Bogdan Baratky, concluzie rece după victoria de la Ploiești: „Rapidul over-achiever”

Acțiunea episodului 11 din sezonul 4 al serialului devenirii unei puteri regionale se petrece la Ploiești pe stadionul Ilie Oană, în ceea ce suporterii numesc Primvs Derby. Un derby cu doar aproximativ 7,000 de oameni în tribune, pentru că parcursul Petrolului din prima treime a sezonului regulat nu avea cum să nu lase urme în audiența de stadion.

Bogdan Baratky, concluzie rece după victoria de la Ploiești: „Rapidul over-achiever”

Și totuși, chiar și cu numai 6,000 de gazări în stadion, imnul Petrolului sună bine. Suficient de bine adică, încât să puna în valoare cel mai frumos imn al unei povești fotbalistice autohtone, cântat cu patos de galeria Giulestiului. Galerie care simte că e loc, după foarte mult timp, pentru prima victorie pe tărâm prahovean.

Lecția Ploieștiului

Dacă mai era nevoie, Ilie Oană ne întâmpină și cu doua lecții deschise, predate celor interesați de subiect. Prima, amară – o echipă, două galerii. Film, din nefericire, consumat cu nesaț și în Giulești. A doua, inspirațională – cum să găzduiești în aceeași peluză două galerii adverse. Desigur, daca iți propui asta.

Dacă tot e serial, să facem legătura cu episodul precedent. A cărui cronică se încheia așa: “Problema cea mare nu este însă înfrângerea. O înfrângere în zece etape nu e deloc un capăt de țară. Problema e cum gestionezi momentul. (…) Acesta e pericolul real, nu cele 3 puncte pierdute ieri. Mai ales că urmează Petrolul, o echipă aflată în situația Sibiului de aseară. Și dacă nu a contat cu Hermanstadt, într-un derby clasamentul contează cu atât mai puțîn.” Din perspectiva asta, meciul de aseară a fost un succes.

Digi24.ro

Giorgia Meloni, în lenjerie intimă,  într-o serie de imagini generate cu AI

Într-un derby contează foarte mult punctele, mult orgoliul și spre deloc clasamentul. Rapid le-a bifat aseară pe toate. A plecat cu punctele, și-a pansat orgoliul și și-a întărit poziția în clasament. Iar dacă Rapid a luat tot, Petrolui i-a rămas, logic, nimic. Poate doar fiorul rece pe care clasamentul ți-l dă atunci când rivala te fixează pe locurile de baraj.

Digisport.ro

După ce ”a batjocorit o fetiță”, Donald Trump i-a lăsat pe toți fără cuvinte: ”Nemaivăzut”

Puțin context

Rapid venea după prima înfrângere din campionat. Picată în prelungiri, într-o etapă a surprizelor, înfrângerea cu sibienii amenința să strice echilibrul mereu precar al Giulestiului și să ne împingă pe derdelușul clasamentului. Pentru Gâlcă era critic să evite asta. El știe de la Craiova că un avion intrat în picaj necontrolat e foarte greu de redresat. Teorie pe care o demonstrează chiar gazdele: după 4 înfrângeri consecutive, Neagoe e adus să salveze situația, într-un mandat care ar trebuie să îi relanseze cariera după experiențele de la FC Argeș și Gloria Buzău. Mda…nu sună încurajator…

Nu în ultimul rând, pentru noi, rapidiștii, numele Neagoe are rezonanță de clopot trist, Geană fiind cel care ne-a pus viza de B în ’89, pe Giulești, prin golul marcat în poarta eroicului Barba.

Surprizele de pe foaie

După foarte mult timp, primul 11 al Rapidului surprinde: Aioani – Manea, Pașcanu, Kramer, Braun – Keita, Hromada – Pop, Christensen, Petrila – Koljic.

Surpriza mare e absența căpitanului Dobre. Exclud ideea netitularizarii sale ca urmare a incidentului de la finalul meciului cu Hermanstadt. “Cumpăr” explicația lui Gâlcă despre “încărcarea” lui Dobre în cele două partide de la națională și cred că ea s-a potrivit cu dilemele tactice ale antrenorului. Nemulțumit de prestația lui Vulturar și încurcat de regula under, Gâlcă avea nevoie la Ploiești să câștige mijlocul terenului cu Hromada lângă Keita.

Avea trei variante de rezolvare: Bădescu fundaș stânga (zero minute sezonul asta, după ce sezonul trecut a prins un singur meci, fară miză, în ultima etapă la Cluj), Gheorghe în locul lui Petrila (science fiction), sau Pop la Dobre. Ultima, o soluție la fel de SF ca Gheorghe la Petrila, dar uite ce bine pică încărcarea lui Dobre. Imaginile cu Dobre zâmbitor la încălzire întăresc ideea că titularizarea lui Pop e discutată și înțeleasă de toate părțile. Cu Dobre pe bancă, banderola e pe brațul lui Aioani, semn că Gâlcă chiar e prieten cu pedagogia.

A doua surpriză, mai mică, e prezența lui Pașcanu în teren după prestația cu Hermanstadt. Mai ales că Bolgado scăpase de suspendare și putea fi folosit. Până la urma, deznodământul i-a dat dreptate lui Gâlcă, ambele alegeri dovedindu-se inspirate, mai ales că Pașcanu a redevenit fundașul marcator

Dincolo, Neagoe îi oferă lui Gâlcă pentru a doua etapă consecutivă un adversar cu 5 fundași pe linia de fund. Spre deosebire însă de Măldărășanu, care a jucat mult în Giulești 3-5-2, Petrolul și-a propus mai mult un 5-3-2 menit să aglomereze zona din fața careului și să nu ofere spații oamenilor de bandă din atacul nostru.

Derby fară fotbal

După meci, Papp spunea că important pentru Petrolul e să facă primul punct. Sigur cu gândul ăsta au intrat aseară în teren, evitarea înfrângerii fiind un obiectiv mult mai important decât victoria. Cu tranșee săpate în fața careului și cu o linie de mijloc agresivă în pressing, Petrolul a pus probleme ofensiv doar prin Radu, omul din banda dreaptă. Dealtfel, de la el a plecat și singura fază periculoasă a gazdelor. Din meci, nu din repriză! Lansat în spatele lui Braun (arcada deschisă a Rapidului căutată continuu de pumnul gazdelor), Radu întoarce o minge în careu la Grozav, al caui șut e blocat.

Rapidul oferă la rândul sau foarte puțin în atac. Doar trei faze de poartă în prima jumătate: Pătrunderea lui Petrila, al cărui șut la lung e blocat, ocazia lui Pop care reia în Koljic centarea lui Hromada și faza golului. Cu flancurile blocate de aglomerația lui Neagoe, Rapidul încearcă pe centru. Devierea lui Koljic e blocată de Papp, Bârsan acorda henț (daca nu fluiera ne întrebam de ce nu a făcut-o), iar Koljic găsește un șut inspirat din lovitura liberă. Pașcanu urmărește inteligent, profită de respingerea portarului și e 1-0.

Repriza albă, dar neagră

A doua repriză trimite lumea la culcare. Daca nu ești implicat emoțional în meci, nu ai absolut nici un motiv să continui să privești un fotbal care propune…nimic. Zero ocazii, zero faze periculoase, zero reușite. Neagoe trece la un sistem cu 4 fundași, dar problema acolo e că Petrolul nu știe să atace.

Daca ar fi să căutam o trupă care urăște mai mult ca Rapidul atacul pozitional, am găsit-o – Petrolul e aceea. Cu 7 reușite în 11 meciuri, golul e la Petrolul un eveniment mai rar decât aterizarea navelor extraterestre în Piața Victoriei. În condițiile astea, defensiva nu e chiar un examen dificil pentru Rapid, problema fiind în continuare atacul. Care nu a produs absolut nimic în repriza a doua, în fața celei mai penetrabile defensive din campionat.

În minutul 70 Gâlcă face o dublă schimbare post pe post, trimițându-i pe Dobre în locul lui Pop și pe Vulturar pe postul lui Hromada. 70 de minute șterse pentru Pop, care nu profită de șansa “încărcării” lui Dobre; moale, neinspirat, a pierdut multe dueluri și a ratat ocazia meciului pentru noi în prima repriză. Zece minute mai tărziu, schimbăm sistemul, semn că securizarea victoriei e tot ce ne interesează. Trecem în 5-3-2, cu Bolgado lângă Pașcanu și Kramer, Micovschi bandă stânga, Gojkovic la mijloc lângă Vulturar și Keita și Dobre al doilea vârf lângă Koljic. Invitat la joc, Petrolul nu reușește să producă nimic, dar nici noi nu profitam de spațiile lăsate de gazde.

Rapidul over-achiever

Cred că supra-performer e termenul din limba româna, adică sportivul, care atinge un nivel de perfomanța peste nivelul calităților cu care e înzestrat de la natura. Nu m-a pasionat niciodată tenisul, dar pentru mine Simona Halep a fost întotdeauna exemplul perfect în sensul ăsta.

Rapidul de azi e în mod evident un over-achiever. Rezultatele Rapidului sunt mult peste nivelul de joc și, îndrăznesc să spun, peste calitatea lotului. Rezultatele și clasamentul ar fi trebuit să ridice nivelul de exprimare din teren, însă asta nu se întâmplă după 11 etape. Ceea ce ar putea să însemne că s-a atins plafonul valoric. Cam asta e valoarea, cum s-ar zice.

Pentru că daca dai la o parte zgomotul din sezonul trecut și te uiți strict la joc, meciul de aseară e perfect asortat cu mandatul Sumudică. Sigur, sunt oameni care fără discuție pot oferi mai mult decât au produs aseară (Christensen, Dobre), dar la nivel de echipă marja nu e mare. Iar absența lui Borza este, cum presupuneam, o uriașă problemă. Problemă care nu se va rezolva odată cu revenirea sa, pentru că e de presupus că băiatul vă avea nevoie de timp să își reintre în ritm.

Așadar, nu ne rămâne să sperăm decât că Gâlcă vă reuși să mențină cumva sus stacheta rezultatelor, în așteptarea unei noi ferestre de transferuri pe care, ținem pumnii, ne vom pricepe să o și deschidem.