În viață sunt unele lucruri pe care e mai bine nici să nu încerci să le explici rațional. Uite, meciul ăsta, de exemplu. E nedrept eșecul Rapidului, nu-i așa? După toate regulile pe care (avem impresia că) le știm, e o înfrângere nemeritată. Doar că, aparent, Universul are un set ceva mai generos de principii și, din când în când, ni le reamintește pe cele mai puțin evidente.
Rapid nu a pierdut fotbalistic la Sepsi vineri seara. Pe regulile fotbalului încasam două goluri în prima repriză (aia în care am evitat elegant fotbalul) și aia era. Ba chiar, în logica firescului, marca Rapid măcar de două ori în repriza a doua și aveam și noi un weekend liniștit. Pe noi ne-a altoit karma, întrupată în nuiaua îndesată de moș Nicolae în ghetuțe. Vă explic imediat.
Pe Omar s-au plătit bani frumoși acum un an și jumătate. Și băiatul a pierdut la Rapid un an degeaba, exact când avea mai mare nevoie să joace. Vara asta, Rapid a anunțat că l-a împrumutat. Realitatea este că s-a descotorosit de el.
Dacă ai cât de cât încredere în fotbalistul pe care îl împrumuți, încerci să eviți să pui în scenă continuarea comediei negre „cazul Bunică”. Cu alte cuvinte, o nouă reușită a managementului sportiv care a transformat Rapidul ultimilor trei ani în terminal de aeroport, cu zeci de jucători în rol de călători care vin de oriunde și pleacă spre nicăieri.
Când băteam mingea în curtea școlii, se auzea uneori „lasă-l bă, să tragă… că și-așa nu știe…”. Așa l-a împrumutat Rapid pe Omar la Sepsi.
După ce a fost la propriu salvatorul Rapidului cu Slobozia și a netezit debutul noului antrenor la Iași, Rareș Pop s-a așezat cuminte la coadă după N’Jie, Hasani, Burmaz și uneori Dobre pentru a prinde minute pe postul pe care e titular la naționala U20. Tundem pierdut la spate aripile unui tânăr promițător, la al treilea sezon de prima ligă, care a demonstrat inclusiv la Rapid, jucând pe postul lui cu niște (măcar doi) fotbaliști care nu au demonstrat nimic în ciuda nenumăratelor șanse.
Apoi, când invoci din senin și fără motiv clauza celor „patru puncte” marțea, după un meci și o victorie fără istoric în Cupă, te întâlnești cu ele vineri seara la Sfântu Gheorghe în campionat. Pentru că da, e posibil ca punctul luat cu Petrolul să se dovedească important, dar e probabil ca cele două puncte pierdute în același meci să se dovedească și mai importante.
Ape agitate fără sens – karma ne scoate la tablă și ne dă greu.
Aioani – Manea, Ignat, Pașcanu – Onea, Hromada, Christensen, Borza – N’Jie, Boupendza, Petrila. Formula standard, cu N’Jie reîntors printre titulari. Și cu aceeași senzație lăsată de Clinton. Tehnic, dar inutil. Poate nu-l ajută nici jocul, pentru că în prima repriză am ales din nou să jucăm fricos, iar tehnica fără viteză nu ajută când ești la 30-35 de metri de poarta adversă. Poate finețea camerunezului s-ar transforma în ceva eficient dacă s-ar întâlni cu mingea în preajma careului. Ceea ce e greu să se întâmple când abordezi jocul „la siguranță” într-un meci în care trebuie să iei 3 puncte.
Oamenii reprizei au fost fără discuție Oberlin și El Sawy, care au creat pericol de 2-3 ori la poarta lui Aioani, într-o repriză controlată de gazdele care au avut inițiativa. Desigur, pe fondul unui joc „la așteptare” al Rapidului.
Paradoxal, ocazia reprizei ne aparține și e chiar una dublă. Ignat are o angajare perfectă la Petrila, Claudiu preia excelent, Niczuly scoate în mijlocul careului de unde Burmaz reia în bară. Uriașă ocazie! Dar nimic față de ce urma să vedem…
Pauza e câștigată de Șumudică. Uite, de aia și spun că nu pe logica fotbalului am pierdut… Ne-am prins că nu avem ce aștepta, așa că echipa iese de la vestiare decisă să joace fotbal. Dovedind că și poate să facă asta! Și nu 5-10 minute, ci pe parcursul întregii reprize.
Ca și în meciul cu Afumați, Șumudică lasă lesa largă mijlocașilor, care primesc permisiunea de a urca, iar asta se simte imediat. Ca o paranteză, inclusiv schimbarea Hromada-Emmers arată intenții ofensive. Dar când e să se-aleagă praful…
Rapidul ratează 4-5 ocazii mari în repriza a doua, prin Petrila, Christensen, Boupendza și Burmaz. Ratarea lui Burmaz (dublă transversală din 2 metri!!) e una după care începi să te interesezi de vrăjitoare specializate în dezlegat ghinioane.
Când joci așa (Rapid a trimis de 3 ori mingea în bară în repriza a doua și de 4 ori tot meciul!), de obicei fotbalul te răsplătește. Vineri seara nu a făcut-o, iar explicația mea e cea din debutul materialului.
Dacă nu sunteți convinși, urmăriți faza golului lui Sepsi. Ăla care a contat în economia meciului – primul. Pleacă din gheata unui jucător care a comis-o cu Petrolul, a fost mângâiat pe cap de antrenor la declarațiile de după Afumați și care dacă avea 55 pe tricou era schimbat aseară de la pauză. Apropo de Boupendza… Rămân credincios părerii că e fotbalist. Nu valoarea cred eu că e problema. Ci dezordinea din joc și folosirea sa pe o poziție care nu e a lui.
„Normal că atunci când joci cu un astfel de jucător acolo, te aștepți să ai dinamică. Te aștepți să fie mobil, întrucât nu este un număr 9 clasic. Te aștepți să aibă demarcări, să plece în profunzime. Demarcările lui, totuși, erau între mine și mijlocași. Normal că mă anula și pe mine. Nu-mi convenea. Nu puteam să-mi fac manevrele. Dădeam de el”. Asta spunea Mutu într-un interviu la FANATIK despre experiența sa la Fiorentina cu Jovetic vârf.
Petrila a făcut o repriză secundă mai bună decât prima. Poate și pentru că nu a mai dat peste Boupendza, mutat în dreapta. Jocul lui Aaron e haotic și neclar pentru că e pus să joace ce nu știe (vârf), iar nereușitele îl frustrează și îl macină.
N-aș încheia povestea meciului fără a-l remarca pe Ignat, un alt jucător nedreptățit de Rapid. Impecabil, fără greșeală, calm, sigur pe el. Fără faza golului 1 am fi putut spune același lucru și despre Borza, cel care a reușit probabil unul dintre cele mai bune meciuri ale sale la Rapid.
Lăsând karma deoparte, cred că și noi trebuie să facem fix ce îi cerem lui Aaron. Băiatul trebuie să-și pună ordine în joc, noi în gânduri și așteptări. Pentru că dezamăgirile nu sunt nimic altceva decât așteptări prost calibrate. Rareori ce începe prost se termină bine, iar campionatul a început foarte prost. Bine, am și lucrat din greu la asta, dar e o altă discuție.
Hai să ne concentrăm pe ce ne e sigur la îndemână: pregătirea sezonului viitor și Cupa. Cupa ne va ține pe noi, suporterii, în priză. Și ați înțeles probabil cât de important e asta.
Iar ultimii doi ani au demonstrat cât de păgubos e să tragi în neștire de un sezon mort. Hai să-l folosim pe ăsta cu înțelepciune, ca să nu-l ratăm și pe următorul. Dacă tot e greu să transformăm Rapidul într-o echipă ofensivă, ce-ar fi să folosim etapele rămase să învățăm asta? Nu știu… Zic și eu…