Bogdan Baratky, despre senzațiile după derby-ul Rapid – FCSB 2-0: “Trezirea din coșmar”

O imagine la ani lumină distanță de așteptările noastre, a celor care cu doar două luni in urmă speram într-un meci decisiv, cu 50,000 de oameni pe Arena Națională. Nu-ți face iluzii, să n-ai deziluzii, spune o vorba din popor, cu aplicabilitate directă in Giulești, acolo unde sezonul ăsta s-a predat o lecție de delegare de competențe. Desigur, delegarea a fost vizibilă cu ochiul liber, doar că încă se caută competențele. Într-un fotbal în care care la o prima vedere cinstea și onestitatea păreau condiții nu doar necesare, ci și suficiente. Opinie în curs de reevaluare.

Bogdan Baratky, după Rapid – FCSB 2-0. “Și de terminăm pe zece, batem Steaua și ne trece…NOT!”

Nu. Nu și de data asta. Zicerea din vremurile vechi ale Giuleștiului mustea de adevăr în vremurile în care Rapidul era o echipă împovărată de griji și incertitudini. Nu și atunci când bugetul de salarii e unul de top, banii intră lunar in conturile băieților cu o punctualitate absolut nespecifică fotbalului românesc, iar ambițiile sunt în zona „locul 2 e primul care pierde”.

Și totuși victoria era importantă pentru Rapid astăzi. În primul rând pentru orgoliul suporterilor. Să faci un playoff mizerabil, dar să rămâi „nașul” rivalei e important pentru tribuna giuleșteană. În al doilea rând, pentru orgoliul jucătorilor. Un punct în zece meciuri e o statistică rușinoasă pentru orice fotbalist. Nu in ultimul rând, meciul era important pentru Lobonț, care nu dorea să iși încheie mandatul de interimar fără victorie. Și pentru FCSB meciul avea o miză de orgoliu, pentru că nu e de dorit sa-ți cultivi complexele, mai ales in fața unei rivale.

Acestea erau premizele derby-ului care a tras cortina peste actuala ediție a SuperLigii, unul fără nici un fel de miză de clasament, dar în care se juca totuși titlul de golgeter al campionatului.

Digi24.ro

Cum a fost posibil ca aeroportul Heathrow să se închidă complet. Explicațiile experților despre cauze și implicații

Bogdan Baratky, cronică din Giulești după Rapid – FCSB 2-0. Cum a văzut ultimul meci din play-off și prima victorie pentru giuleșteni

Dacă FCSB a trimis în teren un prim 11 văduvit de cel puțin 5 nume grele – Coman, Olaru, Șut, Radunovic, Ngezana, Rapidul începe cu formula de bază: Ungureanu – Onea, Săpunaru, Iacob, Borza – Oaidă, Kait – Funsho, Hasani, Krasniqi – Rrahmani.

Mutat în banda stângă prin titularizarea lui Funsho, Krasniqi nu pare în apele lui, dar Lobonț se dovedește inspirat cu nigerianul. După un debut de meci în care Rapidul se instaleaza în jumătatea oaspeților, Funsho reia în plasă din mijlocul careului o minge nesigur respinsă de Vlad. E 1-0, însă Funsho se accidentează la faza golului și îi lasă locul lui Petrila un minut mai târziu.

Digisport.ro

La 20 de ani, câștigă 3.500.000 € pe an și a cerut în căsătorie o femeie cu 9 ani mai mare. Un cuvânt a fost de ajuns

După gol Rapidul face un pas în spate pentru a profita de spații, FCSB echilibrează măcar la capitolul posesie, însă ocaziile apar tot la poarta lui Vlad, acolo unde Hasani și Rrahmani (de două ori, o dată la o reluare superbă din semifoarfecă) nu reușesc să majoreze scorul. Ocaziile sunt la un pas să se razbune la o reluare cu capul a lui Miculescu, scoasă cu un minunat reflex de puștiul Ungureanu, cel care ii oferă astfel ocazia lui Petrila să iși repare moralul cu golul de 2-0 – șut perfect la colțul lung, langă bară.

E 2-0 la pauză, după o repriza controlată clar de Rapid, dar în fața unei trupe cu mulți titulari aflați deja in vacanță. O repriză în care merită să îl remarcăm pe Ungureanu, la cel mai bun meci al său la Rapid, dar și pe puștiul Popa de la FCSB, autorul unor execuții interesante din faze fixe.

La pauză Săpunaru și Kait rămân la cabine, inlocuiți de Cristea și respectiv Emmers, în timp ce Haralambous continuă să dea minute tinerilor din lotul FCSB. Spre deosebire de Lobonț, care rămâne consecvent în a refuza minute juniorilor de pe bancă. FCSB e mai activă, își dorește măcar golul de onoare, dar lipsesc prea multe piese din angrenaj. Dincolo, doar Albion mai are ceva de demonstrat, dar șutul la colțul scurt lovește bara la singura ocazie a reprizei.

Observație după Rapid – FCSB 2-0: “Ne-am prăbușit după un meci câștigat cu FCSB, ne-am trezit tot după o victorie cu ei”

Mă rog…Albion și Kovacs junior, centralul care a moștenit talentul arbitrajului din familie și care insistă să amuze audiența cu cel puțin două decizii haioase. Se termină 2-0, prima victorie a Rapidului într-o competiție în care ne-am propus să fim protagoniști, însă am reușit să fim doar…la număr. Primele trei puncte dupa o serie ireală de nouă meciuri fără victorie, cu cel mai la indemană adversar al Rapidului de după revenirea în prima ligă.

Paradoxal, play-off-ul a fost un coșmar în care ne-am prabușit după un meci câștigat cu FCSB și din care (sperăm că) ne-am trezit tot după o victorie cu ei. Un coșmar care a început cu arestarea lui Liviu și care s-a închis cu eliberarea lui, gură de oxigen și de energie pentru tribuna rapidistă, afectată de evenimente poate la fel de mult ca și echipa.

Bogdan Baratky: “Un sezon pe care îl vedeam cu totul altfel, dar pe finalul căruia am fost numarați și în picioare și la podea”

Se încheie astfel un sezon pe care îl vedeam cu totul altfel, dar pe finalul căruia am fost numarați și în picioare și la podea. Un sezon care consfințește un adevăr pe cât de surprinzător, pe atât de incontestabil: cel mai de succes antrenor al Rapidului de după faliment este…Miță Iosif. Antrenor cu un impact asupra clubului incomparabil cu cel al succesorilor săi, in condiții evident inferioare din toate punctele de vedere. De la valoarea lotului, la buget și la condiții de pregătire. O concluzie cel puțin…devastatoare pentru managementul sportiv al clubului din ultimii doi ani. O concluzie ca un recviem pentru bugetele acestor ultime 24 de luni.

Cum ultima impresie întotdeauna contează, e bine că ultimul gong ne-a găsit în picioare, câștigând măcar ultima repriză a acestui meci de box care parea la un moment dat că nu se mai termină.

Urmează o vară agitată în Giulești, dar după un sezon atât de epuizant din punct de vedere emoțional, tot ce imi doresc acum e întelepciune. Și inspirație, dacă se poate.