Campionatele se căștigă cu echipele mici; așa sună o vorbă înțeleaptă din fotbal. Habar nu am dacă Rapidul vă căștiga titlul, sau va conta măcar în lupta pentru trofeu, dar dacă are de gând să o facă, în astfel de meciuri victoria e obligatorie. Presiunea de aici a venit în seara asta, nu din valoarea adversarului. Și din faptul că Metalo avea doar de câștigat dintr-un meci în care Rapid avea doar de pierdut.
La conferința premergătoare partidei Gâlcă a părut mai încrezător că niciodată în transferurile pe care urmează să le primească. Ceea ce mă face să sper că vom avea parte de surprize plăcute în viitorul apropiat, pentru că deocamdată Rapid a transferat doar rezerve, sau fotbaliști cu potențial de a fi titulari în viitor. Nu astăzi. Asta s-a văzut și în formula aleasă, cu nume cât se poate de familiare în primul unsprezece: Aioani – Manea, Pașcanu, Kramer, Borza – Hromada Grameni – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic
Noii veniți (Iliev, Salceanu și Paraschiv) sunt pe bancă, iar Braun lipsește și de pe foaia de joc, ceea ce confirmă iminența mutării la Cluj, pe care FANATIK a anunțat-o în exclusivitate.
Cu scuzele de rigoare, nu vă pot relata primul sfert de oră, întrucât am luat parte la protestul tăcerii și absenței. Dar, cu voia dumneavoastră, pentru că am remarcat niscai controverse cu privire la acest eveniment, promit să revin cu un material separat pe subiect. Material care va reflecta exclusiv opinia subsemnatului, desigur.
Jocul a avut un singur sens, spre poarta oaspeților. La -8 grade mingea e grea, contactele mult mai dureroase, dar gazonul s-a prezentat peste așteptări. Am văzut un ritm decent pentru prima partidă după pauză și cred că așteptările și criticile trebuie rezonabil calibrate la condițiile meteo. Nu e ușor să stai în tribună pe un asemenea ger, necum să mai și joci fotbal.
Rapidul a ratat câteva ocazii în prima jumătate, toate cu Christensen printre protagoniști, fie la serviciu, fie la finalizare. Dacă prima ipostază scoate în evidență calitățile norvegianului, cea de a doua dovedește cu prisosință de ce Gâlcă cere de i s-a dus gura la spate un mijlocaș ofensiv.
Christensen pur și simplu nu are finalizarea în meniu, iar asta e o dublă problemă. În primul rand pentru că se irosesc oportunități cu care în anumite jocuri te întâlnești rar, iar în al doilea rând pentru că pus într-o astfel de ipostază, norvegianul nostru e demoralizat de ratarea oportunității.
Ratările astea îl trag efectiv în jos în meci. Sigur, dacă avea și finalizarea, Christensen nu ajungea în România, dar tomai de aceea e nevoie de altcineva în rolul ăsta, pentru ca norvegianului să îi vedem doar calitatea construcției și a pasei, nu și minusurile. Care minusuri, apropo, trag și prețul în jos la o eventuala vânzare.
Metalo a încercat să absoarbă presiunea Rapidului, pericolul pentru Rapid venind din stânga atacului oaspeților, acolo unde Manea a suferit la câteva incursiuni.
La pauză Petrila rămâne la cabine, iar Rapidul trece într-un fel de 4-4-2, cu Koljic și Paraschiv vârfuri. O schimbare neașteptată, mai ales prin momentul în care a fost operată. Dacă în prima repriză flancul stâng a fost zona cea mai activă a Rapidului (cu Borza și Petrila), după ieșirea extremei stânga centrul de greutate s-a schimbat.
Repriza începe cu ratarea lui Dobre, după o pasă bună venită de la Manea, fază care a dat semnalul unui asalt cvasi-total al rapidiștilor. Oaspeții au fost inexistenți pe faza ofensivă, dar densitatea din fața careului propriu a împiedicat apariția ocaziilor la poarta lui Gavrilaș. Paraschiv reia dezamăgitor de la limita careului, pe mijlocul porții și meciul se îndrepta periculos spre un final tensionat în absența golului izbăvitor.
Exact când, înghețați de gerul pătrunzător, concluzionam că nu prea e meciul lui Dobre, golgeterul campionatului rezolvă meciul după o pasă de fotbalist a lui Grameni. Verticalizarea lui Dina îl găsește excelent demarcat pe Dobre, care preia cu spatele la poartă, se întoarce și plasează mingea la colțul lung, lângă bară. E minutul 80, dar e 1-0 și răsuflăm ușurați.
Metalo încearcă să aibă reacție, dar e tărziu și nici prea multă putință nu e. Borza ratează desprinderea după o altă pătrundere marca Dobre, iar meciul se termină cu victoria normală și meritată a Rapidului. Dar o victorie servită cu garnitura emoțiilor unui gol venit tărziu, în ciuda unei dominări categorice.
Meci după care rămânem cu 3 mari plusuri: punctele în primul rând, evoluția solidă a lui Grameni și continuitatea la gol a lui Dobre.
Cu trei puncte în cont totul e bine, urmează o săptămână liniștită înaintea unei deplasări dificile. Dar întăririle sunt obligatorii, dacă ne dorim să contăm cu adevărat.
Paraschiv încă nu are ritm de joc, a fost evident în cele 45 de minute jucate, iar conexiunea cu colegii din ofensivă lipsește deocamdată. Explicabil. Atacul pozițional suferă (asta nu e o surpriză), iar banca e foarte scurtă. Drilon și Gheorghe, opțiunile ofensive din seara asta nu au câștigat pentru moment încrederea antrenorului.
Într-un meci cu ultima clasată în care era obligatoriu să marcăm, cu excepția schimbării de la pauză, Gâlcă a făcut o singură mutare ofensivă: Jambor în locul unui Koljic care terminase benzina. Moment în care am revenit la modulul inițial, cu Jambor în stânga (mult sub contribuția lui Petrila) și Paraschiv în centru. O formulă deloc dătătoare de speranțe pentru o trupă cu pretenții de titlu.
Urmează o săptămână importantă așadar pe frontul transferurilor. Ținem pumnii!