Bogdan Baratky, analiză la rece după Rapid – U Cluj 0-2: „Vocaţia deziluziei”

Până acum Rapidului i-au ieşit premierele. Primul meci în prima liga după 6 ani – victorie cu Chindia. Inaugurarea Giuleştiului – victorie cu Poli. Primul meci oficial pe noul Giulesti – victorie cu Botoşani. Primul meci al lui Şumudică la revenire – victorie la Iaşi. Chiar şi autocarul a fost inaugurat cu un rezultat pozitiv acolo unde Rapidul nu prea obişnuieşte să agonisească puncte – egal la Craiova.

Bogdan Baratky și vocația deziluziei după Rapid – U Cluj 0-1

Urma debutul lui Şumudică în Giuleşti, aşa că vă spun sincer: am crezut în victorie. Mai ales că echipa venea după un respiro de două săptămâni şi, chiar dacă panterele negre nu au încă drept de joc, aveam la dispoziţie un lot îmbunătăţit faţă de precedenta etapa.

Ca să rămân în zona ezotericului, am simţit că seara s-ar putea să fie totuşi defectă atunci când am văzut steaguri în peluza dinspre teatru. Pentru că, nu-i aşa, vocaţia deziluziei se antrenează şi cu decizii neinspirate în momente prost alese.

Omagiul lui Mulțescu

Dar hai să părăsim zona asta (deşi aş mai avea ceva idei…) şi să ne întoarcem la fotbal. Adică la modul în care toate astea s-au transpus în iarbă. Într-un meci care a început cu omagiul adus de publicul rapidist celui care a fost Gigi Mulțescu. Mulțescu, personalitate a fotbalului legată definitiv de Dinamo, dar care a antrenat și chiar a jucat un meci în tricoul vișiniu. Chiar dacă amintirile fotbalistice legate de Mulțescu in Giulești s-au estompat poate în 35 de ani, publicul a salutat aseară în primul rând calitatea umană, singura calitate care învinge timpul.

Digi24.ro

VIDEO. Șoșoacă și contestatara sa au fost colege de partid și au făcut împreună ritualuri vrăjitorești contra adversarilor politici

Prefer să încep cu concluzia; toate şi-au dat mâna într-un meci care nu a curs nicio secundă în favoarea Rapidului. Şi care s-a încheiat cu victoria meritată a unei echipe mature, modelată de un antrenor meseriaş, care a împrmutat din seriozitatea şi rigoarea sa trupei pe care o pregăteşte.

Mașina cu motor nou și pana de inspirație

Nimic nu i-a ieşit lui Şumudică aseară. A mizat în primul unsprezece pe cele două noi achiziții, rezultând o linie de mijloc complet nouă (Christensen – Hromada – Grameni), într-un sistem nou (4-3-3). Așadar, Rapidul începe cu Siegrist – Manea, Săpunaru, Pașcanu, Braun – Christensen, Hromada, Grameni – Micovschi, Burmaz, Petrila.

Cu Hromada titular după lunga perioada de absență și cu cei doi nou veniți (Grameni si Christensen), Șumudică schimbă motorul echipei cu totul. Daca i-ar fi ieșit, i-am fi lăudat inspirația. Cu tabela în față, remarcăm doar că am ales să dăm replica liderului cu o linie de mijloc în care baieții se cunoșteau de nici o săptămână. Idee necâștigătoare, constatăm acum, după bătălie. Fundaș stânga este improvizația Braun, iar extremă dreaptă este preferat Micovschi.

Dincolo, Sabău așează un 4-3-1-2, croit pe experiența și valoarea unor Cristea, Chipciu, Nistor, Masoero, Bic, Popescu și Thiam.

Digisport.ro

Răsturnare de situație! Anunțul unui neurochirurg, după ”prima apariție publică” a lui Michael Schumacher: ”Nu e posibil”

Obiectiv, Rapidul nu a făcut o primă repriză rea. Entuziasmul debutului de meci a fixat Clujul în preajma propriului careu în primele 5-6 minute. Repriza a fost controlată de Rapid, nu doar ca posesie (62%-38%), ci și ca prezență în zona careului advers, fotbal ofensiv și inițiativă. Șumudică a încercat să spargă defensiva lui Sabău cu precădere în benzi, prin triunghiurile desenate de Braun – Petrila – Grameni în stânga și respectiv Manea – Christensen – Micovschi în dreapta, urmate de centrari, sau angajarea omului eliberat în spatele defensivei.  Desigur, cu precădere în stanga, acolo unde Petrila a fost in bună dispoziție de joc.

Fără rezultat pe tabela, pentru că lipsa omogenitatii a făcut lucrurile neclare în zona careului oaspete, dar am văzut faze lucrate și o idee de joc. în ciuda faptului că Manea, Micovschi și (mai ales) Braun au avut o seară cenușie.

Pe posesia Clujului Șumudică a ales prudența, așteptând construcția oaspeților în propria jumătate, pentru a micșora spațiile dintre linii, acolo unde pasele lui Nistor și demarcările vârfurilor ar fi putut crea pericol.

Contrar cursului jocului, la singura lor fază periculoasă din prima repriză, studenții marchează. Un gol aproape identic cu cel marcat de Rapid la Craiova. Ieșire în viteză din apărare după un corner, mingea dusă rapid la marginea careului, un-doi de manual Pereira – Thiam, care îi scoate din joc pe Pașcanu și Braun și e 0-1. Moment în care Rapidul se clatină, pentru că echipei îi lipsesc fundamentele: încrederea și rutina. Odată anihilat efectul adrenalinei, era nevoie de încredere in propria valoare pentru a reveni. Or asta se câștigă în timp și prin victorii. Este exact ce a avut Universitatea lui Sabău; prin asta a supraviețuit debutului de meci și a punctat la prima ocazie.

Repriza Universității, repriza maturității

La pauză, Șumudică mută agresiv, cu Pop, Kait și Emmers înlocuindu-i pe Micovschi, Hromada și Grameni. Deși din tribună a părut că norvegianul Christensen a avut o repriza mai slabă decât Grameni, iar Braun a dat nenumărate semnale de slăbiciune (atât ofensiv cât și defensiv). În timp ce înlocuirea lui Hromada face să pară pripită decizia de a-l titulariza direct după o absență de jumătate de an.

Începutul de repriză e identic. Rapidul atacă, Clujul absoarbe presiunea chiar dacă nu iese din propriul teren în primele 5-6 minute. Dar niciunul dintre cei trei nou-intrați nu vine cu plus. Iar meciul se rupe definitiv în minutul 60, când Braun comite ireal (dar în logica evoluției de până atunci) penalty după ce e depășit cu mare ușurință în bandă. Nistor transformă calm și din acest moment încrederea se prăbușește la Rapid. Și odată cu ea posesia, iar fără minge e imposibil să marchezi.

A doua jumătate a reprizei e controlată aproape în totalitate de oaspeți, care domină categoric duelul din teren. Posesie sigură, încă două ocazii (o bară și un șut pe lângă vinclu) și per total o imagine de trupă lucrată, sigură pe mijloacele sale și care știe ce joacă. Kait ratează incredibil pe final după un corner, dar senzația generală e că Rapidul nu ar fi marcat nici dacă s-ar fi jucat încă o repriză.

Ratăm un moment psihologic, ratăm restarul și la jumătatea turului accederea în play-off pare o fata morgana. O singură victorie în 9 meciuri, fără gol marcat de atacanți, cu o improvizație pe postul de fundaș stânga unde am cheltuit 1 milion pentru unul de meserie, campionatul redevine un chin pentru noi. Mai ales în condițiile în care întăririle din ofensiva vor mai întârzia probabil cel puțin încă două săptămâni.

Casa cu 5 arhitecți

Iar asta e o presiune suplimentară pentru antrenor. Care va trebui să gestioneze cu întelepciune acest eșec, pentru a nu tensiona un lot aflat în criză de rezultate și încredere. Rezultatele sunt evident sub valoarea lotului, dar fără o stare de spirit bună nu vom depăși criza de rezultate. Acesta e, de fapt, examenul lui Șumudică. După doar 3 meciuri la Rapid, Șumudică se află într-un punct critic – valul de optimism provocat de numirea sa a fost anihilat aseară și nici timp nu mai e pentru reglaje.

Universitatea a învins ieri nu doar pentru că e o trupă cu experiență (asta a ajutat-o să gestioneze atmosfera), ci și pentru că e o echipă construită și lucrată într-un an și jumătate. În timp ce la construcția clujeană a lucrat cu pricepere un singur arhitect, la Rapid și-au făcut mâna vreo 4-5. Rezultatul fiind că în această vară Rapid a adus 14 jucători, adică un rulaj nou-promovată.

Exista o singură scurtătură pentru situația Rapidului și am ratat-o: victoria. Ultimul medicament minune – entuziasmul – s-a terminat și el; de astăzi chiar va fi nevoie de suplimente alimentare pentru inimă, pentru că va fi un sezon plin de turbulențe.