Bogdan Baratky, concluzie după Metalul Buzău – Rapid 0-3, din sferturile Cupei României Betano: „Cea mai grea victorie normală”

Surpriza Cupei (câștigătoare de grupă fără gol primit), își propunea nu doar prezența în semifinale, ci și eliminarea unui nume mare, pe care să-l atârne în panoplia din sufragerie, alături de Dinamo și U Craiova, victimele Metalului din grupă.

Bogdan Baratky, concluzie după Metalul Buzău – Rapid 0-3, din sferturile Cupei României Betano: „Cea mai grea victorie normală”

Și primul unsprezece al Rapidului depune mărturie pentru importanța partidei. Sumudică nu menajează pe nimeni; Cupa României Betano e cel mai la îndemână drum spre Europa: Aioani – Onea, Ignat, Ciobotariu, Borza – Kait, Keita – Christensen – Pop, Burmaz, Dobre. Onea e titular în flancul drept al apărării, Pașcanu e scos din primul 11 de forma slabă în formă continuată, cu rădăcini în check-in-ul de Dubai, iar Pop e din nou titular după suspendarea lui Petrila. Pentru confortul lui Rareș, Dobre e mutat în stânga, dar alegerea e neinspirată pentru că ambii oferă o prima repriza ștearsă.

Repriză de coșmar. Între Cooperativă și neputință

Prima repriză, mărturisesc, m-a speriat. Metalul a fost echipa ambițioasă și agresivă pe care o așteptam, conștientă că are numai de câștigat din acest meci. Fără inhibiții, spre lauda lor și-au jucat șansa cu determinare și încredere, reușind să ascundă pentru 45 de minute diferența de valoare și de eșalon dintre combatante.

Dincolo însă, prestația s-a situat undeva între epoca de aur a Cooperativei și neputința unei trupe în care jucătorii s-au întâlnit pentru prima dată în vestiar, înainte de meci. Totul în contratimp, toți neinspirați și, mai ales, toți adversari declarați ai jocului colectiv. Nu cred că explicația e lipsa de concentrare, sau deconectarea. Șumudică a albit în fotbal și până la urma nici nu e nevoie de o cisternă de experiență să înțelegi că ăsta e un meci crucial.

Digi24.ro

Ultima ofertă a lui Putin pentru a face pace! Ce vrea de la Zelenski

Cred că ceea ce am văzut cu toții în prima repriză e mai degrabă consecință tensiunilor și confuziei din jurul Rapidului. Rapid își propune, declarativ cel puțin, să lupte pentru Europa (atât prin campionat, cât și prin Cupa), dar ăsta e singurul mesaj firesc dinspre Giulești. În rest, nimic nu pare să susțină acest obiectiv. Azi nu suntem chiar siguri dacă vom continua cu Șumudică sezonul viitor, mâine îl asigurăm de încrederea noastră. Zvonurile despre schimbările administrative (apărute în plin palyoff!) par susținute de modul în care conducerea clubului își alege locurile în tribuna oficială, iar suporterii și clubul sunt ca un cuplu în pragul divorțului.

“E mai bine așa?”

Acesta e mesajul sugestiv afișat în debutul meciului de galeria care alege să protesteze prin absență și tăcere în primul sfert de ora al meciului, ultima replică dintr-un dialog care în cel mai bun caz nu va duce nicăieri. Dialog în care orgoliul și încăpățânarea nu ar trebui să se regăsească, dar uite că o fac. Și în tribuna și în (surprinzător!) birouri.

Digisport.ro

Au publicat imaginile: ”fiul secret al lui Vladimir Putin”, văzut pentru prima dată! Cum l-au numit rușii

Toate astea însă se văd în jocul echipei. Desigur, dacă preferăm negarea, vom pune totul pe seama superficialității, însă abia asta ar fi o reacție superficiala. Pentru că nicăieri, niciodată, performanța nu a înflorit acolo unde armonia nu există. “Atmosfera specifică perfomanței” e traducerea în limba de lemn a sportului a acestei armonii, iar Rapid nu i-a descoperit încă formula. Și nici nu a cumpărat-o din bunăstarea ultimilor ani.

Uite-așa Metalul a fost, timp de 45 de minute, vioara întâi. Rapid a avut ocazia reprizei la centrarea lui Pop, ratată de puțin de un Dobre căruia nu i-au ieșit pașii venind din stânga în gura porții, dar Metalul a controlat jocul prin agresivitate și joc rapid, de multe ori din prima.

Borza, Șumudică, Dobre.

Ceva a făcut Șumudică la pauză, dar norocul lui (și-al nostru, al celor care pătimesc în vișiniu) nu din elocința discursului vine, ci din stânga. Mai exact de la Borza, care rezolvă meciul în câteva minute cu două pase de excepție.

Mai întâi intră în centru și destabilizează apărarea Metalului cu o pasă în dreapta, care îi oferă lui Onea șansa de a-i pune mingea pe frunte lui Dobre. Apropo de Dobre… Pe lângă ambiție și potența fizică, băiatul nostru are și instinct de vârf. Poate ar trebui să ne gândim la el în poziția asta, sau vârf fals, în condițiile în care vârfurile noastre de meserie par să joace pe fals de ceva timp. Peste două minute, cu mingea la picior, fundașul nostru stânga ridică privirea, îl fixează pe Burmaz și îi aruncă mingea perfect în spatele stoperilor, pentru o finalizare cu stângul.

Borza a crescut enorm în acest sezon, e unul dintre jucătorii resuscitați de Șumudică, iar contribuția sa ofensivă e notabilă. Modul în care vede pasele în spațiul liber e remarcabil pentru vârsta și pentru poziția pe care joaca, iar absența lui a tras în jos și jocul lui Petrila.

Meciul e închis de N’Jie în minutul 73. La pauză Șumudică și-a aminti o veche vorbă din fotbal: decât să strici două posturi, cu două improvizații, mai bine strici doar unul. Mutat în dreapta, acolo unde se simte confortabil, Dobre ia o fază pe cont propriu, taie în centru, îl vede pe N’Jie la marginea careului, iar camerunezul plasează la scurt fără să se uite la poarta. Întristându-ne și mai mult prin faptul că astfel de calități fotbalistice nu sunt dublate de măcar 10% din determinarea unui Dobre.

În Cupă, performanța = trofeu

Suntem în semifinale, dar în Cupa asta e complet irelevant. În Cupa contează doar trofeul. Chiar dacă într-o anumită conjunctură postura de finalistă te-ar putea duce în Europa, finalele se joacă doar la victorie. Și pe subiectul asta greul de-abia acum începe, cu prima stație la Sibiu, pentru că nu prea poți ajunge să joci finala dacă nu câștigi semifinala înainte. Până atunci, să fie play-off!