-au studiat foarte bine și încearcă, în primul rând, să blocheze atuurile adversarului.

Dinamo a încercat în permanență să blocheze benzile cu câte 3 oameni (fundașul lateral, aripa și interul), susținuți de mijlocașul central, pentru ca Dobre și Petrila să nu primească spațiile pe care le caută. Ofensiv, Kopic a încercat să speculeze apatia defensivă a lui Petrila, încercând să-l elibereze pe Armstrong în zona lui Bădescu.

Prima fază periculoasă îi aparține lui Gojkovic, care șutează pe lângă din afara careului, dar prima dintre „cumpenele” meciului se petrece în minutul 10. Mingea ajunge cu noroc la Musi în careu, șutul underului dinamovist e respins greu de Aioani, Stoinov reia spre poartă de pe linia careului mic, dar Koljic reproduce lovitura scorpinului pe linia porții! Incredibilă intervenția vârfului rapidist, genul de execuție care înnebunește adversarul. Un gol refuzat miraculos de Koljic, în primul moment psihologic al partidei.

Sivis finalizează și el neconvingător dintr-o poziție promițătoare, iar Rapidul bifează la rândul său o șansă mare când Keita lovește în plin bara laterală cu un șut din marginea careului. Repriza se încheie cu șansa lui Muși, care reia dezamăgitor dintr-o poziție similară cu cea din care înscria în poarta FCSB-ului. 0-0 la pauză, o ocazie uriașa Dinamo, una mare Rapid, alte două faze periculoase ale gazdelor și totul urma să se joace în repriza secundă.

Cum a dominat Rapid jocul în repriza secundă cu Dinamo

Gâlcă mută primul. Bădescu nu poate duce un meci întreg, Rapidul trebuie să rezolve problema underului din doi jucători, așa că Vulturar e omul ales pentru repriza secundă. Neconvingător, Gojkovic iese, Braun intră în stânga, Vulturar e perechea lui Keita, iar Christensen urcă pe poziția sârbului din prima repriză. Iar asta e mișcarea câștigătoare pentru Rapid. În minutul 52 norvegianul are o pătrundere superbă cu mingea la picior, finalizată cu o pasa-bisturiu pentru Petrila care, obligat să finalizeze cu stângul, ratează o ocazie mare.

După doar 2 minute, fotbalul pare că vrea să demonstreze una din legile sale nescrise. Cea cu ocaziile care se răzbună. Devierea lui Christensen e interceptată, Gnahore veriticalizează imediat, Cirjan înscrie, însă e offside, pentru că același Cirjan întârzie pasa în extremă cu o fracțiune de secundă. E al doilea moment în care meciul putea lua o altă turnură, cu Dinamo deschizând scorul.

Urmează o serie de 4 cornere ale Rapidului, ultimul transformat în gol de atingerea nefericită a lui Gnahore. E 1-0 pentru Rapid, dar mai sunt peste 30 de minute de jucat, se poate întâmpla orice. Și chiar pare să se întâmple în minutul 66, când Vulturar este eliminat. Tânărul rapidist pune în mod evident crampoanele pe pulpa adversarului; gestul venit din entuziasm și neglijență nu are intensitate, dar când VAR-ul te cheamă să revezi faza nu ai cum să nu arați cartonașul roșu.

Paradoxal, acela a fost primul moment în care am crezut în victorie, pentru că retragerea în 11 se termina de obicei cu gol încasat; retragerea în inferioritate e justificata și dă trupei în apărare siguranța că face ce trebuie. În minutul 72 Perica ratează cu capul al treilea moment în care Dinamo ar fi putut întoarce soarta meciului, iar un singur minut mai târziu ocaziile chiar se răzbună. Pentru că da, aseară meciul a curs în favoarea noastră.

Dobre și Manea interceptează un balon în tușă, Christensen despică din nou apărarea lui Dinamo cu o pasă care îl găsește pe Petrila, extrema Rapidului centrează cu stângul, iar Manea înscrie din fața porții tot cu stângul. Ambii folosindu-și piciorul „slab” pentru a produce golul desprinderii. E 2-0 și meciul e jucat.

Gâlcă închide jocul cu Bolgado, renunță la extreme, Rapidul se apără cu 5 pe linia de fund pentru a comprima spațiile, iar partida se încheie cu victoria Rapidului nu înainte că Sivis să reia în transversală mingea recentrată în fața porții de același Perica.

Cum i-a complimentat crainicul gazdelor pe rapidiști în finalul meciului

Ați putea crede că cel mai rău lucru pe care îl poți păți într-un derby este înfrângerea. Și v-ați înșela amarnic. Pentru suporterul de stadion, cel mai dureros moment este acela în care vezi peluza din fața ta explodând la gol, sau celebrând triumful. Astfel, muzica urlând în boxe la finalul meciului, pentru a acoperi cântecele victoriei giuleștene, este complimentul perfect pe care crainicul gazdelor (altfel exuberant înaintea primului fluier) ni-l face, confirmând că lama înfrângerii e bine înfiptă și ustură ca naiba.

Gazdele părăsesc stadionul pe ritmuri de samba, iar Rapidul rămâne în proximitatea liderului, cu cea mai bună apărare din campionat și ține Dinamo la 5 puncte distanță. Un bilanț senzațional, raportat la așteptările din intersezon și mai ales la rezultatele ultimilor ani. Ar fi și păcat să ne oprim acum, nu-i așa?