Când Crăciunul, Revelionul și Sfântul Ion te surprind (practic împotriva voinței tale) pe locul 2, la un singur punct de lider, e foarte greu să pretinzi că nu ești un candidat la titlu. Greu, dar nu imposibil, desigur. Campania de transferuri urma să devoaleze nu atât intențiile, cât mai ales puterința Rapidulețului în încleștările primăverii. Mai ales că organigrama betonată cu director sportiv de import poate crea impresia de protagonist al competiției.
Doar că în țara de origine a lui signor Pederzoli fereastra de transferuri din Ianuarie se numește „mercato di riparazione”, iar Rapidul, conform declarației unui punct fix din organigramă, câștigase deja vara transferând un singur titular – fundașul central Kramer. Pe locul 2 și cu vara câștigată, ce naiba să repari?! Vorba aia…la ce merge, nu umbla! Unde mai pui că dacă adjudecăm și iarna, riscăm să lăsăm calendarul (Doamne ferește!) fără anotimpuri…
Propriile prestații, dar și contextul favorabil au pus Rapidul într-o conjunctură cu care e greu de crezut că ne vom mai întâlni în viitorul apropiat. Iată de ce aportul clubului trebuie să se facă simțit în Ianuarie, prin transferuri inspirate și de valoare, care să ofere șanse reale în lupta de la vârful clasamentului.
Totuși, primul obiectiv al campaniei de transferuri este însănătoșirea bugetului de salarii. Supraîncărcat cu balast în sezoanele precedente, acesta trebuie să devină obligatoriu mai suplu, nu doar din motive contabile, ci și pentru a putea face loc venirilor atât de necesare.
Astfel, Pop și Ignat au plecat împrumut la Petrolul, nu doar ca monedă de schimb pentru Sălceanu, ci și pentru a găsi la Ploiești minutele pe care nu le puteau avea în Giulești. Stolz, o consecință a sinergiilor sportive cu Genoa, pleacă să își caute împlinirea profesională în țara natală. Micovschi se transferă definitiv la Pitești pentru a suplini golul lăsat de Caio (țintă intangibilă pentru Rapid), iar pentru Baroan, intrat în dizgrația antrenorului, se caută soluții de recuperare a investiției din vară. Deși, după 6 luni, investiția din vara câștigată s-a transformat deja în cheltuială.
Cu contractul proaspăt prelungit, Gojkovic e împrumutat până în vară la UTA, clubul aflat în concordat preventiv de unde Rapid nu a reușit să îl aducă pe Tzionis, una dintre țintele iernii. Nu în ultimul rând, Braun, a treia opțiune de fundaș dreapta, e pe cale să se reîntoarcă la CFR, mișcare menită să rezolve problema creată de inexplicabila prelungire de contract oferită neamțului.
Multe plecări (îmbucurător!), ceea ce înseamnă că până la închiderea perioadei de transferuri vom vedea și multe sosiri, semnificativ peste cele 2 (atacant și mijlocaș) despre care se vorbea în Decembrie.
Iarna se fac în principiu două tipuri de transferuri: pe bani (sumă de transfer), sau împrumuturi (cu, sau fără clauză de cumpărare). Contractele expiră de regulă vara, deci jucătorul liber nu e marfă de sezon.
În prima categorie intră jucători în general indezirabili pentru cluburile la care sunt legitimați și care, din acest motiv, nu joacă. Un astfel de fotbalist, indiferent de cotă, talent, sau potențial, are nevoie de timp pentru a intra în formă și în ritm de competiție. În cea de a doua regăsim jucătorii dezirabili; cluburile la care sunt legitimați trebuie convinse să lea dea drumul. Vorba bună face minuni, dar de obicei banii sunt argumentul forte. Ei bine, Rapidul a bifat ambele categorii.
Paraschiv este fotbalistul cu valoare demonstrată în campionatul intern, dar pentru care transferul extern se înscrie mai degrabă în categoria dezamăgirilor. Fără meciuri în picioare, e un pariu bazat pe calitatea din trecut. Dacă va găsi răbdare și un mediu propice, Paraschiv poate fi un transfer bun, dar nu imediat. În varianta fericită, e un transfer pentru play-off și pentru sezonul viitor.
Financiar, e varianta optimă pentru un club al cărui buget a fost îndelung și constant agresat în sezoanele precedente. Sumă mică la împrumut și una consistentă în vară, dar numai dacă fotbalistul confirmă. Risc minim din acest punct de vedere. Sălceanu vine să rezolve două probleme: cea a dublurii lui Borza și cea a under-ului din sezonul viitor. Pentru că, născut în 2004, Sălceanu îndeplinește acest criteriu și în sezonul 2026-2027. Rapidul stă exclusiv în Borza în stânga apărării de la Junior Morais încoace. Aparent a fost nevoie de experiența unui director sportiv cu serie A în CV pentru a identifica acest mic neajuns care i-a dat peste cap tot universul lui Gâlcă după accidentarea lui Borza. Pe prima o va rezolva imediat; va fi rezerva lui Borza în acest sezon, pentru că Borza este jucătorul cu cel mai mare potențial de export din lotul Rapidului. Despre soluția la cea de-a doua problemă ne vom lămuri din vară.
Financiar, ca pentru mai toate transferurile din SuperLiga, informațiile vin pe surse. Dacă suma vehiculată în presă (400k EUR) e reală, pentru un fotbalist cu 24 de partide în prima ligă și care mai îndeplinește regula under un singur sezon, transferul pare mai degrabă unul scump. Mai ales că Rapid a împrumutat la Ploiești și doi fotbaliști (desigur, în beneficiul ambelor cluburi) ca parte a tranzacției. Și e greu să nu te întrebi cum ar fi fost să constați în vară că ai nevoie de rezervă pentru Borza și să îl remarci pe băiat când a retrogradat cu Buzăul, nu după ce a debutat la selecționata U21.
În fine, Iliev, portar cu experiență, e cel care îi va face concurență lui Aioani, cu un salariu semnificativ mai mic decât cel al lui Stolz.
Clar, lista sosirilor rămâne deschisă; sigur vom mai avea subiecte de discuție.
În al patrulea an de proiect, după trei sezoane sub semnul dezamăgirii, clubul pare să înțeleagă importanța momentului. Rămâne de văzut cum va fi gestionat acest moment, pentru că, indiferent de ce credem noi chibiții, sezonul va insista să ne demonstreze tuturor că dintre toate anotimpurile lui Vivaldi, cel mai indicat e să câștigi primăvara. Cu accent pe luna Mai.
Gâlcă e optimist cu premeditare, sperând că Paraschiv va redeveni marcatorul de acum 2 ani, iar mijlocașul ofensiv, căutat în Giulești încă de la plecarea lui Ioniță și despre care vorbim de 7 luni, va ajunge în lotul Rapidului. Ultima variantă vehiculată fiind Moruțan.
Suporterul? Exuberant și emoțional, circumspect, dar mereu dispus la optimism. În Giulești sezonul debutează cu un protest tăcut de 15 minute, în semn de apreciere pentru efortul clubului de a menține în organigramă un fin cunoscător al rapidismului, cu care tot insistă să interacționeze. Personaj care, prea important pentru a fi înlocuit, revine în atenția publicului după un an cu o idee absolut genială. O măiastră asociere între alfanumeric și cromatică, cu alte cuvinte Rapid 1923 pe fundal roș-albastru. Totul pe fondul unei simbolistici sinergice de care rudele italiene prin alianță au preferat să facă abstracție, manifestând o reticență inexplicabilă în a o prezenta propriilor clienți. 15 minute, cam cât îi ia clientului nemulțumit să completeze condica de sugestii și reclamații.
Cu mijlocaș ofensiv sau fără, sinergici sau neatârnați, îndrăznesc să spun că tot acolo suntem. Important este să ne amintim ce ne-a adus împreună, pe Giulești și lângă Rapid. Cu siguranță nu palmaresul produs în peste 100 de ani de existență. Secolul ăsta nu a adus neapărat trofee, ci ceva mult mai profund. Cu adevărat de neînlocuit. De aceea, dragi rapidiști, vă doresc la start de sezon, ceea ce îmi doresc și mie: să ne bucurăm de Rapid! Pentru că puține lucruri au darul de a apropia oamenii și a-i aduce împreună.