Bogdan Baratky, concluzie amară după Rapid – Hermannstadt 1-2: „S-a produs inevitabilul!”

Principala concluzie exprimată a fost legată de faptul că era de așteptat în linii mari ca acest moment să se producă totuși în cele din urmă în acest start de campionat, cu mai multe argumente aduse în acest sens, după cum urmează.

S-a întâmplat… inevitabilul

Când ultimul fluier de arbitru a consfințit remiza din Gruia, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: „etapa perfectă pentru noi”. Poate n-o să mă credeți, dar al doilea, de care nu am scăpat până la finalul meciului (și care s-a și dovedit premonitoriu, cel puțin în ceea ce privește Rapidul), mi-a ciobit seara: „dar dacă va fi etapa perfectă pentru… Dinamo? ”

Primul indiciu despre seara defectă e Peluza dinspre teatru dezbrăcată de steaguri și golită de entuziasm. Divizarea galeriei, a Peluzei Nord, a fost (pentru mine, cel puțin) cel mai rău lucru întâmplat Rapidului în epoca renașterii post-faliment. Totuși, măsurile aplicate de club propriilor suporteri reprezintă o premieră chiar și pentru o entitate care a dus la perfecțiune meșteșugul introducerii bățului în spițele roții propriei biciclete aflate în mers. În fond, după eșecul minuțios construit din fereastra de mercato, nu văd de ce ar mira pe cineva succesul cenzurării atmosferei pe propriul stadion. Este într-adevăr nevoie de viziune și determinare pentru a reduce spectacolul Giuleștiului la o sobrietatea unei săli de spectacole, dar de ingredientele astea în mod evident nu ducem lipsă.

Bine-bine, dar de-asta a pierdut Rapidul aseară?

Și de-asta. Fotbalul n-o fi cel mai important lucru din viețile noastre, dar cu siguranță e un fenomen complex. Un mecanism sofisticat la care e bine să nu umbli dacă nu te pricepi. Iar starea de spirit e o componentă importantă a acestui mecanism. Din păcate invizibilă și neînțeleasă de mulți dintre cei responsabili astăzi de bunul mers al Rapidului.

Digi24.ro

Mesajul surprinzător al lui Friedrich Merz: „Nu le-aş recomanda copiilor mei să meargă în SUA, la studii sau la muncă”

Dar dincolo de asta, aseară am avut parte de un deznodământ de mult anunțat, vizibil și previzibil. Pentru că nu poți cârpi la infinit fără să se vadă. Orice echipă pe lumea asta are zile proaste. La fotbal, din ziua proastă te pot scoate trei lucruri: șansa, tribuna și valoarea lotului. Când faci ultimul transfer cu peste două luni înainte de închiderea perioadei de transferuri și alegi să te cerți cu suporterii exact înaintea meciului care te putea duce la 1 punct de primul loc, sunt șanse mari ca și norocul să se supere pe tine.

Digisport.ro

Cum au numit-o italienii de la Gazzetta dello Sport pe soția lui Cristi Chivu și ce scriu despre trecutul ei

Borza – trei dintr-o lovitură

Aparent, Rapidul avea toate argumentele de partea sa. Sibiul era în criză de rezultate, iar Murgia, Stoica și Goncalves păreau de neînlocuit. Plus Balaure, recent accidentat, cireașa de pe tortul îngrijorărilor lui Măldărășanu.

Și totuși, Sibiul a venit în Giulești să joace fotbal. Indiferent de absențe și probleme de lot, Măldărășanu rămâne la sistemul sau favorit, cu 3 fundași. Aripi sunt Antwi în dreapta și „invenția” Ciubotaru în stânga. Kevin nu e nici pe departe noul Goncalves, dar underul Sibiului defensiv a fost fără greșeală, iar centrarea de 1-1 a plecat din piciorul lui.

Gâlcă nu se abate nici el de la 4-2-3-1, sistemul clasic, cu Aioani – Manea, Pașcanu, Kramer, Braun – Keita, Vulturar – Dobre, Christensen, Petrila – Baroan. Underul e Vulturar; nu cred că se mai îndoiește cineva că Pop nu există pentru Gâlcă.

Spuneam la un moment dat că Rapid va avea probleme dacă Borza va fi vândut. Și nu doar pentru că al doilea an la rând Rapid nu are dublură de fundaș stânga, ci pentru că nu are un alt under care să nu afecteze exprimarea primului 11. Problemă rămasă în aer și în mandatul lui Pederzoli. Când mi-am exprimat îngrijorarea, am fost invitat pe ton condescendent să număr juniorii din lotul Rapidului. Las’ că-i număr eu, da’ uite că îi numără și Gâlcă și tot nu reușește să treacă de 1 – Vulturar. Hai 2, cu opinteli – Gheorghe. Și aici se cam încheie numărătoarea, în condițiile în care un club că Hermanstadt, fără Director sportiv din serie A, descoperă un Ciubotaru, pe poziția de, n-o să credeți, fundaș stânga.

Cât de mult contează în prezent absența lui Borza

Absența lui Borza e o triplă lovitură: poziția de fundaș stânga, flancul stâng, unde jocul lui Petrila suferă fără urcările lui Borza și, nu în ultimul rând, echilibrul de la mijloc, acolo unde Gâlcă e nevoit să joace, împotriva voinței sale, cu Vulturar. Mai țineți minte perioada aceea în care Rapid a jucat fără vârf după accidentarea lui Rrahmani?

Presiunea apropierii de locul 1 a apăsat mai tare decât povara penuriei de puncte. Rapid a făcut cea mai slabă repriză a sezonului pe Giulești, atât din pricina rigidității în exprimare (indusă de teama de performanță), cât și din cauza jocului oaspeților. Pressing avansat al sibienilor, construcția blocată la nivelul fundașilor, cu multe baloane recuperate în jumătatea noastră. Petrila și Dobre sunt blocați, Braun e terorizat de raidurile lui Antwi. Albu, Ivanov și Jair i-au izolat pe Keita și Vulturar, obligându-l pe Christensen să coboare mult după minge.

Consecința? Zero baloane utile pentru Baroan în prima repriză și 2-1 la ocazii pentru oaspeți. Antwi centrează în fața porții goale, Albu șutează în bară, iar noi răspundem doar prin șutul în diagonală al lui Dobre. Paradoxal, posesia ne aparține, dar oaspeții sunt cei care au controlat repriza. La pauză încerc să mă încurajez spunându-mi că asta a fost repriza slabă a Rapidului.

Repriza bună aduce înfrângerea

Culmea, așa a și fost. Stăm mai sus cu mijlocașii, îl ducem pe Christensen în zona careului, jucăm mai mult în jumătatea lor. Marcăm chiar, la o incursiune a haoticului Manea, finalizată de Dobre din afara careului. Tot Dobre, cel mai activ rapidist aseară, ia o acțiune pe cont propriu, îl pune într-o postură penibilă pe Selimovic, întoarce la Christensen, dar Vulturar ratează șansa lui 20 la cea mai frumoasă faza de atac a Rapidului. Acela a fost, din păcate, momentul psihologic al meciului.

Într-o repriză controlată de Rapid, Ciubotaru aruncă o centrare spre Buș, păzit de ambii stoperi ai Rapidului. Pașcanu intervine dezordonat, îl încurcă și pe Kramer, iar Buș găsește o execuție de fotbalist. E 1-1, dar se termină rău în final, pentru că Antwi reușește și el un assist, cu o centrare care îl surprinde pe același Pașcanu, pierdut în spațiul careului mic.

Ne-am arătat limitele

Pe scurt, că poate v-ați plictisit. Sibiul, o echipă care a pierdut 4 titulari și se bucură de un buget semnificativ mai mic decât al Rapidului, întoarce meciul cu 2 jucători intrați de pe bancă – Buș și Chițu. Tot Sibiul propune un under de calitate, acolo unde își dorește orice antrenor – fundaș lateral. Iar ambele goluri ale oaspeților pleacă de la oamenii de bandă, în condițiile în care știam cu toții ca ăsta e punctul forte al echipei lui Măldărășanu.

Dincoace, la clubul preocupat de steagurile propriilor suporteri, Gâlcă e obligat la o dublă schimbare ca să înlocuiască underul. Pentru că, desigur, Rapid are foarte mulți underi. Și ajunge să alerge după victorie cu Gheorghe. Copilul nu are nici o vină, evoluția lui fiind una chiar bună, în ciuda scorului, dar sigur nu asta ar fi băgat în teren Gâlcă în condiții normale, la acel scor. Ci probabil pe mijlocașul ofensiv pe care îl cere de când a venit la Rapid.

De ce a pierdut Rapid acasă cu Hermannstadt

Uite de-asta a pierdut aseară Rapid. Pentru că lotul și-a arătat limitele. Am spus lotul? Am vrut să spun clubul… Un lot care s-a autodepășit, a avut o seară proastă și nu a rezistat presiunii. Ceea ce tot semn de valoare limitată e.

Pe lângă asta, mi-e mie rușine s-o spun, dar Koljic chiar a fost călcat la faza aceea în careu, chiar înainte de golul de 1-2. Da, nu avea mingea sub control, dar a fost călcat evident în careu. Hențul de la finalul primei reprize mi se pare irelevant în economia meciului, pentru că Rapid a deschis scorul după pauză. Nu mă pot abține însă să (mă) întreb, deloc retoric, când se acordă și când nu se acorda penalty pentru henț. Accept opinia comentatorilor, cărora poziția mâinii sibianului li s-a părut firească, Dar dacă cu mâna în aceeași poziție, pe linia porții, jucătorul împiedica golul, s-ar fi dat penalty? Repet: e irelevant în economia meciului, dar pe linia porții, oprind mingea să intre în poartă, am fi spus în continuare că nu e penalty? Recunosc, hențul în careu a devenit problemă de olimpiadă internațională pentru mine, prefer să mă uit în gol la foaie și să nu mai scriu nimic pe tema asta…

Concluzie de final

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea unui eșec anunțat așa. Problema cea mare nu este însă înfrângerea. O înfrângere în zece etape nu e deloc un capăt de țară. Problema e cum gestionezi momentul. Când a jucat fără vârf, Rapid s-a prăbușit multe etape. Acesta e pericolul real, nu cele 3 puncte pierdute ieri. Mai ales că urmează Petrolul, o echipa aflată în situația Sibiului de aseară. Și dacă nu a contat cu Hermanstadt, într-un derby clasamentul contează cu atât mai puțin. Din păcate, singurul care poate face ceva acum e (tot) Gâlcă. Clubul putea ajuta până pe 12 Septembrie. După data respectivă, clubul a făcut ce i-a stat în putere; s-a transformat în Ghiță Pristanda și a început să numere steagurile…