Vestea bună a serii este că Rapid a reușit să scape de presiunea de a fi singura echipă din campionat fără victorie după 5 etape. Și asta pentru că după egalul de la Buzău ESTE singura echipă din campionat fără victorie după 5 etape. Nu știu sigur, nu am participat la discuții, dar ceva îmi spune că 4 puncte în 5 etape reprezintă un bilanț ușor diferit de ceea ce iși propunea clubul in vară.
România a fost paralizată o săptămână nu de noul episod din Insula Iubirii, ci de dilema sistemului pe care îl va folosi Lennon. Întors din Mexic, Comisarul Moldovan l-a inoportunat public pe mister, încă neîntors din Irlanda, pe tema haiosului cincitreidoi. Exprimandu-și (Comisarul Moldovan), certitudinea că Rapid va schimba sistemul la Buzău.
Intervenția fiind televizată, în direct, ba încă la două posturi și în două momente diferite, aș exclude o lipsă de tact a Președintelui. Și odată exclusă lipsa de tact, rămâne doar intenția unui mesaj public, care ar fi putut foarte bine să rămână privat dacă iți dorești să colaborezi pe termen lung cu antrenorul. Astfel încât jucătorii și suporterii sa rămână cu impresia că schimbarea de sistem e ideea și decizia tehnicianului.
În mod, normal, toată povestea de mai sus, coroborată cu semieșecul din seara asta, ar trebui să conducă la concluzia logică a despărțirii de Lennon. Cum însă istoria recentă a Rapidului nu e chiar un tratat de logica, ne putem aștepta la orice, inclusiv la o continuare autodistructivă în aceeași distribuție.
Lennon avea două șanse: să “moară” pe sabia lui, sau să achieseze la “recomandarea” publică a șefului său. A ales a doua variantă și, cu toate că m-am gândit intens, nu mi-au venit in minte prea multe alte variante de a-ți pierde autoritatea in vestiar, ca antrenor. Complet, gen.
Ăsta e contextul în care Rapidul a trimis în teren un inedit 4-4-2: Siegrist – Braun, Ignat, Pașcanu, Borza – Papeau, Kait, Mendes, Petrila – Hasani, Burmaz
Văzând numele titularilor înainte de meci, am presupus că vom juca în clasicul 4-2-3-1, cu Papeau mijlocaș ofensiv. Ei bine, nu. Mai e nevoie de ceva timp să întelegem unde îl putem așeza pe Papeau. Nu, nu pe banca…a fost bună, recunosc că m-am gândit și eu…
Două surprize în primul 11. Prima e titularizarea lui Mendes, la 5 zile de când a aterizat (la propriu) în Giulești. Asta dacă cumva cineva nu a ințeles cât de acută e criza numărului 6 la Rapid. A doua e absența lui Manea din formula de start; lucru totuși greu de ințeles și explicat dacă e valid.
Despre meci nu vă pot reține prea mult. Posesia a fost fifty-fifty, dacă vă întrebați cine a câștigat la capitolul ăsta. Egalitate perfectă deci între Rapid, o echipă care se crede(a) candidată la titlu și una care în mod realist își propune să se salveze de la retrogradare. Da, e slab campionatul, dar nu asta e explicația. Și nici la Buzău nu e problema; Rapidul e complet nerealist.
În prima repriză Rapidul a avut 3-4 faze periculoase (2 Petrila, 1 Burmaz) și a marcat prin Papeau din pasa lui Petrila, excelent lansat de Borza. Imediat după marcarea golului Papeau realizează și regretă fapta, dispărând discret si complet din joc până la schimbare. Ajutat, desigur și de poziția din teren, care îi permite să se ascundă între fundaș și tușă. Altfel, pe Burmaz sigur ni l-au schimbat în vară dujmanii cu o sosie, iar toate astea se petrec pe fondul unui joc în care posesia provoacă o durere fizică privitorului. Norocul nostru, ca să concluzionez, e că Buzăul nu a jucat fotbal în prima repriză.
Lucru care, spre ghinionul nostru, nu s-a mai repetat după pauză. Complet lipsit de respect față de o candidată la titlu, Buzăul a jucat de-a dreptul obraznic repriza a doua, în timp ce băieții noștri s-au contaminat cu chef de joc de la Rrahmani. Burmaz nu ratează ocazia de a confirma seara penibilă la încă o pasă surprinzator de nespecifică a lui Borza înainte ca Buzăul sa egaleze cât se poate de logic.
Abia introdus în teren, nejucat de-un an, mânzul Omar comite un fault cu o intrare imprudentă. Asta n-ar fi fost mare lucru, dacă încă marcat de modul în care Burmaz i-a irosit pasa, Borza n-ar încearca să respingă centrarea acrobatic cu piciorul. Fără succes. Reușește însă, cu un admirabil efort de coordonare să șteargă mingea cu mâna. Penalty și aia e.
Hențul lui Borza a fost observat de VAR. Același VAR care nu a simțit nevoia să îl cheme pe central să revadă faza la care Petrila, în alergare, lansat în careu de Hasani, e călcat din spate de adversar. Și asta într-o etapa în care s-a dictat un penalty la VAR pentru o călcare involuntară pe picior la capătul tramvaiului 41, cu jocul desfășurându-se la Tricodava.
Stați…să nu uit, că și asta e amuzant. Prin minutul 58 Mendes se accidentează. Ca o paranteză, să vezi potriveală, el având o medie de 58 de minute pe meci in liga 2 Portugalia, de unde a venit să fie campion în România. Dacă jocul și scorul nu vă arată suficient de clar ce se întamplă la Rapid, permiteți-mi să vă informez ca am avut nevoie de 3-4 minute să îl înlocuim pe Mendes. Bine…nici nu-i ușor, să știți…
Apropo de Mendes…niciodată nu trag concluzii despre un jucător după un singur meci. Mai ales cu Buzău, cu tot respectul. Dar băiatul m-a făcut să-mi amintesc că Albu cu chef de joc chiar e fotbalist. Ăsta fiind dealtfel talentul Rapidului în ultimii ani…să înlocuiască doar ca să-i pună într-o lumină favorabilă…pe înlocuiți…
După egalare ne hotărâm să ieșim la joc. Nu e clar ce anume ne-a reținut până în momentul acela; sunt tentat să o pun pe seama timidității excesive. Reușim să ratăm o ocazie monumentală la o fază nascută din insistența lui Omar și…cam asta a fost.
Aș fi profund nedrept să nu menționez că suntem atât de versatili, încât la intrarea lui Omar am trecut de la 4-4-2 la 4-3-3, cu Kait – Oaidă – Omar la mijloc și Micovschi – Rrahmani – Petrila în fața lor. Adică știm sisteme, nu-i problemă…
Ca de obicei, singurul lucru care amintește de Rapid in momentele grele e tribuna. Peste 1,000 de oameni s-au deplasat la Buzau, în ciuda seriei negre de rezultate. Sau poate tocmai de aceea. Urmează meciul cu Dinamo, dar nu asta e cea mai proastă veste pentru noi. Ci aceea că dacă nu ne vom lua inima-n dinți să schimbăm (și anume în punctele esențiale), vom mai avea și în primăvară finale cu Buzaul. De data asta cu miză mare. Doamne ferește și apără! Pentru că ce vedem acum nu este nici întâmplare și nici ghinion. Este rodul muncii bine făcute peste vara. Lotul (sa trăiți, domnul Sandu!) este mai slab decât în vară, iar entuziasmul, emulația și încrederea sunt sub nivelul marii.
Moldovan – Belu, Săpunaru, Grigore, Morais – Crepulja, Albu – Sefer, Ionița, Ilie – Bălan. Asta e trupa din primul sezon de liga 1. După 3 ani și vreo 10 milioane, avem filmul suprarealist de mai sus. Cred că undeva greșim. Grav și sistematic.