După U Cluj, Sibiul era un al doilea bau-bau pentru noi. Vă dați seama ce era în sufletul nostru când ne gândeam că trebuie neapărat să ne revenim după înfrângerea cu clujenii printr-o victorie în deplasare la Hermannstadt. Adică echipa care ne-a întors în tur în Giulești în ultimul minut al prelungirilor și ne-a luat de sub nas finala Cupei sezonul trecut.
Semn bun, după giumbușlucurile tactice din etapa trecuta, Gâlcă revine la setările din fabrica și montează primul unsprezece după manualul de utilizare, nu după inspirație: Aioani – Onea, Pașcanu, Ciobotariu, Borza – Keita, Grameni – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic.
Onea rămâne în echipă după drama lui Manea, Pașcanu revine după suspendare, Keita îi ia locul lui Hromada deși mai are mult de recuperat la capitolul ritm de joc, Petrila reintră în stânga, Dobre revine la locul sau în dreapta liniei de atac, iar mijlocașul ofensiv e Christensen. Se joacă la 3 zile, Morutan nu poate fi forțat într-un astfel de ritm, astfel că Olimpiu rămâne, logic, pe bancă.
Mult mai hotărați și agresivi sibienii pe debutul de meci. Eram tentat să spun „marcă înregistrată Dorinel”, dar cu agresivitatea asta eram obișnuiți din mandatul lui Măldă. Construim cu dificultate, nu reușim să ne apropiem de careul advers, în schimb Sibiul vine peste noi cu un Neguț în formă, și doi interi mobili, ambii cu șut în dotare – Albu și respectiv Florescu. De altfel, Albu ne îngheață cu o „ștachie” de la 25 de metri care izbește transversala.
Deși posesia ne aparține, gazdele par să aibă inițiativa în fața unei echipe fără niciun nou transfer în primul unsprezece și care simte încă apăsarea eșecului cu U. Sibiul e echipă scurtă, se apară sus, creează densitate, face pressing. Antidotul găsit de Gâlcă e pasa lungă în bandă, în spatele liniei de apărare, însă Dorinel și-a făcut temele. Nu surprindem nici când lansam extrema, nici când Dobre sau Petrila vin la interior pentru a deschide spațiile fundașilor laterali. Deși Chițu a e activ în zona careului, nici Hermannstadt nu reușește să își creeze mai mult decât faze periculoase.
Oarecum împotriva cursului jocului reușim însă să deschidem scorul în minutul 26. După o lovitură liberă din preajma careului, Ciobotariu demonstrează că e mai bun atacant decât e Chițu fundaș, pivotează cu vârful gazdelor în spate și marchează frumos cu toată opoziția lui Dur-Bozoancă. Reținem minutul 26 nu numai pentru că e minutul deschiderii de scor, ci și pentru că din acel moment Rapid a preluat controlul jocului și nu l-a mai cedat până la final.
Pauza îi aparține lui Gâlcă, pentru că începutul de repriză ne aparține. Răspundem agresivității gazdelor cu agresivitate și reușim astfel să fim echipa mai activă. Simțind pericolul, Dorinel mută primul și probabil mai rapid decât și-a propus: în minutul 55. Intră Gjorgjievski și Jair, adică arc și săgeată. Jocul Sibiului se schimbă, macedoneanul jucând rolul de pivot, punct fix în fata careului. Ocaziile însă rămân la noi. Christensen demonstrează (de două ori!) că dacă șutul la poartă ar fi singura calitate cerută pentru fotbal, meseria sa ar fi alta, dar îmbucurător este că ajungem des în poziție de finalizare. În minutul 60 profităm de o eroare a apărării adverse, iar Petrila obține penalty-ul. Dobre nu bate perfect, dar nici foarte rău, însă Muțiu ghicește execuția și apară.
Dorinel simte momentul și plusează cu Simba și Antwi, pentru a crește viteza în bandă, dar și pentru a pedepsi eroarea lui Ciubotaru de la penalty. Dar meciul e oarecum în oglindă cu cel din etapa trecută. Dacă în partida cu U nu am reușit să fructificăm momentul psihologic al ratării lui Macalou (imediat după golul de 0-1), în seara aceasta nici gazdele nu reușesc să profite de injecția de moral oferită de Muțiu.
Rămânem sus, ne păstram luciditatea, iar cel care închide meciul e Grameni, cu o excecuție copiată de la Hagi, fostul sau mentor. Nu e un gol întâmplător; Dina a reușit ceva similar (chiar de la o distanță ceva mai mare) în cantonamentul din Turcia. Urmăriți vă rog faza: Dina apucă să îl vadă pe Muțiu în afara careului înainte că mingea să ajungă la el, Muțiu înțelege și el ce urmează să se întâmplă și se retrage grăbit spre poartă, dar șutul e perfect; zero șanse pentru portar. E 0-2, golul ne da liniște și anulează atât penalty-ul ratat, cât și schimbările lui Dorinel.
La adăpostul scorului Gâlcă introduce 3 oameni proaspeți – Vulturar, Jambor și Manea, după ce cu puțin timp înainte de golul lui Grameni Paraschiv i-a luat locul lui Koljic. Meciul rămâne la discreția noastră (nici o faza periculoasă în contul sibienilor în repriza secundă) și în minutul 83 se petrece minunea! Jambor marchează după cursa și pasa lui Petrila un gol în aparență simplu, dar inimaginabil de complicat și important pentru un atacant fără gol în campionat de peste un an și jumătate. Să fie într-un ceas bun!
O victorie – pansament după o înfrângere neașteptată și care încă ustura înaintea partidei. Trei goluri, un joc solid în repriza secundă, o minunăție de gol marca Dina, plus cadoul lui Timotej. O seară în care ne-a ieșit totul, pe un teren dificil pentru noi, cu un adversar care ne-a taxat de câte ori ne-a prins.
Și o tema de meditație: așa cum se văd lucrurile din tribună sau din fața TV-ului, Christensen e pe cale să își piardă postul de titular. Grameni e peste el în poziția de mijlocaș central, iar Moruțan e mult mai potrivit că mijlocaș ofensiv. De văzut cum va gestiona Gâlcă acest subiect, pentru golul și forma lui Grameni îl impun ca titular la mijloc. Pe de altă parte, calitatea lui Moruțan îi oferă acestuia tricoul de titular ca mijlocaș ofensiv. Etapa trecută a fost sacrificat Petrila, care a scos astăzi un penalty și a oferit o pasă de gol.
E cel mai interesant subiect din viitorul apropiat și totul ține de inspirația și tactul antrenorului.