Bogdan Baratky, concluzii după despărțirea momentului la Rapid: „Daniel Niculae – final de ciclu”

Anunţ care a venit vineri, consfinţind finalul unui ciclu din veacul (şi ceva) rapidist. Spre lauda clubului, s-a ales varianta elegantă a strângerii de mână la final de contract, variantă benefică imaginii ambelor părţi.

Bogdan Baratky, concluzii după ce Rapid s-a despărțit de Daniel Niculae. De ce foștii fotbaliști nu mai pot face față în funcția de președinte

Dacă aş fi un observator neutru şi mi-aş propune să comentez sec evenimentul, aş spune că plecarea lui Niculae de la Rapid demonstrează că şi fotbalul mioritic începe să resimtă schimbările pe care fotbalul de pe alte meridiane le-a experimentat de cel puţin două decade. De când s-a transformat din sport în industrie şi  mai ales de când a început s-o cotească spre show-biz-ul de peste ocean.

Schimbări care au făcut din fotbal o activitate extraordinar de complexă, atât în jurul dreptunghiului verde, dar mai cu seamă în zona administrativă. Complexitate care in fotbalul matur interzice practic fotoliul de preşedinte/director executiv foştilor fotbalişti, indiferent de numele lor. Din simplul motiv că un fost fotbalist, aflat undeva între 35 şi 40 de ani, nu este “echipat” pentru a gestiona astfel de responsabilităţi. Asta nefiind nicidecum o vină sau un păcat, ci un simplu fapt de viaţă.

Când până la 35 de ani ai jucat fotbal, fiind prins zi de zi în ciclul antrenament – odihnă – joc – refacere – antrenament, nu ai nici când şi nici unde să te pregăteşti pentru aşa ceva. Aflaţi undeva la graniţa fotbalului civilizat (sau organizat, mai degrabă…), noi cedăm încă vechilor cutume, dar şi orgoliilor şi ambiţiilor fotbaliştilor emblematici care consideră că CV-ul de sportiv e un argument suficient pentru titulatura de preşedinte.

Digi24.ro

Unde a fost fotografiat George Simion, fix în ziua în care CCR a validat alegerile prezidențiale

Bogdan Baratky: „Istoria lui Daniel Niculae la Rapid, lecție deschisă despre Karma”

Cum observator sunt, dar nicidecum unul neutru, cred că povestea lui Niculae la Rapid merită, acum la final, mai mult decât o concluzie seacă. Rapidul e un club prea complex şi prea complicat pentru ca povestea şi concluzia să fie simple. Istoria preşedintelui Niculae la Rapid nu e doar despre omul potrivit în locul (rolul) nepotrivit, ci şi, dacă te uiţi cum trebuie la poveste, o lecţie deschisă despre Karma.

Niculae e un nume prea important al istoriei recente a Rapidului pentru ca aventura sa administrativă să nu fie descrisă cu obiectivitate, aşa că îmi voi da toată silinţa. Dar, ca să fiu eu cu sufletul împăcat, trebuie să ştiţi că rândurile astea sunt scrise de cineva care a fost din primul moment un adversar al ideii “Daniel Niculae – preşedinte al Rapidului”.

Digisport.ro

Gigi Becali n-a mai putut privi imaginile redate la TV: "Nu mai dați astea! E cenzură"

Ancora de rapidism

Daniel Niculae este primul nume cu rezonanţă care s-a alăturat proiectului Academia Rapid. “S-a alăturat” e o formulare deloc întamplătoare, întrucât unul dintre firele epice ale istoriei recente a Rapidului îl descriu ca pe unul dintre iniţiatorii proiectului. Ceea ce nu corespunde adevarului istoric.

Dincolo de faptul că seminţele renaşterii Rapidului au fost plantate în liga 5, prin Mişcarea CFR şi AFC Rapid, proiectul Academiei s-a bazat pe actele Mişcarii CFR, mulți dintre jucătorii ambelor echipe de liga 5 (promovate la braţ în liga 4), banii unor sponsori şi iniţiativa unor oameni care au văzut oportunitatea (nimic rău în asta). Niculae, ca şi Pancu, a fost cooptat în proiect ca “ancoră”.

Aşa cum, daca vreţi, un centru comercial nou deschis işi asigură prezenţa unui hypermarket cu nume, ca ancoră pentru alţi comercianţi şi clienţi. Niculae şi Pancu au fost ancorele de rapidism, menite să coaguleze în jurul clubului renăscut masa de suporteri, în absenţa mărcii istorice (nerecuperate la acel moment). Şi, prin numele şi imaginea lor atât Niculae cât şi Pancu, s-au achitat cu brio de misiune.

Niculae – zeu in liga 4

Mai mult decât atât, Niculae a reprezentat probabil mai mult de 75% din performanţa sportivă a promovării Rapidului din liga 4. A participat la selecţia jucătorilor, a fost stâlpul vestiarului, a fost fratele mai mare pentru tinerii de atunci, a fost responsabil cu atmosfera şi de multe ori şi cu mesele de după meci. A fost preşedinte in acte, dar a fost mai ales căpitanul unei echipe care, în ciuda unui start în pripa, a pulverizat trupa CSA-ului, Niculae marcând în toate cele 4 partide ale sezonului: 1-1 şi 3-1 în sezonul regulat, 2-0 în playoff şi 3-1 în finala Cupei.

Pe scurt, a fost zeu sezonul ăla şi în teren şi în vestiar. Iar pentru noi, suporterii, a fost cel mai important artizan al emulaţiei care a adus cei peste 25,000 de rapidişti la acel meci cu CSA de pe Arena Naţionala, cu asistenţa record de peste 37,000 de spectatori. Nu sunt un fan al istoriei contrafactuale, dar fără Niculae nu ştiu dacă am fi promovat în acel an. După ultimul fluier al acelui sezon zbuciumat, odată cu ridicarea trofeului Cupei României, Karma trăgea o mare liniuţa pe partea cu realizări a rabojului.

Orgoliul, bată-l vina…

Vara de după promovare trebuia să consolideze clubul, mai ales că datorită noului acţionar – Victor Angelescu – Rapidul renăscut cumpără de la lichidatorul judiciar marca istorică. Cooptarea lui Angelescu fiind, dupa sezonul de liga 4, o a doua realizare importantă a lui Daniel Niculae şi un nou semn cu plus scrijelit de Karma pe răboj.

Din nefericire, în loc de consolidare, vara aceea ne-a adus al treilea mare mister al omenirii (după misterul piramidelor şi cel al asasinării lui Kennedy) – plecarea lui Daniel Niculae de la Rapid. Întrebarea fără răspuns până în ziua de azi fiind…”de ce?”. Acela a fost primul moment în care orgoliul a zdruncinat construcţia fragilă care era atunci clubul. Şi, fără să ne dăm seama, a fost şi momentul în care Karma a tras o primă linie pe răboj pe partea minusurilor.

Pentru că aşa se întâmplă când ai senzaţia că “io te-am făcut, io te omor” e o idee bună, sau când ceri suporterilor la “divorţ” să aleagă între tine şi Pancu. Iarăşi mă alint contrafactual, dar cred ca dacă Pancu nu işi urmărea interesul de a deveni antrenor şi ceda dând Rapidul pe prietenie, clubul ar fi primit o lovitură din care era foarte greu să işi mai revină.

Au urmat doi ani şi jumătate de guvern din umbră şi stat paralel sub turnul cu ceas din vechiul Giuleşti, sau la “a doua” în Regie. Plus fronda din studiourile TV, menţinând astfel deschisă rana suporterilor, pierduţi undeva printre Niculae, Pancu şi Rapid, în căutarea emulaţiei dispărute. Karma s-a şi plictisit în anii aia tot ridicând câte o sprânceană.

Şi uite-aşa, cu bucurii si amărăciuni, cu bătălii câstigate şi pierdute prin subsolul fotbalului, ajungem în 2021

După o miraculoasă revenire (sezonul ăla salvat de Iosif ar merita o carte separată!), Rapidul reuşeşte o nesperată calificare în playoff. Pe fondul entuziasmului calificării, se întâmplă a doua descălecare: lovitură de palat şi Daniel Niculae e din nou înscăunat preşedinte; de data asta cu puteri depline.

Dacă în liga 4 Niculae l-a desenat practic pe Iosif pe coregrafia peluzei şi i-a pus în CV o promovare ca secund, în sezonul din 2021 serviciul e întors: Iosif îi trece preşedintelui Niculae o promovare în CV. Rapidul e în liga 1! Nu-mi propun să vă reţin acum povestindu-vă emoţiile şi bucuria miilor de oameni ţinuţi în spatele gardului de la Buftea de nebunia coronavirusului şi nici despre uriaşa dezamăgire colectivă de după meci.

Voi spune doar că orgoliul (ne)-a lovit din nou de nicăieri şi bucuria promovării s-a sufocat în noaptea aia mai rapid ca emulaţia ucisă în vara promovării din liga 4. În noaptea aia în care Niculae ne-a trimis să ne bucuram in linişte acasă, ascunzând Rapidul de rapidişti, Karma a tras linii in neștire pe răboj, cu mâinile tremurând de nervi.

3 aprilie 2021 – 7 iunie 2024.

3 ani, 2 luni și 4 zile cu bune și cu mai puțin bune. Pe care nu am de gînd să le trec în revista. Nimic ieșit din comun, în fond, pentru un club care de la renaștere încoace s-a transformat în școală de meserii pentru antrenori, președinți și personal administrativ. Sunt totuși 2-3 chestiuni pe care aș insista să le menționez.

Daniel, tu ai vrut sa fii președinte și chiar ai crezut că poți fi. Noi insă ne-am dorit în primul rând ca tu să fii Rapidul din Rapid. Spre deosebire de rolul de președinte, chiar erai “echipat” pentru rolul de rapidist. Rolul de păstrător al tradiției, de protector al rapidismului, de apărător al Rapidului. Să zicem că noaptea promovării a fost o regretabilă greseală a tinereții emoționale, Daniel.

Unii dintre noi ar fi fost dispuși să creadă asta. Dar în 3 ani, 2 luni și 4 zile Rapidul condus de președintele Niculae nu a discutat niciodată cu suporterii săi. Sedințele cu suporteri, indiferent de format, altădată o tradiție a Giuleștiului, nu au existat. Rapidul nu are voie să nu comunice cu rapidiștii, Daniel.

Cum l-a trecut Rapidul pe Daniel Niculae la capitoul „și altele” cu o postare pe Facebook

Tu ai condus un Rapid care la centenar a pretins ca renașterea a început din liga 4, sfidând adevarul istoric. Când singurul mod în care comunici cu suporterii e story-ul de Instagram, în mod ironic, c-așa e-n viață, Rapidul se desparte de tine pe facebook elegant, dar te trece la capitolul “și altele”, cu postarea de “Mulțumim, Nico” acoperită la scurt timp de cea cu “Mulțumim, Albu” și cea de “Bine ai venit, Luka!”. Știu, e un detaliu, dar e o forma de lipsă de respect de care foștii tăi colegi nici măcar nu sunt conștienți. Pentru că asta au văzut 3 ani, 2 luni și 4 zile.

Tu, Daniel, ar fi trebuit să predai Rapid și rapidism tuturor celor care nu au avut șansa de a invăța materiile astea acasă. Din păcate, ai preferat echilibristica între fotoliul de președinte al Rapidului și cel de la FRF, neînțelegând că la Rapid nu poți alege jumătățile de măsura și lipsindu-ți abilitatea de a folosi Rapidul ca trambulină în carieră fără ca asta să fie evident din exterior.

Bogdan Baratky: „Țăndări s-a făcut Rapidul în playoff, cu rapidiști în vestiar, pe bancă și în birouri”

Tot ce ai reușit să-i transmiți acționarului dupa 2 ani de cursuri intensive e faptul că rapidismul e o tovarășie de care clubul trebuie vindecat. Concluzie profund greșită, dar e greu să îi iei concluzia asta în nume de rău, câtă vreme oamenii aduși în club pe bază de rapidism nu au reușit să împiedice căderea clubului. Țăndări s-a făcut Rapidul în playoff, cu rapidiști în vestiar, pe bancă și în birouri.

Știi, de aia s-a și enervat Karma și s-a dedat la glume nesărate. Gen accidentarea lui Aioani, care ni l-a băgat în ochi pe Draghia. Problema fiind că odata cu noi l-au vazut și alții, care n-au gustat gluma.  Sau chiar Cupa câștigată de Corvinul, care a adus aminte de Lefter, portar la care Rapidul a renunțat ca să se bazeze pe Drăghia când se accidentează Aioani. Și abia uitasem de clauza lui Moldovan…off…

Știu, e nedrept să duci în spate și deciziile altora, dar adu-ți aminte ce spunea un rapidist mult mai uns cu toate alifiile prin liga 2, despre transferurile decise democratic prin consens. El n-a vrut sa-și asume alde Dodoi sau Dulca, tu ai ales varianta comodă a acceptării și ți-ai trecut în palmares doar sezonul ăsta Tsoumou, Soni, Djokovic. Cristea, Oaidă, Hasani… N-ai vrut să mori pe sabia ta…

Cel mai mare reproș pentru Daniel Niculae la final de mandat: „Ai dat de-a berbeleacul anul centenar”

Da, Daniel…cu plusuri, cu minusuri, înfuriată sau mândră de tine, poate Karma ar fi rămas indecisă. Ar fi contabilizat și golul cu Hamburg la realizarile președintelui și ar fi ținut răbojul în echilibru. Dar știi când ai scos-o din minți? Stiu că știi…Exact! Când te-ai jucat cu cele sfinte. Când, în rolul Președintelui Soare ai rescris istoria spunând “Rapidul sunt eu!” atunci când ai dat de-a berbeleacul anul centenar.

Ăsta e păcat mare, Daniel…Care nu se spală, nu se uită. Pentru că vine de la un rapidist. Tu trebuia să fii păstrătorul rapidismului…profesorul de Rapid, Daniel. Dar tu ai luat anul centenar cu mâna și ți l-ai pus pe servă…Atunci si-a luat Karma mâna de pe tine, Daniel. Atunci a scris scenariul de playoff.

Toată polologhia asta are și o concluzie.

Cei care au spus că nu ești copt pentru a fi președinte la Rapid au avut dreptate. Dar asta nu e o constatare triumfală, ci una amară. Extrem de amară. Cluburile de tradiție au nevoie de figuri emblematice, ca tine. De oameni care au scris istorie în iarbă.

Eu iți doresc ca această plecare să fie doar o necesara pauză de recalibrare. În care și noi și tu să realizăm că am pierdut. Și dupa care sa revii, oferind Rapidului ceea ce sigur ai de oferit: imagine și rapidism. Cu tranziția de la Nico la Daniel Niculae încheiată. Iar dacă peste astea vei adăuga dorința de a invăța, personalitatea și ambiția te vor ajuta din nou să servești Rapidul!