Bogdan Baratky, arc peste timp și minusurile pe care trebuie să le șteargă giuleștenii după Dinamo – Rapid 0-0: „Derby la 0 grade”

Primul episod al serialului Dinamo – Rapid s-a petrecut în Septembrie 1948, atunci când nou-născuta Dinamo a întâlnit CFR pe arena…Venus. „CFRB cu o echipă asanată moral a învins just pe Dinamo” – acesta a fost titlul cronicii în presa vremii, după o victorie “scurtă” cum s-ar numi ea astăzi, prin golul lui Filoti (îi mulțumesc dlui Iscrulescu pentru imaginile de arhivă).

Puțină istorie – Zimbrul asanat moral și tricolorul cu gaură

„CFRB s-a prezentat în acest joc fără Marian și Stănescu suspendați cum se știe în urma unei acțiuni de asanare morală a cadrelor echipei”, citim în cronica partidei. Erau vremuri în care până și echipele de fotbal trimiteau “cadre” în teren, nu fotbaliști, iar asanarea morală devenise sport național. Venit din alte vremuri, Rapidul se cerea asanat, proces dealtfel generalizat la nivel de societate.

Ați remarcat numele “asanate”? Stănescu? Da, Zimbrul! Valentin Stănescu, cel care avea să cucerească cu Rapid primul titlu din istorie și cel care avea să ne readucă în Divizia A după 6 sezoane de exil. I-o fi priit probabil “asanarea morală”. 76 de ani mai târziu, fotbalul se joacă în buza Crăciunului.

După 76 de ani nimeni nu-și mai amintește despre “asanările morale”; istoria e plictisitoare, nu mai interesează pe nimeni și probabil exact de aceea vom fi condamnați să ne-o reamintim prin repetare. Acesta este probabil și motivul pentru care scenografia de la tribuna a doua nu pare în neregulă, deși ea e ridicată de suporterii clubului “patronat” în ’89 de ministerul ocupat fix acum 35 de ani cu reprimarea demonstrațiilor. Ar fi și păcat să lăsăm istoria rece să strice emoția unei foarte bune acțiuni de imagine.

Digi24.ro

Unde se află Liberland, teritoriul din Europa nerevendicat de nicio țară și asociat cu unii dintre cei mai bogați oameni ai lumii

Valoarea. Dacă cineva are vreo întrebare, acesta este răspunsul

Rapidul avea șansa de a ierna pe loc de playoff, iar Dinamo își propunea să se așeze, chiar și temporar, în fotoliul de lider. Premisele unui derby pe cinste. Și a fost derby! Public fierbinte, echipe cu suporteri, nu spectatori, nerv si nervi, agresivitate, ba chiar și fotbal pe alocuri. La final nici Rapid și nici Dinamo nu și-au atins obiectivul ultimei etape, dar probabil că ambele au plecat totuși mulțumite de la stadion.

Digisport.ro

Au plecat fără el: Leo Messi nu s-a mai întors în Argentina, după finala Cupei Mondiale!

Aioani – Braun, Ignat, Pașcanu, Borza – Emmers, Hromada, Christensen – Pop, Boupendza, Petrila.

Aceasta a fost formula preferată de Șumudică, într-un 4-3-3 care spunea că Rapid chiar își dorește cele 3 puncte. Având în față un adversar omogen și cu un joc lucrat, Șumudică a renunțat la clasicul 3-4-3, pentru a nu pierde bătălia de la mijlocul terenului. Dar și pentru că acest 3-4-3 a fost bun câtă vreme trebuia oprit picajul, însă nu a mai răspuns la fel de bine când echipa trebuia să domine jocul. Din motive de lot.

Totuși, cele 3 puncte nu au venit. De ce? Haideți să sărim direct la concluzii: deficitul de calitate. Cred că Șumudică a ales corect formula, meciul a fost bine pregătit, echipa a fost montată, a avut agresivitate și dorință. Nu am câștigat pentru că nu am avut calitatea necesară.

Hromada nu contribuie la jocul ofensiv, practic nu pasează în față și frânează de multe ori tranziția spre careul advers. Util defensiv, el lasă toată presiunea construcției în zona centrală pe Christensen, care probabil ar arăta mai bine cu un partener care să facă ambele faze.

Hromada e un Crepulja mai tânăr, adică un “șesar” de echipă de mijlocul clasamentului, care pune accentul pe defensivă. Spre comparație, Dinamo are două piese care se completează la ambele faze ale jocului – Gnahore si Olsen. Ambii se apără, ambii ajută construcția. Emmers e activ, dar produce chiar mai puțin decât un Cîrjan aflat în zi slabă și scădere de turație, deși aleargă sigur mai mult. În plus, atacantul în mod cert lipsește. Boupendza nu e vârf de atac, iar asta s-a văzut atunci când faza îl cerea în gura porții și nu era acolo. Sigur, a avut și ghinion că atunci când s-a prezentat la finalizare Dobre a întârziat nepermis pasa, dar concluzia rămâne.

Mici ajustări în punctele esențiale

Practic, Rapid trebuie să lucreze în pauza de iarnă la tot axul central dacă vrea ceva de la acest sezon. După 3 sezoane de prima ligă Rapid nu are încă un mijlocaș central cu calitatea ofensivă a lui Albu, iar pentru Rrahmani și Dugandzic nu s-a găsit înlocuitor. E greu spre imposibil să faci performanță fără mijlocași centrali care să joace (ambii!) ambele faze și fără vârf de atac de calitate. Da, e indecent să vorbești iarna de schimbarea axului central după 14 transferuri în vară, dar acesta este scenariul sportiv în care Rapidul rulează de 3 sezoane. Pe scurt, Rapid și-a vândut vârful (în două veri consecutive), a renunțat la Albu și Ioniță, dar a adus înlocuitori sub nivelul celor plecați. De multe ori problemele complicate au explicații simple.

Posesia lui Dinamo, ocaziile Rapidului

Primele 10 minute ale partidei aparțin Rapidului, care își surprinde adversarul prin agresivitate și pressing. Până în minutul 10 notăm 4 faze de poartă, 3 aparținând Rapidului. Roșca respinge excelent în transversală șutul lui Boupendza după o fază lucrată de Emmers, Petrila are un șut periculos din afara careului deviat în corner, același Petrila centrând periculos în careul mic după lovitura de colț. Dealtfel, ocazia lui Aaron avea să rămână cea mai mare a partidei.

Într-o repriză în care și-a adjudecat posesia, Dinamo a echilibrat statistica prin șuturile lui Politic, unul dintre ele remarcându-l pe Aioani care scoate în corner cu un plonjon spectaculos.

Repriza a doua a fost zgârcită în fotbal de calitate. Șumudică face rocada Pop – Dobre, Rapidul iese bine de la vestiare, controlează primul sfert de oră, dar cedează apoi inițiativa. Totuși, Dinamo nu are claritate, pentru că deși construcția funcționează, cuplul Cîrjan – Selmani are o seară mediocră, nereușind să producă pericol în careul Rapidului. Rectific: Selmani produce totuși ceva: cartonașe (galben și roșu), după faze în care provoacă și exagerează.

Fazele importante ale reprizei sunt tot ale Rapidului. Mai întâi Boupendza tratează hilar faza la care scapă singur cu portarul (nu știa că e în offside) fără a reuși să finalizeze. Apoi, după o recuperare în tușă, Dobre își pune în valoare viteza, pătrunde excelent, dar îi refuză assist-ul lui Aaron care apăruse acolo unde rolul i-o cerea – în gura porții.

Meciul se încheie cu un echitabil 0-0, însă după niște nesfârșite prelungiri cauzate de meleul produs la dubla eliminare provocată de exagerarea lui Selmani. Moment pe care centralul a ales să-l gestioneze cu cartonașe roșii mai mult pentru a liniști spiritele, inflamate pe final de partidă.

Nevoia de strategie

Pauza de sărbători e scurtă, dar cred că e mai mult decât binevenită pentru Rapid. Nu știu dacă și pentru Dinamo, aflată pe val, cu un clasament peste propriile așteptări, dar Rapidul chiar are nevoie să-și pună ordine în gânduri și planuri. Dacă Dinamo trebuie doar să continue ce a început în vară, Rapidul are nevoie ca de aer de o strategie. De un plan. Pentru că banii singuri nu aduc fericirea. Și pentru că jocul cu Dinamo a arătat clar unde sunt problemele și de ce Rapid nu a reușit în acest sezon să învingă nici o echipă din zona play-off-ului – autocarul e bun pentru deplasări, nu pentru transferuri.