Bogdan Baratky, concluzii după Universitatea Craiova – Rapid 1-2: „Tradiția și memoria selectivă”

Puține evenimente fotbalistice au pe lumea asta o incidență mai redusa decât victoriile Rapidului la Craiova; au fost momente în viață în care aș fi pariat mai degrabă pe o întâlnire de gradul 3 în care să fiu direct implicat decât pe 3 puncte în Prazilia. Victoria bucură, evident, dar entuziasmul lipsește, pierdut undeva printre dezamăgirile sezonului. Deși, dacă mă psihanalizez nițel, constat există un filon de bucurie sinceră. Aleg astfel să mă bucur plenar și voluntar, cu premeditare chiar, pentru domnul Radoi, un antrenor care domină categoric grupul tehnicienilor din noul val. La capitolul tatuaje, desigur, dar nu numai.

Bogdan Baratky, concluzii după Universitatea Craiova – Rapid 1-2: „Tradiția și memoria selectivă”

Mereu elegant, domnia sa demonstrează și o extraordinară memorie selectivă, care îi permite să rememoreze chiar în săptămâna meciului direct evenimente pentru care omologul său de pe banca Rapidului a fost câțiva ani mai târziu suspendat si aspru judecat de opinia publică.

În fotbal tradiția este mereu importantă; condiția FCSB-ului de victimă a arbitrajelor și malversațiunilor (evocată etapa trecută de domnul Tănase) se întemeiază, înțelegem acum, pe o tradiție de decenii. Tradiție prezentată noilor generații de iubitori ai fotbalului de antrenorul de astăzi al Craiovei, într-un demers cu siguranță apreciat de suporterii olteni, efectiv disperați să fie ținuți la curent de antrenorul lor cu picanteriile din trecutul FCSB.

Așa cum pofta vine mâncând, parcă și entuziasmul se naște scriind. Nu mănânc și plâng, ci scriu și mă entuziasmez. Mă entuziasmez înțelegând că Rapid a câștigat azi la Craiova împotriva logicii. Practic în vacanță, cu moralul șubrezit de arbitrul calificat în semifinala Cupei Ciprului, cu un antrenor aflat în preaviz, Rapidul nu a rupt deloc brazda în Bănie. Și totuși, a plecat cu 3 puncte la București.

Digi24.ro

VIDEO Val de ironii după ce George Simion a stâlcit franceza în direct, la un post tv din Franța: „Nous voulons ăăă... o încetare a foc

Spectacolul gafelor

Aioani – Braun, Ciobotariu, Ignat, Borza – Christensen, Keita, Gojkovic – Dobre, Burmaz, Petrila Acesta este 4-3-3-ul ales de Sumudică, practic trupa care nu a reușit să învingă după pauză selecționata acronimelor (FCSBCCAVAR) în derby-ul ultimei etape.

Deși posesia e a Craiovei, iar Rapidul nu manifestă o energie debordantă, fazele importante ale reprizei ne aparțin. Burmaz reia peste din mijlocul careului, Keita șutează în diagonală pe lângă bară, iar Marian Barbu nu vede penalty la duelul Mora-Petrila. Și nici VAR-ul, entitate care nu măsoară nici intensități și nici tensiuni nu simte nevoia să îi arate faza centralului. Ceea ce este în regulă, pentru că doar astfel, prin repetiție, Rapidul vă înțelege de ce nu vă putea conta în lupta pentru trofee chiar daca va ajunge vreodată să își rezolve probelemele de lot și joc. Dincolo, doar un șut periculos (Mitrită, desigur, din lovitura libera) și o minge irosită pe final de repriză de neinspiratul Safira.

Digisport.ro

Gigi Becali n-a stat pe gânduri: i-a sunat imediat pe proprietarii mașinilor implicate în accident! "Bani cash!"

Repriza secundă face toți banii. Spectacolul erorilor e totuși spectacol; el aduce 3 goluri, toate marcate pe greșeala adversarului, traseele și fotbalul antrenat neavând nici un cuvânt de spus la fazele din care s-a marcat.

Mai întâi Gojkovic, jucător care în clasamentul personal se afla până la acel moment în top 3 cei mai slabi fotbaliști de pe teren, marchează cu un șut perfect. Borza agață o minge la centrul terenului, Gojkovic pătrunde decis și șutează puternic și plasat în plasa laterală, lângă bară, la lung. Finalizare excelentă, gol de autor. Doar 3-4 minute mai târziu, se restabilește egalitatea. 3-4 minute în care Craiova ratează încă două mari ocazii. Aioani scoate excelent de lângă bară o lovitură de cap a lui Anzor, apoi Lukic îi demonstrează lui Sumudica că în materie de vârfuri Rapidul chiar nu sta rău deloc.

Minutul 70. Pasă lungă în flancul stâng al Rapidului, Gojkovic acoperă zona, dar golul, drog legal, îl face să se simtă fotbalist. Știți senzația aia care vine după 2-3 pahare, când simți că ești irezistibil și te decizi să intri în vorbă cu frumusețea de la bar? Luka se ridică hotărât de la masă, cu ochii pe tintă, dar se împiedică de primul scaun. În loc să…orice altceva…fotbalistul din el alege să paseze din prima cu Aioani, dar vara nu-I ca iarna și nici dreptul nu-i ca stângul… Băgat pe nepusă masă în ședință, Aioani alege ridicolul, baleteaza grațios și îi permite lui Mogoș să marcheze în poarta goală. 1-1.

Nu s-a terminat însă. În ciuda Rapidului, soarta avea un plan bine pus la punct și era cât se poate de determinată să îl pună în aplicare. Christensen șutează de la marginea careului în ton cu evoluția sa, iar bietul Popescu (numai în pielea lui să nu fii…) bifează ceea ce cred că în limbaj de specialitate se numește urechi la dublu.

În căutarea bucuriei fotbalului

Se termina 2-1, a doua victorie a Rapidului în playoff, după încă un meci în care Keita e jucătorul partidei. Da, am depășit “performanța” de anul trecut, dar dacă playoff-ul ăla e un reper de performanță…

Spectacolul e desăvârșit la flash-interviuri. Sumudică, primul la microfon, nu ratează prilejul de a taxa minivacanța de 1 Mai a acționarului minoritar, confirmând astfel faptul că despărțirea de Rapid are astăzi cota 1.01. Radoi nu se lasă mai prejos, simte și el perfect momentul și pune punct unei săptămâni începute cu nostalgia amintirilor printr-un interviu de 30 de secunde. Interviu în care reușește să ne spună că a pierdut vestiarul fară să ne spună că a pierdut vestiarul.

În concluzie, duelul celor mai emoționali antrenori din Superliga, în care experiența și-a spus cuvântul. Fară presiune, Marius Sumudica va încerca, sper, pe final de sezon, să redea plăcerea fotbalului unor fotbaliști în sarcina cărora s-au reținut sezonul asta mai multe păcate decât există în realitate. Aș aprecia sincer asta, pentru că astfel ar reda și plăcerea de a urmări fotbalul unor suporteri care chiar nu au nici o vina și merită sigur (mult) mai mult decât au primit.