Totul a mers pe dos…dar chiar totul! Acest “tot” a început chiar de la Arad, unde cele 3 puncte au venit cu un preț mare: cei doi fundași centrali titulari. Kramer, accidentat, și Pașcanu, suspendat, urmau să lipsească de la partida din Giulești cu U. Apoi, în ziua meciului, cu câteva ore înainte de startul partidei a picat că un trăznet vestea decesului mamei lui Cristi Manea. Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească!
Și asta nu e tot; Bocciu are o problema de sănătate la meciul de handbal și ajuge la camera de gardă, nu pe schela Peluzei Nord. Foarte multe întâmplări nefericite înlănțuite pentru un singur meci…
Mai departe însă suntem noi cei care dăm o mână de ajutor ghinionului. Cu 3 absențe pe linia de fund, Gâlcă decide să amestece și el cărțile din pachet. Și le amestecă neinspirat. Moruțan primește tricou de titular, dar cel care rămâne pe bancă e Petrila, nu un mijlocaș central. Iar asta conduce la încă o modificare – Dobre în stânga, pentru a-i face loc în dreapta lui Olimpiu.
A fost, pe hârtie, un 4-3-3, care s-a transformat de multe ori în 4-3-1-2, cu Moruțan în spatele vârfurilor Paraschiv și Dobre. Teoretic extremă stânga, Dobre a primit misiunea de a intra des în centru, eliberând banda pentru Borza.
Decizia lui Gâlcă a fost însă (încă) o piatră de moară pentru jocul echipei; prin absența lui Petrila s-a schimbat complet dinamica din stânga, iar Rapidul a jucat practic fără benzi, pentru că și Moruțan a căutat mai mult centrul terenului, lăsând acțiunile din bandă în sarcina lui Onea. Rapidul nu a mai jucat în prima ligă fără extreme dinainte de faliment, cu excepția etapelor în care Lennon se familiariza cu lotul în plin campionat.
Da, e ușor să observăm post factum cât de greșite au fost deciziile lui Gâlcă, dar nu e nimic nedrept în asta. Dacă i-ar fi ieșit, i-am fi lăudat cu toții inspirația, nu-i așa?
Atitudinea a fost bună, corectă. S-a alergat, s-a băgat piciorul la minge, s-a văzut dorința. A lipsit putința însă, din toate cauzele de mai sus. Repriza a avut o singură ocazie, atunci când Bic a șutat puțin pe lângă din careu la o minge “pusă” absolut involuntar de Trică (stop cu stângul, ricoșeu în dreptul, ricoșeu la Bic). Surprinzător, deși posesia a înclinat imperceptibil spre clujeni, Rapid a lăsat senzația că se află la conducerea jocului, clujenii nepărând (în ciuda ocaziei) la nivelul sezoanelor precedente.
Pauza trebuia să fie momentul intervențiilor urgente și necesare. Din păcate Gâlcă a irosit (cu calm, eleganță și stăpânire de sine, desigur) și această oportunitate. Când ratezi și debutul de meci și pauza într-o seară în care ghinionul e oricum cât casa pe tine, cum oare se poate termina povestea?…
Sincer să fiu, în timp ce scriu încerc să îmi dau seama care e marea problemă a unei seri plină de probleme; și cred că am găsit răspunsul. Nu e doar lipsa de inspirație, ci incapacitatea de a simți momentul. Când înșiri ghinioanele că mărgelele pe ață, iar victoria poate fi un moment de cotitură în campionat, parcă nu asumarea de riscuri inutile și nenecesare e calea de urmat.
Un antrenor spunea la un moment dat o vorbă înțeleaptă: dacă îmi lipsește un jucător și nu am înlocuitor de valoarea lui, decât să stric două posturi cu improvizații, mai bine sacrific doar unul, acolo unde îmi lipsește oricum titularul. Ei bine, cu 3 modificări forțate de împrejurări, cu ambii fundași centrali titulari absenți, cu un titular din patru în apărare, noi decidem după o matură chibzuință să schimbăm și sistemul, să permutăm jucătorii și să facem experimente. Da…cred că această inadecvare deranjează…mai reflectăm oricum…
În tot acest context, Gâlcă decide la pauza că situația este sub control și nu schimbă nimic. Nici sistem, nici post pe post. Nimic… Echipa încearcă totuși să lupte cu soarta potrivnică și intră bine în joc. Jumătate de repriză jocul e controlat autoritar, pericolul e prezent la poarta lui U. Cea mai mare ocazie îi aparține lui Christensen la faza exelent realizată de Dobre în banda lui, mingea întoarsă perfect oferindu-i norvegianului ocazia să confirme faptul că finalizarea chiar nu se regăsește pe lista calităților sale.
Dobre în banda lui, pentru că între timp, după încă 8 minute irosite, Gâlcă schimba. Intra Petrila și Keita, ies Hromada și Grameni. Rapidul revine la așezarea clasică, cu 53 de minute prea târziu. Petrila în stânga, Dobre în dreapta, Moruțan mijlocaș ofensiv, Christensen retras la mijloc, om de legătură lângă închizătorul Keita.
În minutul 67 însă karma realizează că Paraschiv e încă în teren și decide, aproape împotriva voinței sale, să ne penalizeze. La prima lor faza de atac din repriză Bic reușește o incursiune în stânga, finalizată cu o execuție frumoasă la lung, iar din cornerul rezultat Mendy deschide scorul mirat și el de lejeritatea cu care mingea ajunge la el. E momentul în care și Gâlcă realizează (parafrazandu-l pe clasicul Cornel Dinu) că Paraschiv a muncit mult, dar terenul de fotbal nu e șantier și îl înlocuiește cu Koljic. Inutil, tardiv, pentru că Rapidul acuză șocul și aspectul jocului se schimbă ireversibil.
Imediat Makalou ratează singur cu Aioani; nu e ironic că Aioani a avut doua intervenții de mare portar într-un meci în care am făcut tot posibilul să desăvârșim ceea ce ghinionul doar a început? În mod normal, zeii fotbalului pedepsesc o astfel de ratare și te ajută să “întorci” meciul. Din păcate și domniile lor (zeii fotbalului) sunt scoase din sărite de încăpățânare, lipsă de reacție și inadecvare cu premeditare și decid s-o lase-așa. În minutul 85 Mendy scoate un penalty (am zis bine; când atacantul intra în portar nu e niciodată fault), Nistor face 2-0 și aia e.
Bergodi pleacă răzbunat (nici el nu știe cum, având în vedere faptul că până la 0-1 echipa lui nu a dat vreun semn că ar putea câștiga meciul cu o echipă sabotată de ghinioane și autosabotată de decizii tactice de neînțeles), iar karma care oricum are demult o problemă cu noi pleacă și ea răcorită acasă.
Două chestii spuneam după campania de transferuri din iarnă.
În primul rând, ziceam că presiunea e pe Gâlcă după venirile lui Paraschiv și Moruțan. Dacă la Arad a demonstrat inspirație și curaj în repriza a doua (prin schimbări și insistența de a căuta victoria), în seara asta, dincolo de ghinion, e responsabil de rezultat prin deciziile luate. Când primești un fotbalist că Moruțan, cu calitate și calități, dar fără un post clar, trebuie să fii inspirat. În seara asta Gâlcă a fost pentru inspirație ce e negrul pentru alb, noaptea pentru zi și lunea pentru weekend.
Spuneam apoi că Paraschiv are nevoie de minute să își intre în ritm, iar meciurile rămase din sezonul regulat vor fi amicale de pregătire pe puncte. Din păcate, meciul de azi fix asta a fost. Pentru că doar în amicale ții în teren un atacant inexistent 70 de minute doar pentru a-l ajuta echipa pe el (iar nu el echipa) și doar într-un amical faci experimente de prim unsprezece și sistem de joc în timp ce folosești rezervele în apărare.
În rest, noi să fim sănătoși, că nu e nici primul și (cu siguranță!) nici ultimul meci pe care nu trebuie să îl pierdem dar, ce să vezi, îl facem praf cu seninătate.