Bogdan Baratky, concluzie amară după Rapid – FC Argeș 0-0: „Trăim într-o simulare. A fotbalului”

Viitorul este aici. Bine, nu viitorul cu totul, în integralitatea sa, ci doar fotbalul viitorului. Mă rog… nu fotbalul în sensul acțiunii cu mingea în iarbă, doar organizarea și prezentarea produsului cu același nume. Cu AI-ul jurat să se hrănească cu locurile noastre de muncă și condamnați să ne ducem traiul zilnic cu venitul minim garantat, e evident că nu vom avea resurse pentru a achita tokenul de blockchain ce ne-ar permite să asistăm din tribune la episodul de entertainment numit fotbal.

Bogdan Baratky, critici la adresa LPF după suspendarea stadionului Rapid

Vizionară, Liga profesionistă înțelege perfect provocările viitorului și încearcă să ne obișnuiască de pe acum cu această realitate. Perfect încadrată între literele și paragrafele Regulamentului (cu iscusința milițianului care, vorba bancului, a reușit la examenul de aptitudini să potrivească cercul în pătrat), suspendarea stadionului nu este (așa cum pare la o primă și, desigur, superficială vedere) o pedeapsă colectivă pentru o vină individuală. Și nici un fault cu talpa pe veniturile unei societăți comerciale private care ar trebui poate protejată de organizațiile breslei. Nu. Este un exercițiu de adaptare la rigorile fotbalului din viitor, în care suporterul e mutat cu mână de contabil din coloana activelor în cea a pasivelor.

În cazul în care cineva își propune să îmi contrazică teoria, îl provoc pe curajos să îmi reamintească înlănțuirea de fapte reprobabile care au pus în pericol spectacolul sportiv, provocând mânia regulamentelor. Precizez, pentru a ucide din fașă orice eventuale confuzii, că pe Giulești nu s-au aruncat scaune în teren în direcția arbitrilor, iar spectatorii nu au intrat pe gazon cu intenția (declarată, dar și pusă în practică) de a se smardoi.

În fine… după Înviere, drob și pască pare ușor nepotrivit să urmărești un meci de fotbal cu stadionul pustiu. Înțelegând asta, băieții în ghete intră deciși să inducă ideea că trăim într-o simulare, iar meciul din a doua zi de Paște nu e nimic altceva decât un glitch.

Digi24.ro

„Îmi tremură genunchii de fericire”. Momentul în care părinții lui Alexandru ajung la fiul lor, găsit în pădure după trei zile

Rapid? Cea mai scrâșnită, inestetică și dureroasă (la propriu) construcție din SuperLiga

Cu Vulturar indisponibil, Gâlcă surprinde operând zero modificări neforțate în primul unsprezece: Aioani – Onea, Pașcanu, Kramer, Borza – Hromada, Grameni – Dobre, Moruțan, Petrila – Paraschiv. Așezarea e diferită, în sensul că ne întoarcem la 4-2-3-1, cu Moruțan mijlocaș ofensiv, probabil la solicitarea lui Dobre, care se simte agresat de prezența lui Olimpiu în zona sa de teren. Știm cu toții că Morutan nu e chiar în largul sau în spatele vârfului, dar dacă ești fotbalist joci oriunde, nu-i așa? Unde mai pui că din inter dreapta strici feng-shui-ul extremei, iar extremă nu poți juca pentru că suntem un club care respectă punctul fix.

Digisport.ro

I-a spus-o pe față lui Cristi Chivu, înainte de finala Cupei: "Râde toată Europa de tine!"

Dar nu ăsta a fost neapărat motivul pentru care în prima repriză nu am pus balonul pe spațiul porții, fiind cât de cât periculoși doar la șutul lui Moruțan pe lângă și la centrarea lui Hromada prin fața porții. Nu. Principala vină o poarta organizatorii, care au folosit în locul mingii oficiale modelul acela (demult scos din uz) care se urcă pe fotbaliști și mușcă parșiv din tibii. Iată de ce orice spectator priceput la fotbal, dar străin de SuperLiga, ar fi putut jura că Rapid a trimis în teren în prima repriză cinci stoperi și cinci închizători ca jucători de câmp. Ba nu…scuze… patru închizători și un deschizător – Hromada.

Consecința? Cea mai scrâșnită, inestetică și dureroasă (la propriu) construcție din ligă. Nu, nu din play-off… Din campionat!

Costel Gâlcă, black-out total la pauza meciului Rapid – FC Argeș 0-0

Pauza întărește ideea de simulare. Cu un adevărat NPC în rol de comandant, Rapid nu schimbă nimic, de parcă antrenorul și jucătorii nu s-au întâlnit în cele 15 minute de întrerupere. Nimic! Nici jucători, nici joc, ca și cum prima repriză s-ar fi desfășurat conform planului. Oricare ar fi fost acesta.

În minutul 60 (cum scrie la carte), intră Talisson în locul lui Dobre. Și că să nu pară că aceasta e prima schimbare și (Doamne ferește!) am fi dezamăgiți de prestație, îl scoatem și pe Moruțan. Evitând astfel două eventuale nedorite consecințe – să ocupăm banda dreaptă cu un jucător (poate) mai eficient și să luăm o grijă de pe umerii lui Bogdan Andone. Pentru că, oricât de slab ar presta Moruțan, indiferent de postul pe care joacă, el nu poate fi pus în umbră de Christensen. Sau cel puțin tipul blond și bine făcut care poartă astăzi tricoul cu numărul 17. Idee întărită de norvegian după doar câteva minute, atunci când încearcă să finalizeze cu dreptul dintr-o poziție din care nu ar fi telefonat mingea nici cu piciorul său “bun”.

Schimbările lui Gâlcă nu aduc nimic nou în jocul Rapidului

Surprinși de faptul că schimbarea nu aduce nimic (cu plus), ridicăm miza cu încă una post pe post: Keita la Hromada. Cum nici asta nu funcționează (ghinion pur!), umblăm nițel la sistem în minutul 80: intră Drilon în dreapta (cu manta, în locul lui Talisson, nu în locul lui Dobre), brazilianul trece astfel în centru și încheiem meciul cu doi jucători care nu sunt atacanți în rol de atacant de careu. În condițiile în care, dacă tot nu a funcționat scenariul de bază (repet, oricare ar fi fost el), Dobre putea fi atacantul (dacă tot nu avem încredere în cei care au asta în fisa postului), iar Moruțan extrema. Așezare pe care o vom testa, probabil, după ce vom scăpa de presiunea luptei pentru cupele europene, așa cum am scăpat de cea a luptei pentru titlu.

Venit în Giulești pentru egal, Argeșul putea chiar pleca (împotriva voinței sale) cu toate punctele la șutul lui Pârvu sau la contra lui Bettaieb, dar rezultatul final e corect. Cu toate că, mă simt nevoit să o spun, argeșenii s-au dovedit lipsiți de fair-play jucând, spre deosebire de adversar, ca o echipă antrenată. Și au și folosit, complet nesportiv, jucători cu chef de fotbal, în timp ce gazdele au bifat un singur nume la această categorie – Petrila.

Urmează, în ultima etapă a “turului”, deplasarea de la Craiova. Pentru că în orice simulare care se respectă, experimentăm un nou scenariu pentru același final. Adică jucăm de parcă obiectivul (salvarea de la retrogradare) e deja îndeplinit, iar în play-off ne prezentăm doar pentru a pregăti sezonul următor. Un nou sezon, un nou scenariu, același deznodământ.