Bogdan Baratky, analiză dură după Rapid – Sepsi 2-2: „S-a început cu 7 improvizații în primul 11!”

Nu pot începe povestea meciului altfel decât prin a transmite antrenorului Neil Lennon condoleanţe pentru pierderea suferită ieri. Decesul mamei sale l-a ţinut departe de Rapid şi, dincolo de orice discuție legată de fotbal, suntem cu toţii alături de el în aceste momente dificile. Fără acest eveniment dureros, aş fi început prin a vă reaminti că ieri, în ziua meciului, am comemorat trecerea în legenda Giuleştiului a marelui Florian Pittiş. Omul a cărui imagine se suprapune perfect, în mintea şi imaginaţia mea, cu imaginea Rapidului de care m-am îndrăgostit acum peste 40 de ani.

Altfel, n-aş vrea să treacă neobservat faptul că aseară Rapid a bifat al treilea meci consecutiv disputat de la ora 22:00 şi al doilea consecutiv lunea de la ora 22:00.

Până la urmă, dacă ne gândim bine, şi acesta ar putea fi un criteriu de luat în calcul pentru a desemna favoritele la titlu. E greu să intri (cu argumente) pe o astfel de listă când eşti programat de două ori în primele 4 etape luni de la ora 22:00. Nu în ultimul rând, pentru context, să notăm că meciul de ieri marchează împlinirea a doi ani şi 4 etape de când Rapidul nu reuşeşte să achiziţioneze un mijlocaş la închidere în ton cu pretenţiile sale sportive.

Când crezi că nu mai ai unde să cazi, gândeşte-te că poţi să şi sapi

In ciuda zilei, orei şi dezamăgirilor din debutul campionatului, 10.000 de oameni s-au încăpățânat să populeze tribunele Giuleștiului la un meci început lună si încheiat marți. Toți convinși că prestația gri închis de la Ploiești e imposibil de repetat. Habar n-am câți jucători la bursă au fost aseară în Giulești, dar Rapidul a predat tuturor o importantă lecție a pieței de capital: când crezi că (bursa) nu mai are unde să cadă, gândește-te că poți și săpa. Cu 72% (!!!) posesie Sepsi în Giulești, Rapidul a forat adânc pentru ca trendul negativ pe care se găsește să aibă unde se prăbuși în continuare. Rezultatul final, 2-2, e unul echitabil doar prin desfășurarea scorului. Altfel, fotbalistic, Sepsi a practicat tiki-taka în fața unor jaloane echipate în vișiniu. O echipă joacă atât cât știe, dar și atât cât o lasă adversarul. Iar Rapidul a fost o gazdă ultra-generoasa. Astăzi, Rapidul e adversarul perfect pentru oricine. Pentru că nu poate bate pe nimeni.

Digi24.ro

Zelenski a dezvăluit unor congresmeni americani detalii „ale planului victoriei”. Nou mesaj pentru România

Nu, pronosticul meu după schimbarea halucinantă de la Ploiești n-a fost greșit. Săpunaru a resimțit dureri la ultimul antrenament, de aceea nici măcar nu s-a încălzit alături de colegii săi înainte de meci sau la pauză. Am fost tentat sa mă “arunc” și să spun că vom vedea și un alt sistem cu Sepsi. Și într-un fel aș fi avut dreptate, doar că schimbarea a fost neașteptată (pentru mine, cel puțin).
Rapidul a jucat ieri un 5-2-3, sau 3-4-3 ofensiv, cu nu mai puțin de 7 fotbaliști utilizați pe poziții nespecifice lor în prima repriză. Nu, nu glumesc câtuși de puțin.

Aioani – Manea, Braun, Blazek, Ignat, Micovschi – Kait, Ignat – Hasani, Petrila, Burmaz.

Acesta este primul 11 al Rapidului, în formula pe care am înțeles-o eu din tribună. Și nu, nu am greșit poziția lui Burmaz. Peste 30 de minute Burmaz a jucat în lateral, în special în stânga. Manea, Braun, Ignat, Micovschi, Kait și Petrila fiind ceilalți 6 aflați în poziții inedite.

7 improvizații în formula de start

În noul sistem Manea și Micovschi trebuie să facă toată banda și se completează excelent. În sensul că Micovschi e stingher in propria jumătate, iar Manea în terenul advers. Ambii deranjați însă în egală măsură de sarcina dublă. Pentru că primul e extremă, iar al doilea fundaș. Ca să îi facă loc lui Manea, Braun a devenit fundaș central-dreapta, poziție din care Ignat (deși dreptaci) a fost trimis in stânga lui Blazek. Pentru siguranță la mijloc Ignat a fost mutat la închidere, unde a facut cuplu cu Kait (reprofilat din inter), urmând să atacăm cu trioul Burmaz – Petrila – Hasani. Multe lucruri greu de privit la jocul Rapidului dar lider detașat a fost zbaterea inutila a lui Burmaz în extremă.

După 15 minute din prima repriză ne dădeam coate în tribuna, pariind pe minutul în care Rrahmani urma să fie introdus ca mijlocaș central sau stoper.

Digisport.ro

OUT! Lovitură grea primită de FCSB

O regulă nescrisă a fotbalului spune că decât să faci două improvizații de mai mică amploare, mai bine faci una și buna. Să nu dezechilibrezi două posturi. Noi am făcut 7 (șapte!). Daca vreți, ăsta e rezumatul meciului într-o singura frază. Rapid a intrat cu 7 improvizații in primul 11 în meciul cu Sepsi.

Vă dați seama ce potențial are lotul Rapidului?

“Răuvoitorii” ar spune că jocul Rapidului a fost greu de groaznic. Eu prefer vorba unui hâtru din tribună: vă dați seama cât potențial are echipa asta dacă a reușit să nu piardă în formula asta? în condițiile în care jucătorii au fost puși pe posturi parcă prin tragere la sorți…

În secunda 40 oaspeții deschid scorul la o coproducție hilară Blazek – Aioani, cu fundașul slovac respingând o minge spre centrul unui careu părăsit de Aioani, aflat undeva la marginea suprafeței de pedeapsă. Cine spunea că Marian ezită să iasă?! Meciul și gafa – obiectiv îndeplinit pentru amândoi din minutul 1. Rog în acest moment cititorii să facă efortul de a întelege că dincolo de șocul momentului, noi cei din tribune încă nu înțelesesem cum sunt așezați în teren jucătorii Rapidului.

Nici două minute mai târziu, Rapidul egalează după o faza fixă prin același Blazek, care ajunge pe un net-zero în relația sa complicată cu tabela de marcaj. Sepsi controlează jocul, însă în minutul 41 Rapidul preia conducerea prin cel de-al doilea (și ultimul) procedeu ramas la dispoziție pentru a înscrie: contra. Da…pare greu de crezut, însă realist vorbind, astăzi Rapidul nu poate marca decât la faze fixe sau pe contra-atac. Pasă lungă a lui Manea, Hasani se descurcă perfect și îl angajează în “gaură” pe Petrila, care încrucișează cu Burmaz. Claudiu îl execută cu dreptul pe Niczuly și e 2-1, cumva împotriva cursului jocului.

În repriza a doua Ciobotariu îl accidentează pe Burmaz după o intrare necontrolată (sper din tot sufletul ca Bora e bine!), iar ieșirea sârbului îi face seara neagră tânărului Jambor. Care imediat după intrarea în teren ratează o ocazie clară de 3-1, după o centrare excelentă a lui Micovschi și o minge lăsată isteț de Hasani.

Urmează o dominare cvasi-totală a oaspeților, care reușesc să marcheze o singură dată, în ciuda numeroaselor faze de atac. Totul pe fondul unui joc haotic al Rapidului, sabotat parcă și de schimbări. Toți cei intrați venind cu minus față de titulari, cu excepția lui Pașcanu. Dacă Iacob a părut că a cerut el însuși schimbare, Hasani a fost extrem de nemulțumit la înlocuirea cu Papeau, kosovarul lăsând senzația că a făcut unul dintre cele mai reușite meciuri de când e la Rapid. În timp ce înlocuitorul său, alintatul Papeau, a depus mărturie prin joc că ar fi primul pe lista de transferuri a celor de la Harlem Globetrotters, daca americanii ar avea o franciză în fotbal. Pe plajă, desigur.

Confuzie în teren, “Demisia!” la final

S-a scandat “Demisia!” cu patos, dar abia ăsta e singurul lucru firesc al serii de fotbal din Giulești. S-a și huiduit, dar dacă și jucătorii au fost ținta nemulțumirilor, e nedrept. E multă confuzie în jocul Rapidului, însă terenul e doar recipientul colector. Confuzia ajunge în iarbă de pe bancă, iar pe bancă din birouri. Astea sunt zalele lanțului slăbiciunilor. Pentru că întotdeauna alegerile riscante, greșite și ilogice se decontează. E o chestiune de timp. Spre șansa Rapidului, momentul acesta a venit repede.

Cred în continuare că Lennon e un antrenor care știe fotbal, dar de pe locul meu din tribună pare clar ca lumina nocturnei că se află încă în faza în care face cunoștință cu fotbalul românesc. Doar că, surprinzător și neașteptat, campionatul a început de vreo 4 etape deja. Iar insistența cu care persistăm în fandoseala numită 3-5-2 pare să-și tragă seva din niscai orgolii și încăpătânări. Iar timp să înțelegi nu prea mai e, pentru că până ne vom familiariza cu lotul, locul și competiția, încrederea jucătorilor și autoritatea antrenorilor se vor fi topit de mult. Totul sub privirile înțelegătoare ale celor responsabili de zona sportivă, care au acceptat și cauționat toate aceste experimente fantasmagorice.

Apropo de antrenori…nu că ar mai fi fost nevoie de tușe suprarealiste la Rapid, dar imaginea cu Lobonț oferind și sezonul ăsta indicații de la margine…neprețuită…

Ceasul al doisprezecelea

Ce am văzut aseară în Giulești este, pe scurt, de vise rele. Un sistem nepotrivit a fost garnisit cu improvizații peste improvizații, totul conducând la o perfect logică și explicabilă confuzie plenară. Căreia cineva trebuie să îi pună capăt, până nu e prea târziu. Neîncrederea jucătorilor nu li se datorează de data asta; a căuta vina în direcția lor e greșit și nedrept. Iar a continua pe drumul ăsta înseamnă sacrificarea sezonului. Deși pare greu de crezut, Rapidul se află astăzi pe cursul pe care s-a aflat Dinamo sezonul trecut. Cu multe similitudini cu povestea celor de la FCU (Doamne ferește și apără!). Încă e timp pentru a redresa corabia, dar a sosit timpul masurilor decise, radicale si asumate. Oricât de dificil ni s-ar părea să facem asta. E ceasul al doisprezecelea!